Ce-ar fi dacă?

Dacă a stricat cineva şi ediţia din acest an Premiilor Municipiului Bistriţa aceea a fost Ramona Dumitrean, actriţă la Teatrul Naţional din Cluj. E bistriţeancă, site-ul teatrului spune că a luat diverse premii pentru interpretare la mai multe festivaluri. Bravo ei, felicitări, dar acest palmares nu îi dă voie să vină la Bistriţa, în fiecare sfârşit de an, complet nepregătită şi să distrugă un eveniment în care se premiază excelenţa pentru simplul considerent că „e bine şi aşa pe aici, pe la ţară”. Sinceră să fiu, m-am săturat de Ramona Dumitrean, cea care urcă pe scenă fără să fi citit măcar o dată lista cu numele premianţilor, iar când se vede în faţa publicului face încercări peste încercări ca să nimerească variante de pronunţie a unor nume. Jenant! Sper că Primăria Bistriţa nu îi plăteşte bâlbele şi impertinenţa cu care încearcă de fiecare dată să le acopere. Ca şi contribuabil, mă opun! Anul acesta, merită penalizată cu 100% din onorariu pentru prestaţia revoltător de lamentabilă. Ar trebui chiar să vină cu bani de acasă şi să ne plătească fiindcă am suportat-o.

Şi acum despre festivitatea în sine. Nu am priceput nici anul trecut şi nici acum nu m-am dumirit de ce e nevoie de un ecran pe care să fie rulate poze de la ediţia trecută pentru început şi apoi de la cea actuală făcute în timpul desfăşurării ei. Dacă tot ne aflăm la eveniment, nu e mai simplu să ne uităm pe scenă direct? Multă trudă cu efect zero barat. N-ar fi fost mai frumos ca pe ecranul mare să fie postat numele celui premiat (scris corect) şi performanţele lui? Poate că da, astfel nu ar mai fi fost nevoie de Ramona Dumitrean şi de gafele ei interminabile.

Nu am înţeles de ce nu li se spune din timp premianţilor care sunt regulile. S-ar putea face extrem de simplu acest lucru printr-un email trimis de organizatori. De ce trebuie să asculte toată lumea indicaţii de tipul „urcaţi pe acolo”, „coborâţi pe dincolo”, „mergeţi şi semnaţi”, etc.? Toate acestea fac dovada unui amatorism fără margini şi strică mult din solemnitatea momentului. Apoi, nu ar fi rău ca cei premiaţi şi care au abilităţi artistice să prezinte un moment scurt, dar unul scurt, iar spectacolul să fie astfel gândit încât să nu fie văzute şapte dansuri unul după altul şi apoi o oră numai teatru. Şi dacă tot am ajuns aici, chiar era nevoie să vină o trupă de actori care ar merita să joace mai degrabă prin cluburi să facă improvizaţii la Premiile Municipiului Bistriţa când oraşul acesta are trupe de actori care au premii în ţară şi străinătate? Întreb şi eu. Nici nu vreau să ştiu cine a gândit acest spectacol pe care îl pot caracteriza cu un singur cuvânt: amatorism.

Evenimentul „Premiile Municipiului Bistriţa” ar trebui să fie pe măsura excelenţei răsplătite prin intermediul lui. Dacă tot înghite în fiecare an grămezi întregi de bani, Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc” Bistriţa ar trebui să depăşească etapa organizării tuturor evenimentelor în stilul „Cântarea României” faza pe cămin cultural. Dacă nu reuşeşte, atunci să se mute la Sigmir unde tocmai s-a făcut o sală nouă. Noi, la Bistriţa, cred că ne descurcăm mai bine fără niciun centru. Ne adunăm într-o sală şi le dăm premianţilor bani, că de circ s-au săturat toţi.

Cristiana Sabău