Actualitate

Cele patru metacompetențe de care avem nevoie pentru ceea ce ne așteaptă în viitor

Într-o lume în care viitorul este aproape imposibil de anticipat și se estimează că 40% dintre ocupațiile actuale vor dispărea, familia și școala trebuie să formeze patru metacompetențe copiilor care, la rândul lor, vor produce ah-hoc competențe de care au nevoie pentru a fi adaptați la ceea ce îi așteaptă în viitor, a spus la Bistrița, cu ocazia Zilei Educației, prof. univ. dr. Mircea Miclea, cercetător și manager general al Cognitrom, fost ministru al Educației.

Timp Online redă în continuare afirmațiile sale despre cele patru metacompetențe.

DISCIPLINA/AUTODISCIPLINA

”Dacă ne uităm la studiile de specialitate, vedem că s-a comparat în ce măsură inteligența prezice reușita la final de colegiu, gen testele finale. Și s-a constatat că, între inteligență și reușita la final de colegiu, corelația este 0.32, dar între disciplina autoimpusă și reușita la final de colegiu, corelația este de 0.67. Adică este de două ori mai importantă disciplina decât inteligența. De la un nivel de inteligență mediu în sus nu inteligența este principalul predictor al reușitei, ci disciplina care înseamnă capacitatea ta de a-ți stabili scopuri și de a persevera în atingerea scopurilor respective, de a duce o treabă de la început până la sfârșit, de a avea planuri, de a nu-ți trăi viața profesională în funcție de conjuncturi, ci de a avea un plan al tău, un proiect al tău. Autodisciplină înseamnă când tu îți stabilești propria agendă: îți spui: de la 3 la 6 fac cutare, de la 6 la 7 fac cutare și mă țin de chestia asta. Dar autodisciplina vine din afară. Un copil nu e autodisciplinat, creierul lui e hedonist, al fiecăruia e hedonist, vrea să-și maximizeze plăcerea. Numai că trebuie să facem diferența între ce îi este plăcut și ce îi este util unui copil. Adesea, părinții confundă plăcerea și utilitatea. Copiilor le place să se joace cât mai mult pe mijloacele digitale, dar nu le este util lucrul acesta. La un moment dat, trebuie să spui: stop. Ai voie să te joci după ce ți-ai făcut temele, ora de masă e fix la 2 și ora de culcare fix la 9. Nu la 11, nu la 8, nu când vrei tu. Pentru că, în felul acesta, îi dai niște reguli care încep să devină reguli ale lui și el începe să le reproducă. Astfel îl faci adaptat pentru lumea care îl așteaptă, o lume plină de reguli. La școală se întâlnește cu reguli, dar și după aceea. Orice angajat are o fișă a postului care spune ce trebuie să facă dacă vrea salariu. Sunt o grămadă de părinți care spun: să-i lăsăm pe copii să se bucure, lasă regulile, o să fie mai târziu! Nu o să fie. Trebuie să-i dai regulile din timp ca să înceapă să le internalizeze pentru ca apoi ei să înceapă să-și dea singuri reguli. (…) De la 120 în sus IQ, diferența între oameni nu e făcută de cât de deștepți sunt ei, ci de cât de disciplinați, de cum își impun ei singuri disciplina de a duce ceva la bun sfârșit, de a avea agendă, de a trăi nu în funcție de context, ci de planul tău. E ca și cum ai fi un râu care și-a găsit albia, față de o baltă care se duce într-o direcție când bate vântul și în altă direcție când bate vântul altfel. Nu se știe cum va fi viitorul, dar un om disciplinat va învăța, la nevoie, o nouă tehnologie. Autodisciplina îl ajută să-și producă competențele de care el are nevoie atunci când are nevoie de ele. (…) Ideologia că îi lăsăm pe copii să facă ce vor că astfel le dezvoltăm creativitatea e falimentară din punct de vedere științific și din punctul de vedere a ceea ce îi va ajuta pe ei într-un viitor incert, care nu îi va întreba cât de mult le place, ci cât de performanți sunt. Autodisciplina este una din metacompetențele cele mai eficiente pentru viitor”.

MENTALITATEA DE ANTREPRENOR

”Stilul de gândi ca un antreprenor, care nu e un mare rezolvitor de probleme, e un descoperitor de oportunități. Toate școlile sunt setate să formeze rezolvitori de probleme. Școala îți dă probleme, de matematică, de chimie, etc. Dacă rezolvi problemele respective, îți dă notă mare. Ce e recompensat în școală? Capacitatea ta de a rezolva probleme date, formulate, problema nr. 4 de la pagina 7. Toate probleme sunt formulate. Tu ai de făcut, fă! În funcție de cât de bine faci, îți dau nota și ai o poziție în clasament. Problemele sunt formulate, iar dacă tu rezolvi problema, ai notă mare și ești premiant. Ce facem noi prin școală? Rezolvitori de probleme! Antreprenorii nu sunt așa. În viață, dimineața, realitatea nu este așa să iasă în față cu o tablă pe care să fie scris: iată problemele pe care le ai de rezolvat azi, se dă cutare, se cere cutare! Realitatea își vede de treaba ei. Dacă tu descoperi problema ta din cuplu, cu vecinii, cu autoritățile, o rezolvi, dacă nu se agravează și ai încurcat-o. Dacă tu descoperi o oportunitate, începi să gândești cum să valorifici, dar dacă nu, nu se întâmplă nimic. Poți fi oricât de deștept dacă nu vezi oportunitatea: fii atent, în locul ăla, terenul ăla aș putea să-l cumpăr că e foarte ieftin și să fac un teatru în aer liber să dezvolt activități de loisir, hai să-l cumpăr! Realitatea e aceeași pentru toți. Unii văd în ea oportunități, alții nu văd. E aceeași realitate. Asta înseamnă mentalitate antreprenorială și prin asta diferă un om cu mentalitate antreprenorială de un rezolvitor de probleme. Acesta din urmă rezolvă problemele date. E un om deștept, dar nu e antreprenor, om care descoperă probleme și oportunități unde alții nu văd. După ce vede oportunitatea îi angajează pe cei deștepți să-i rezolve problema. A avut abilitatea de a descoperi oportunități. Nu înseamnă că nu trebuie să-i învățăm pe copii să rezolve probleme. Avem nevoie de oameni deștepți, dar în același timp avem nevoie de antreprenori, de oameni care să se uite la realitate și să descopere problemele înainte să se acutizeze. După ce le-a descoperit – școala nu te învață să descoperi probleme, ci să le rezolvi – omul cu mentalitate antreprenorială e cel care câștigă fiindcă el va descoperi oportunități acolo unde alții nu le văd. În felul acesta, el va merge în față. Un rezolvitor de probleme va cere să-i dați problema că el o rezolvă. Dacă nu i s-a dat problema, el merge liniștit acasă. Școlile fac oameni deștepți, care rezolvă foarte bine, dar care sunt antrenați pe probleme explicit formulate. Cineva le-a formulat, iar ei se antrenează să rezolve probleme formulate. Antreprenorii sunt cei care descoperă probleme neformulate. Descoperă probleme pe care alții nu le văd și apoi le rezolvă. Atunci merg înainte pentru că au abilitatea antreprenorială. La fiecare materie ar trebui formată mintea antreprenorială: uite, vezi, cunoștințele astea de chimie te-ar putea ajuta pe tine să faci cu ele uite ce chestie! Îți dau o idee despre cum ai putea valorifica cunoștințele alea dincolo de faptul că trebuie să înveți ca să iei 5 la extemporal. Îți dau idei despre oportunitățile pe care cunoașterea ți le poate oferi. Altfel, îți dau doar cunoaștere și îți spun că, dacă nu înveți. Ai încurcat-o, dar nu îți dau oportunități pe care posesia acelei cunoștințe ți le oferă: de a face o sculă. de a crea un proces, o instituție. Îți spun: uite, înveți la istorie despre dreptul roman, uite cum ai putea utiliza aceste cunoștințe să creezi un proiect de lege sau un regulament. Și te ajut. Îți dau cunoașterea, dar îți spun cum ai putea-o valorifica. Așa se dezvoltă antreprenoriatul și se mai poate dezvolta prin contactul cu antreprenori, oameni reali care nu stau să se întâmple ceva, ci care creează viitorul. Aceasta este o competență care îi va ajuta pe oameni ca, peste 30 de ani, trăind într-un viitor greu de anticipat, cu mintea antreprenorială vor putea spune: uite, aia se poate valorifica în felul acesta, de aici am putea face altceva. E extrem de interesant să gândești așa: îți creezi loc de muncă și pentru tine, și pentru alții, împingi lucrurile. Tu creezi realitatea, nu aștepți ca cineva să o creeze și să-ți dea ție loc de muncă unde ești foarte bun, dar trebuie să facă cineva chestia aia. Nu, o faci tu!”

AUTONOMIA

”Uitați-vă la ce se întâmplă și cu noi, dar mai ales cu generațiile care vin! Sunt tot mai multe instrumente cu care oamenii își vor rezolva problemele, adică tot mai mult începi să te gândești nu la cum să rezolvi o problemă, ci care-i tool-ul, scula cu care tu vei rezolva problema pentru că tot mai multe probleme sunt rezolvate de instrumente, nu de mine. Dacă vreau să mă orientez, deschid Google Maps. Am un tool care-mi spune: la dreapta, la stânga, înainte! Tot mai mult ne gândim ce tool-uri sunt pentru traducere, mereu avem instrumente de calcularea bugetului, de project management, tot mai multe vor fi, iar oamenii se vor gândi unde să găsesc eu tool-ul care să rezolve problema cutare, undeva pe net trebuie să fie o aplicație care să-mi rezolve problema, nu eu cu capul meu, găsesc o sculă și ea face.

Numai că apare apare aici și un efect secundar foarte ciudat. Devenim tot mai dependenți de instrumentele astea. Sunt oameni care nu mai pot șofa dacă nu au Google Maps, care nu mai pot să se orienteze prin oraș și nu mai pot face un calcul simplu dacă nu utilizează o aplicație de undeva de pe telefon și apare o dependență din ce în ce mai mare. Orice instrument ne abilitează pe ceva și ne debilizează de pe altceva. Nu există o sculă care să aducă numai câștiguri. Ne ajută la ceva, dar ne face să fim contraperformanți pe altceva fiindcă creierul nu mai dezvoltă acea abilitate, acea funcție pentru că nu are rost dacă am tool-ul.

Autonomia înseamnă să știu care sunt limitele instrumentului pe care îl utilizez, că altfel încep să devin cu mintea mea o anexă la instrumentul meu, iar mintea mea începe să semene tot mai mult cu instrumentele pe care le utilizez și, în loc să se dezvolte și să devină creativă, devine tot mai mult o anexă la instrumentul tehnologic pe care îl am, la telefonul meu mobil, la computer.

Deja încep să apară date că utilizarea acestor tool-uri care sunt foarte eficiente pe anumite dimensiuni reduc semnificativ din abilitatea de creativitate și imaginație. (…) Autonomia înseamnă a gândi critic despre valoarea și limitele instrumentelor pe care le utilizezi, a nu fi anexa lor, a utiliza tu instrumentul, nu a lăsa instrumentul să te utilizeze pe tine.

Uitați-vă la Google! Trebuie să-ți dai seama de valoarea lui, dar și de limitele lui. Toate motoarele de căutare sau rețele de socializare creează un filter bubble, o bulă pentru că Google și Facebook urmărește care sunt interesele și părerile tale, care sunt părerile pe care le agreezi pentru că tot dai like-uri acolo. După aceea, din mulțimea de informații care apare, aplicația îți face un traseu. Tu crezi că te uiți la Google în general? Nu! Te uiți la Google al tău, la ce a aflat el despre tine și după aceea începe să-ți dea informații în funcție de ce ai căutat, de interesele tale și de like-urile tale. Și atunci tu trăiești într-o bulă. De exemplu, ești împotriva UE și cauți informații despre asta, ai tot mai mulți prieteni în bula aia și tu crezi că aia e realitatea. Nu e! E ceea ce a filtrat rețeaua uitându-se la comportamentul tău anterior. Tu crezi că acelea sunt știrile? Nu! Nu, e ceea ce mașina a văzut că tu cauți și ți-a creat realitatea în funcție de comportamentul tău anterior. Asta este filter bubble, o bulă în care trăiești și te afunzi din ce în ce mai mult. Asta înseamnă că ești manipulabil, iar dacă cineva vrea să te manipuleze pe tine, o face fără probleme. Se uită și vede că eu mi-am cumpărat bocanci de munte și cort și că am postat o poză cu mine la munte. Ok! Și atunci îmi dă un candidat la Președinție care e îmbrăcat de munte, stă în fața unui cort și-mi spune: părerea mea este următoarea. Iar eu spun: mă, interesant omul ăla pentru că seamănă cu mine, iar ceea ce seamănă cu noi e mai ușor de acceptat decât ce nu seamănă cu noi. Sunt studii despre cum se promovează muzica nouă. Dacă ai o melodie nouă, iei două-trei acorduri dintr-un hit vechi pe care toți îl acceptă, iar lumea zice: uite, e foarte bună și asta! Deci asimilezi noul prin similitudinea lui cu vechiul. La fel putem fi noi foarte ușor influențați de aceste filtre care ne creează bule. Asta înseamnă lipsa autonomiei noastre, ne pierdem libertatea. Suntem tot mai puțin autonomi și asta nu e bine. Autonomia este o modalitate de a gândi critic asupra limitelor și valorilor instrumentelor pe care le utilizezi.

O să fie tot mai multe și le vom utiliza, dar trebuie să formăm gândirea la ce e bun, la ce nu e bun. Fii independent de instrument și utilizează-l tu, nu te lăsa influențat de el. Dacă nu ai autonomia asta, rețeaua de socializare și motorul de căutare pe care le utilizezi, ele te utilizează pe tine creându-ți iluzia că tu le utilizezi. Nu! Cu cât motoarele acestea vor fi mai sofisticate – și vor fi – cu atât o să fim tot mai puțin autonomi dacă nu începem să ne formăm deliberat autonomia asta.

De exemplu, Google Maps mă ajută foarte tare, dar, din când în când vreau să iau o hartă pentru că Google Maps mi-arată numai pe unde trec și eu nu mai văd, nu mai știu că la 500 de metri mai încolo e un monument interesant, un drum care poate nu e cel mai scurt, dar e mai pitoresc și îmi trebuie și o hartă statică. Deci dacă vreau să văd și altceva, îmi trebuie o altă hartă. Sau îmi trebuie o hartă statică pentru ca să visez: waw ce mișto ar fi dacă aș lua-o pe acolo, oare ce e pe acolo? Ia să mă duc acolo! Îmi dă idei, am nevoie de așa ceva, dar pentru asta trebuie să fiu conștient de limitele și valorile instrumentului pe care îl utilizez.

A dezvolta autonomia e o supracompetență fiindcă, într-un viitor supradigitalizat, îți va da această independență față de tool-uri, altfel devii sclavul lor și mintea ta va semăna tot mai mult cu instrumentele pe care le vei utiliza. E greu de făcut lucrul acesta fiindcă oamenii nu au chef să fie liberi și autonomi. Oamenii au mai degrabă nevoie de sentimentul de siguranță, de protecție și de comoditate și mai puțin de libertate. Nu vor să fie liberi. Doar au iluzia că vor să fie liberi. Când le dai libertatea nu știu ce să facă cu ea. Dacă vine un guvern și zice că nu mai există curriculum doar vă spune ce trebuie să știe elevii la finalul clasei a VIII-a – faceți ce vreți voi, vă spunem doar punctul de sosire – o să fie o revoltă. Eu am încercat. Am avut o discuție cu sindicaliștii și le-am spus să încercăm un model finlandez măcar la grădiniță fără să structurăm programa. Au venit și au spus că se duce dracu tot. O minoritate a vrut, dar restul au preferat să se plângă de programă, dar majoritatea a spus că nu știe ce să facă. Oamenii cer libertatea, dar o suportă foarte greu fiindcă atunci când ești liber trebuie să ai responsabilitatea deciziilor. Atunci ea apasă pe capul tău. Așa ceri o directivă, un ordin, te plângi de ele, dar nu ești responsabil. Nu eu! (…) Să înțelegem la ce ne abilitează și debilitează tehnologia. Ne sporește cantitatea de informații, dar ne reduce profunzimea relațiilor. Dacă nu înțelegem, devenim niște păpuși, iar păpușarii sunt niște sisteme artificiale, iar în spatele sistemelor artificiale, adevărații păpușari, dar dacă noi nu vrem să gândim autonom, o să ne lase ei? De-asta trebuie să dezvoltăm autonomia, nu?”

GÂNDIREA DE TIP DESIGNER

”Un designer este o persoană care utilizează cunoștințele existente să producă cu ele ceva nou. Cunoștințele pot fi semănate cu piese lego. Ele se pot combina în diverse feluri. Poți face un pod, un elefant, un bloc din aceleași bucăți de lego. Diferența e dată de designer, nu de cunoștințe. O să fie tot mai multe cunoștințe și tot mai ușor accesibile. Dai două click-uri și ai cunoștințele de la Oxford, de la MTI. Problema nu mai e accesul la cunoștințe, ci exploatarea lor. E ca și cu resursele naturale. Problema nu mai e accesul la ele, ci cum le valorifici. Din siliciu faci un cip, un calculator sau un ciocan că numai atât te-a dus capul să faci din resursa pe care o ai, iar pe altul l-a dus de 13 ori mai mult și-ți vinde resursa de 13 ori mai scumpă fiindcă a știut ce să facă cu ea. La fel și cu cunoștințele la care avem acces, diferențele vor fi făcute de cei care gândesc ca designeri: cum putem valorifica cunoștințele ca să facem ceva nou, un alt tip de telefon mobil, de produs la care nimeni nu a visat, alte tipuri de instituții, alte felul de democrații? Acești oameni vor fi câștigători, care gândesc ca designerii, care își dezvoltă abilitatea de a exploata cunoștințe pentru că simpla lor posesie nu înseamnă mare lucru. România are multe resurse naturale, dar nu le știe exploata sau le dă de-a moaca la alții. Japonia are puține resurse, dar știe ce să facă cu ele. Țara asta are multe resurse de turism și nu le exploatează, Ungaria are mult mai puține, dar acolo sunt mult mai mulți turiști fiindcă știu să exploateze ce au. La fel e și cu cunoașterea. E important ce ai, dar și ce faci cu ce ai. Design thinking înseamnă să exploatăm cunoașterea, să facem ceva cu ea. Trebuie să exploatezi cunoașterea ca să schimbi realitatea”.

Prof. univ. dr. Mircea Miclea a vorbit despre aceste lucruri într-o conferință despre profesiile viitorului, găzduită de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud cu prilejul Zilei Mondiale a Educației.

39 comentarii

    • Inteligenta este cel mai important, este singura caracteristica care nu se poate invata! Restul se face prin educatie! Rabdarea, determinarea, talentul sint vitutii care se pot dobindi!

  • Dintre ce să alegi? Poate Domnul Paleologul este un sorbonist care poate fi folositor tării dar nimeni NU merge la :‘’pupat babe pe bârgaie “ in locul dânsului si oameni voteaza cu cine -i pupă vorba unui cunoscut politician bistritean

  • Asa ironic ca in articol se vorbeste despre cum pierdem timp plangandu-ne de directivele altora, iar in comentarii apare „Aha, politicienii”

    • cine scrie așa, nu îi faceți cinste domnului, „rezolvator”….dacă vi se pare că a vorbit bine, arătați asta și citiți articolul asta încă o dată… E PLIN DE GREȘELI!!!

    • Degeaba sunteți dezamăgit. Termenul există și este folosit. Un exemplu găsiți aici: https://gmb.ssmr.ro/despre/instructiuni_r și altul aici https://ssmr.ro/gmb/borderou_rezolvitori.pdf. Poate recitiți paragraful cu ”bula” în care trăim fiecare. Dacă noi nu cunoaștem ceva, nu înseamnă că acel ceva nu există. Pe de altă parte, e posibil să existe și greșeli, că suntem oameni, nu suntem mașini. Dar cred că ceea ce contează e mesajul și lucrurile cu care rămânem, nu o virgulă sau un anume termen. Faptul că există unii oameni care ne citesc numai ca să descopere anumite cuvinte despre care ei cred că sunt greșite spune ceva despre ei, nu despre noi. Trebuie să sufere mult cel care caută întruna nod în papură. Nu vede nici papura, nici cerul, doar nodurile care – ce să vezi? – uneori nu există decât în mintea lui.

    • Superb pentru viitor. O lume plina de reguli cu copii indoctrinati, docili, disciplinati la care li se va interzice sa fie creativi. Un gulag dirijat de tehnologie si de tehnocrati. Si cei care nu vor suporta acest mod de viata care li se pregateste, ce va face societatea cu et? Vor fi internati in centre de „re-educare”? Vor fi lobotomizati ? Inchisi in spitale de psychiatrie? Viitorul seamana cu o dictatura de o noua coloratura…Brrr!

    • Nu stiu daca-i un articol scris din propria gandire sau o suma de inspiratii din mai multe articole/cursuri/prelegeri. Io personal am participat la multe si dupa ce am citit articolul am ramas cu o impresie, cum sa zic, ca in urma unor americanisme………..Poate ca suna ciudat, da nu-mi vine in minte un cuvant care sa descrie mai bine impresia.
      In articol se vorbeste despre printre altele, despre disciplina……Ca scriitor de articole in care vorbesti inclusiv de disciplina, se impune ca in primul rand TU cel care srii articolul, absolvent de studii superioare, sa dai dovada de disciplina necesara, plus perseverenta, pomenita si ea in articol, si sa scrii in limba romana. Cu cuvinte romanesti, limba romana fiind atat de bogata in cuvinte incat nu ai nevoie sa folosesti cuvintele altor limbi. Disciplina nu inseamna doar sa executi ordinele partidului sau ofiterului din armata. Exista si disciplina muncii, chiar si atunci cand scrii articole.
      Ori daca tu, cel care propovaduesti disciplina si perseverenta, nu te tii de propriile indemnuri/filozofii/teorii si te complaci intr-o mediocritate ca asta, cum te astepti ca spusele tale sa aiba efectul asteptat.
      Nu prea am timp in momentul asta de scris mai mult, dar nu pot sa nu remarc „teoria designer-ului…………..
      Cei care sunt la curent cu o anumita secta religioasa din atat de extraordinarele State Unite, vor remarca cu siguranta foarte multe paralele.
      Oameni buni, nu va lasati dusi de nas de prea multi propovaduitori, despre cum sa fii un om de succes in lumea asta.
      Fiti asa cum sunteti, diferiti unii de altii, respectati-va semenii, denuntati minciuna, furtul, asuprirea, nedreptatile, violenta, fiti un exemplu pentru ceilalti, dar mai ales pentru copii vostri, bucurati-va de viata pe care o aveti, tratati lucrurile in viata cu o portie de critica, in sensul ca nu va aruncati in orice si nu acceptati orice, fara ca sa ganditi in mintea voastra „oare chiar sa fie adevarat”?
      Un lucru ii sigur adevarat in articolul asta, si anume ca informatia este importanta. Io zic ca-i extrem de importanta.
      Viata faina sa aveti!
      Toata gasca!
      Inclusiv autorul articolului!

  • Cred ca substanța contează, iar „greșelile” se datorează vorbirii libere, pe înțelesul auditoriului, fără superioritate.

    • Respect! Cei ce au studiat psihologia cognitiva si teoriile despre invatare ale domnului profesor Mircea Miclea stiu despre ce vorbesc. Ma intreb si eu, oare se mai poate discuta despre ceva in aceasta societate fara a fi intinat, in termeni de cea mai joasa speta, cu pareri politicianiste de doi bani?

    • Și nu credeți oare că fiecare greșeală, știrbește la rândul său câte puțin din substanță?

  • Foarte adevarate, mai ales prima idee: poti fi inteligent dar daca nu esti disciplinat, nu poti merge prea departe. In ceea ce priveste expresiile englezesti, e pacat ca profesorii le impamantenesc in dictionarul limbii romane stalcind-o pe zi ce trece (chiar si cand exista corespodent in limba romana), transormand-o in „romgleza”. Acesti intelectuali care ar trebui sa lupte pentru pastrarea limbii, o strica! Limba este una din valorile cele mai importante care ne defineste ca popor.

    • Ștefan, să înțeleg că discursul acesta este dintre cele mai proaste și ar trebui să urmăm sfaturile tale. După tine, sunt cele mai bune. Toți vin cu sfaturi, dar nimeni nu crede că și ceilalți au creiere și pot adopta sau nu ce au citit sau pot lua doar ce le convine din el. Cu alte cuvinte, ne crezi dobitoci.

  • DA ! Articolul este bun. Dar bun pentru cine ? Pentru a crea ce viitor ? Un viitor abrutizat de o societate a oportunistilor, a tehnologiei dusa pana intr-un punct in care oamenii vor regreta ca sunt lipsiti de suportul spiritual care sa-i defineasca drept „umanitate”. Un viitor pe care-l intrezarim destul de bine de pe acum : Un iad al lipsei de compasiune, de iubire (si nu ma refer la sex), al „oportunistilor” care calca pe cadavre pentru bani. DA, unii vad oportunitati in a face bani, unde altii nici nu gandesc, chiar daca este vorba de trafic de carne vie, de prostitutie, de trafic de droguri sau arme, de bisnita cu diverse produse, de a vinde produse pe post de elixiruri pentru sanatate fraierilor creduli, etc. „Antreprenor”, un termen tot mai frecvent asimilat cu escroc, care pentru o „oportunitate” ar face orice lucru imoral. Dragi tineri, asta va doriti ? Prea bine, asta veti avea !
    In articol nu vad nimic despre spiritualitate, nimic despre relatii mai bune intre oameni. Dar viitorul spiritual este o alta dimensiune, cea a evolutiei adevarate, fara nici o legatura cu dimensiunea castigurilor financiare. Rapacitatea viitorului dorit de autorul articolului, pe mine nu ma incanta. Voi tinerii, va alegeti singuri calea si ceea ce alegeti, aia veti avea !

    • d-na Laurentiu, daca dvs. asociati antreprenor cu escroc, e o problema de intelegere a dvs (si ghinionul de a fi trait intr-o asemenea societate ca a noastra, pe care, desigur, noi ne-am facut-o, deci o meritam). dar tot ce aveti, tot ce purtati, tot ce mancati, casa in care stati… totul provine de la antreprenori, exista pentru ca exista oameni cu gandire antreprenoriala pe lume… Mai inteleg ca nu sunteti provider in familie, nu sunteti persoana care pune painea pe masa, pentru ca atunci ati sti ca viata e dura, ca e competitie mare pentru existenta intr-o lume cu 7-8 miliarde si ca spiritualitate nu inseamna sa negi realitatea, ci sa o accepti asa cum e, fara sa o lasi sa te urateasca pe interior.

    • Stimate domnule D.M., pareti convins de valorile strict materiale ale acestei lumi. Vorbiti mult si frumos despre antreprenoriat, va inchinati disciplinei/autodisciplinei, in detrimentul „gandirii pure”, subestimati puterea creativa a copilului (influente Piaget?), ignorati capacitatea si dorinta oamenilor de a fi liberi si de a se putea bucura de aceasta libertate.
      Dar oare…de ce, undeva in interiorul meu, simt ca nu in ceea ce proslaviti credeti, ca nu acestea sunt adevaratele dumneavoastra valori…
      Oricum, spiritualitatea nu inseamna sa „accepti realitatea”, indiferent cum e ea, sa o ignori si sa treci mai departe, dupa cum lasati lesne sa se inteleaga.
      Daca forma pe care realitatea o imbraca e hâda, cred ca este o datorie morala, nu doar sa „nu o lasam sa ne urateasca pe noi pe interior” – dupa principiul: mie sa-mi fie bine, de celalalt nu imi pasa – ci sa ii neutralizam veninul.
      Si-apoi…spiritualitatea este o valoare careia ne inchinam tot mai mult (probabil, facem acest lucru „povestind” insa peste tot despre materialismul lumilor viitoare si „metacompetentele” care trebuiesc dezvoltate pentru a supravietui in „acea” lume), nu-i asa domnule D.M.?

    • Cam asa va fi viitorul … cei mai multi vor trebuii sa țină pasul sau vor fi înlocuiți cu roboti in anumite domenii.. ariile de activitate se vor micșora in viitor și vor cu mult diferite … foarte putine profesii actuale vor rezista …
      O lume in care concurente va fi acerba … cei din castele bogate vor domina iar restul fiecare pe barba lui … așa cum zicea Ray Kurzweil in curând schimbările vor fii atât de rapide încât omul normal nu va putea tine pasul cu tehnologia dacă nu se va contopi gradual cu ea …

  • 1. Are curaj, domnul profesor! Dupa ce afirma ca „mintea noastră umană este foarte bună la postdicții și foarte slabă la predicții”, dumnealui face predictii despre cate ocupatii vor disparea si ce (meta)competente vor fi utile/necesare in viitor.
    2. Banuiesc ca auditoriul are pregatire de specialitate din moment ce domnul profesor vorbeste cu lejeritate despre media distributiei Gauss si mai ales „…plus minus o sigma sau 1,5 sigma…”, adica valori ale deviatiei standard, despre evenimente rare.
    3. Alta predictie: „două lucruri care se vor întâmpla în viitor …. digitalizarea și globalizarea”.
    4. Predictiile nu pot fi facute doar pe baza statisticilor (distributii, valori medii, dispersii, etc) asa cum ne da de inteles dl prof. Pentru predictii avem teoria probabilitatilor, mecanica cuantica, inteligenta artificiala (care e in mare voga) chiar daca e inca in faza incipienta.
    5. Legat de teza (conjectura) Church-Turing, care sta la baza masinii Turring, o masina abstracta ce nu a fost niciodata construita, daca ne-am fi rezumat la ce e descris in articol, nu s-ar mai fi construit nici un calculator. Orice activitate poate fi descompusa intr-un numar finit de pasi daca se impune o limita (eroare) admisibila care sa produca un rezultat acceptabil.
    6. „un soft care să execute activitatea respectivă”. Softul e informatie, nu e ceva palpabil, material. Daca activitatea nu este legata strict de informatie, softul nu poate executa nimic in mod direct. Softul poate face calcule, prelucra imagini, etc dar nu poate direct sa gradinareasca sau sa schimbe tevi. In schimb, softul poate fi creierul unui robotel care are toate uneltele adaptate pentru a gradinari sau a schimba tevi. Ca ar fi un soft complex, bazat poate si pe inteligenta artificiala, de acord, dar tot va fi scris la un moment dat, pe baza aceeleiasi teze Church-Turing. Da, cu mare probabilitate, schimbatul de tevi nu va mai fi facut de instalatori si nici gradinaritul de gradinari ci de roboti. Din placere, probabil, o vor mai face si oamenii.

    7. Contradictii intre metacompetente: Autonomia vs Mentalitatea de antreprenor vs Gandirea de tip designer. Domnule profesor, nu e cam greu sa le regasim pe toate in aceeasi persoana?

    8. „Algoritmizabil” – cuvant pe care nu l-am mai intalnit pana acum. M-am uitat in dictionare si nu l-am gasit.

    9. Singura parte care mi s-a parut pertinenta si bine articulata a fost cea legata de „filter bubble”, Google, Facebook si alte „boli” informatice.

  • Anca Roger,
    Autodisciplina nu franeaza creativitatea.
    Cele mai mari opere creative s-au nascut datorita autodisciplinei: a lui Da Vinci, Mozart …
    Lumea este deja cu reguli.( legi, reguli de circulatie, reguli de bun simt care sunt dovada empatiei: libertatea mea se opreste unde incepe libertatea ta).Sa opresti copilul sa le respecte asta inseamna sa-l franezi .

    • Da Vinci sau Mozart erau niște exemple de lipsă de autodisciplină în viziunea „Micle”. Detestau ideea de a trăi după program, de a avea termene sau teme. Făceau ceea ce considerau ei că trebuie să facă atunci când considerau ei că trebuie să facă. Creația nu se face între ore fixe după program normat. Fantezia și imaginația creatoare nu se autodisciplinează. Numai ideologiile extremiste (nazismul, comunismul) considerau că disciplinarea este o sursă de creație. Și s-a cam văzut ce succes au avut cu această abordare…

  • Ce pacat ca toata ideea articolului este gresita. Se pune accentul pe a merge mai repede si mai departe uitand ca asta distruge tot ce este frumos. Poate ar trebui sa reflectam daca ne dorim un asemenea viitor.

  • Ar trebui, vorba unui clasic, sa regasim bucuria pierduta de a trai, nu sa cantam in struna nebuniei progresului in ce directie?- si cu ce pret? Am impresia ca vom fi loviti in curand de un asteroid nebun si vor scapa doar antreprenorii disciplinati autonomi, care vor vedea oportunitatea.

  • Un hohaist deconstructivist, sugerează înlocuirea ordinii cu haosul după modelul noii lumi. Ce rezolvare de probleme, ce programe școlare….!? La gunoi. Nimicul , disciplina nimicului, oportunități și oportuniști, antreprenoriatul cu capul gol sunt viitorul…viitorul incompetenților care n-au ce antreprenoriza…

  • Look at all comments. This article is not for Romanians living in Romania.
    The hey need the competence to be nice (respect/listen) to each other,
    then the rest would come.

  • Ca mama de 2 copii care au trecut prin gradinita de stat si acum sunt la scoala primara articolul mi se pare minunat. Legat de voi, cei carora vi se par deplasate sau nerealiste ideile din acest articol ori aveti copii mari si ati uitat ce si cum se intampla ori nu aveti copii.
    Articolul, indiferent de cine l-a scris, pune pct pe i in ceea ce priveste educatia copiilor. Cea de preferat scolii din ziua de azi. Care e foarte aproape de un chin pentru majoritatea copiilor.
    Ce si cum va fi societatea in viitorul apropiat sau departat nu stie nimeni. Nu asta conteaza ci doar sa avem copii capabili sa se adapteze si sa se integreze, orice i-ar astepta.
    Greselile de vocabular si teoretizarile si mai stiu io ce is nimicuri, detalii. In acest articol este vorba de altceva, nu de a dovedi in comentarii ce buni suntem la lb romana sau in a gasi definitia perfecta sau a zice rushinica pt ca autorul uita dimensiunea spirituala.
    Eu sunt recunoscatoare autorului pt ca a impartasit din ideile lui si imi voi face din ce a zis tema serioasa de gandire.

  • <> (Viitorul societatii globale nu este incert, este planificat si prevazut de catre elita iar faza cu performanta este ultimul pas catre uciderea umanitatii, in vremuri stravechi cand oamenii erau organizati in triburi nu toti erau la fel de performanti, erau si batrani si femei si copii si bolnavi si oameni slabi, traiau impreuna, migrau impreuna si hrana era impartita in mod egal ca micile societati sa continue sa existe. Faza cu performanta a fost testata deja in Japonia unde multi tineri si-au bagat piciorul in viata profesionala de performanta gen robot uman, au renuntat la tot si prefera sa nu mai faca nimic…nu familie, nu copii, nu locuinta in rate in care sa stea doar pe timp de noapte cateva ore (in rest tot timpul fiind petrecut la munca) despre asta nu vorbeste nimeni si nici nu se doreste sa se stie in Europa…desi e un fenomen de mari proportii. Se cere performanta doar pt ca elita sa aibe mai multe iahturi si mai multe proprietati care stau nelocuite, mai multe petreceri de miliarde etc. Asta e capitalismul!!

  • Păi, măi om bun care ne explici tu ceea ce ne așteaptă în viitor… Crezi că ideile astea nu au fost valabile și acum 10-20-30-50-100-1000-5000 de ani?!?!… Faza cu „trăim timpuri moderne” ar trebui ștearsă din start din mintea fiecărui ins… Toate generațiile au avut senzația că trăiesc „modern” pe toate planurile și că reinventează „roata”… Treburile sunt cu mult mai simple: cât timp stai „protejat în peșteră” trebuie să te pregătești de „vânătoare”, iar în „junglă” intri doar în două moduri: ca un „turist” sau ca o „călăuză”… Iar „modernitatea” de astăzi este tot o junglă sadea, doar acoperită un pic cu ciment, cartoane și plastice vopsite frumos… Școala doar îți explică cât de udă și de rece este apa, dar nu te poate și „obliga” să te arunci în apă, ca să vezi cum e „pe bune”… De câte ori te vei arunca tu în apa udă și rece este fix treaba ta personală, școala doar îți prezintă știință de la 1+1=2 la integrale triple pe volum sau, la istorie, tot ceea ce au făcut alții… Ce faci tu mai departe cu aceste informații este fix treaba ta… Ca să fiu și mai clar: când intri în sala de fitness, instructorul îți prezintă greutățile de la 1 kg la 1000 kg… Este treaba ta câte kg ai „chef” să ridici sau câte probleme vrei sau nu să rezolvi în școală… Stai la nivel de 1 kg sau la nivel de 5, este exact treaba ta… Dar saladefiteness/școala sunt obligate să-ți prezinte tot „range-ul”, apropo de aceia care mă vor întreba la ce îmi trebuie integrale triple pe volum… Mai departe, îmi place tare mult când antreprenorii sunt prezentați ca nebunei, oameni cu capul în nori, curaj nebun, aventurieri, au avut la școală numai 5-6-7 sau au renunțat la școală cu totul etc… Păi, măi om bun, antreprenorul este exact ăla care se suie în copac, privește în zare și spune hoardei de jos: „în partea aceea mergem”… Iar școala nu este „obligată” să te învețe așa ceva… Îți poate prezenta modele de viață, niscaiva istorie etc., dar ce alegi tu este exact treaba ta (sau a familiei tale, ca să nu zic a hoardei tale)… „Rezolvitorii de probleme” nu urmează pe oricine, oricum, oricând și oriunde, ci pe rezolvitorul „cel mai și cel mai”… Eu am înțeles că producătorul „Terminator” a avut viziunea și a încasat banul, dar mai trebe și un „Arnold” ca să faci așa ceva… Iar un „Arnold” ia circa 10000 de ore de muncă sau circa 7-8 ani pe muchie de pregătire, apropo de aceia care mă vor întreba de ce școala durează atât de mult, când Becali a scris mai multe cărți de câte a citit și ia uite ce bine-i merge (apropo și de Generația Fast-Food și Fast-Everything)… După cum explică și Kiyosaki, anumite treburi se deprind doar acasă în familie și/sau direct în „junglă”… Încetați cu blamarea școlii care nu se „modernizează”!… Da, acum 30 de ani biblioteca era la 3 km distanță și acum 120 de ani te deplasai cu șareta… Acum ai biblioteca la un click și vii la școală cu Ferrari… Pe vremea lui Arnold sala de fitness era o grămadă de fierotanii, acum ai aer condiționat, ecrane cu led-uri clipind, muzică în urechi etc… Dar principiile sunt exact aceleași de pe vremea lui Pitagora, Socrate, Aristotel… Oricât de aproape ai aduce „cunoașterea” de om, ea nu este încă „în om”… Îți poți lipi mobilul de tâmplă cu Wikipedia cu tot și tot nu ai nimic în creier dacă nu-ți „bați capul” și dacă nu ridici „greutățile” fizice/materiale, raționale/intelectuale, morale/spirituale… Poți intra în sala de fitness 100 de ani la rând și să mângâi ganterele, nu se va întâmpla nimic până nu „doare”… Ca să fie ușor mai târziu trebe să „doară” la început, altfel se va întâmpla exact invers, pentru că jungla are prostul obicei de a nu ierta pe nimeni… „No Pain, No Gain” (Arnold)… Așa că lăsați școala și programa așa cum sunt, că au fost bune pentru atâtea generații… Puteți pune led-uri/ecrane peste gantere, dar ele tot așa trebuie „ridicate”, ca pe vremea lui Hercules…
    După părerea mea, stăm foarte bine la zgârmat planeta de resurse materiale, iar bibliotecile sunt pline de valori intelectuale… La ce stăm nasol de tot, dar nasol de tot, este aspectul moral/spiritual… Cele „10 Porunci” au devenit cele „10 Sugestii”… Degeaba suntem Herculeși cu minți de Einstein, cu atitudini de antreprenori, cu gândiri de designeri și cu ce-o mai fi, super-liberi și super-fericiți… Cât timp aspectele morale sunt ultimele luate în considerare, planeta aceasta este blestemată și planeta următoare va fi la fel… Da, la un moment dat va trebui să părăsim această planetă, fiindcă trebe s-o lăsăm să-și revină singură, noi nu suntem în stare (cu toată „modernitatea” noastră) să viețuim într-un mediu înconjurător auto-sustenabil (și acesta dat mură-n gură, nefiind creat de noi o iotă)… În orice caz, un Rege s-a exprimat cam așa: „Înainte de a forma specialiști, formați caractere!”… Oare Regele se poate înscrie în categoria „antreprenor” și/sau în cea de „designer”?!?!… D-aia expresia „Unsul lui Dumnezeu” este cu mult mai serioasă decât pare la prima vedere…

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui Anca Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS