Cine spune că livezile neîngrijite din jurul Bistriţei trebuie rase, iar copacii tocaţi şi puşi pe foc

În jurul Bistriţei sunt hectare întregi de livezi neîntreţinute care ar trebui rase de pe faţa pământului, copacii tocaţi şi transformaţi în biomasă, iar cocenii de porumb, paiele, tocate de asemenea în instalaţii speciale ca să ajungă peleţi sau brichete, numai bune pentru încălzirea satelor, spune omul de afaceri Emil Iugan, patronul MIS Grup, care vede în asta o posibilă ieşire din criza lemnului de foc. Într-o emisiune la AS TV, Iugan a spus că România traversează acum o criză a lemnului de foc având două cauze: sistemul şi resursa.

„Prima cauză vine din legislaţia subsecventă Codului Silvic care prevede în mod expres principiile de valorificare a masei lemnoase, implicit asigurarea lemnului de foc pentru populaţie. La ora actuală, avem o legislaţie atât de stufoasă şi de complicată încât e aproape imposibil de pus în aplicare această prevedere a Codului Silvic. Din păcate, atât silvicultorii, cât şi forestierii nu au fost luaţi în seamă la Minister când s-a făcut legislaţia, dar au fost luate în seamă ONG-urile care au dus la extrem legea subsecventă Codului Silvic, încât aproape că e imposibil de aplicat”, a spus Emil Iugan în emisiunea „Impact” de la televiziunea locală.

Referitor la criza de resursă, el a menţionat că lemnul de foc „constituie resursă şi pentru industria PAL-urilor, a plăcilor fibrolemnoase şi PFL. Avem combinate mari în ţară care consumă foarte mult şi o parte din resursă ajunge acolo, ori gospodăriile populaţiei niciodată nu vor putea concura la preţ cu industria”.

Pentru ieşirea din această criză, omul de afaceri a venit şi cu câteva propuneri.

„Mai întâi, trebuie ca administraţiile silvice, acolo unde pot, în locuri mai uşor accesibile, să pună în valoare lemn de foc pentru populaţie din cele trei resurse de bază: pădurile administrate de Romsilva, pădurile administrate de administraţiile publice locale şi din păduri ale persoanelor fizice pentru că şi acolo avem o problemă. Omul are o proprietate, iar potrivit legii nu îi poţi da 2 metri cubi/ha decât dacă pădurea îndeplineşte nişte condiţii”, a spus el.

A doua măsură propusă de omul de afaceri este reducerea TVA la lemnele de foc şi la răşinoasele pentru construcţii: „Eu, ca firmă, dacă vreau să-i dau la un om din sat lemn de foc, trebuie să-i încasez TVA. Pentru nişte oameni bătrâni care au nevoie de lemn de foc, TVA-ul adăugat e o povară destul de mare. Şi aşa nu se încasează. Omul, decât să plătească TVA, mai bine cumpără la negru şi se descurcă în alt fel. Deci este nevoie ca imediat să se reducă TVA la lemnul de foc pentru populaţie. Eu dacă dau la altă firmă nu încasez, că lemnul nu e purtător de TVA, dacă dau la o persoană fizică, legea mă obligă să încasez TVA. Nu e în regulă lucrul acesta. Acelaşi lucru trebuie făcut şi la lemnul de construcţie pentru răşinos”.

A treia măsură propusă de Emil Iugan este legea biomasei. „Deoarece o parte din lemnul de foc merge spre industrie, trebuie găsite alte resurse pe care le avem la îndemână care să completeze lipsa lemnului de foc. Această lege a biomasei trebuie să prevadă punerea în valoare a resurselor pe care le avem în sate şi care vin din trei mari domenii de activitate: din silvicultură – curăţiri de văi, de parchete, din exploatări forestiere – coajă, lemn care nu poate fi folosit industrial, iar cealaltă parte vine din agricultură. Avem suprafeţe foarte mari cu pomi fructiferi în jurul Bistriţei care nu sunt îngrijite. La ora actuală, nu e nici pădure, nici plantaţie. Sunt ocupate terenurile cu vegetaţie forestieră de slabă calitate. Trebuie rase, tocate cu instalaţii speciale de tocat şi utilizate ca biomasă. Mai avem în agricultură, în special în zonele de deal şi şes, suprafeţe întregi în care i se dă foc la biomasă. Satele de câmpie nu au cu ce se încălzi, iar paiele ard toamna, poluăm atmosfera şi stricăm şi solul. Aceasta este o resursă importantă. Cocenii de porumb, paiele, se pot toca în instalaţii speciale pe care industria deja le produce şi transforma în peleţi sau brichete şi utilizate la încălzirea satelor. Trebuie ca primăriile să facă programe locale de acţiune pentru rezolvarea acestei probleme luând în calcul resursele pe care le are comuna – lemn de foc sau alte tipuri de combustil, dar trebuie să rezolve o altă problemă privind eficienţa energetică”.

Referitor la aceasta din urmă, Emil Iugan a atras atenţia că, în sate, eficienţa energetică este o adevărată problemă din cauza instalaţiilor de încălzire vechi al căror randament de transformare în eficienţă energetică e foarte scăzut, iar construcţiile pierd multă căldură.

„În loc să încălzim camera, încălzim aerul prin acoperiş, prin pardoseli, prin geamuri şi prin pereţi. Comunităţile trebuie să ia măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor şi instalaţiilor. Sunt acum instalaţii de încălzire moderne: centrale de încălzit pe lemn, pe biomasă, cu brichete şi peleţi care pot fi făcuţi din paie, lemn, coceni, o mulţime de resurse. Ele trebuie inventariate şi puse în valoare. În paralel trebuie dezvoltată şi industria instalaţiilor energetice care să pună în valoare resursele pe care le avem. E o problemă naţională la care trebuie să-i dăm maximă atenţie. Oamenii sunt necăjiţi. Este o criză a lemnului de foc, dar trebuie să găsim resurse alternative cu care să compensăm această criză. Dacă vom găsi soluţii să punem în valoare biomasa, problema se va rezolva”, a spus Emil Iugan.

Potrivit acestuia, în străinătate se utilizează pentru încălzire inclusiv lâna care era transformată în peleţi, în timp ce în România, ciobanii aruncă lâna pe malurile râurilor fiindcă nu au cui să o vândă.