Figurile multora dintre ei, deranjaţi de cumpărători în timp ce trag din ţigară sau sorb o cafea, mă determină adesea să evit piaţa.
Două hipermarketuri frecventez: Kaufland şi Lidl, ambele nemţeşti, aşa cum se ştie. În primul găseşti de toate mai ales în materie de mâncare, ultimul de interesant pentru ofertele tematice săptămânale, foarte bine gândite, şi pentru reducerile pe care le face după ce o anumită ofertă nu mai este de actualitate. Personal sunt uimită cât de mult investeşte Lidl în publicitate. Aud reclamele la radio, văd magazinul de pe Calea Moldovei cu exteriorul panotat diferit în fiecare săptămână, constat că site-ul este actualizat, că există activitate intensă pe Facebook, reviste tipărite de diferite dimensiuni. În dulcea logică românească, nemţii ar putea considera următoarele: din moment ce „lumea ştie” de tine, de ce să îţi mai faci reclamă? Dar ei nu gândesc aşa. Pe o piaţă cu mulţi jucători, trebuie să ţii atenţia omului îndreptată spre tine. O faci dacă se vorbeşte atât de mult despre tine încât nu mai este timp şi loc pentru a se pomeni de altcineva. A învăţat oare cineva lecţia Coca Cola? E cea mai tare băutură răcoritoare din lume, dar, cu toate acestea, continuă să îşi facă publicitate. E pentru că unii înţeleg că degeaba eşti în fruntea plutonului. Dacă nu ţii distanţa, alţii te ajung din urmă mai repede decât crezi.
Câte dintre magazinele autohtone înţeleg acest lucru? Nu ştiu niciunul. Sigur că se va spune că ai noştri nu au bani suficienţi ca să îşi facă publicitate, că bugetul de promovare e la coadă, după cel de investiţii şi salarii pentru angajaţi. Din păcate, acest mod de a gândi face ca marile şi micile magazine să piardă tot mai mult teren în faţa hipermarketurilor care nu vând mai ieftin, vând doar mai bine. Lucrurile trebuie inversate dacă ai noştri vor să conducă în pluton.
Trecând prin Kauflandul de pe Calea Moldovei, mi-a fost dat să văd cât de pustiu era raionul unui magazin cu produse tradiţionale româneşti şi am înţeles şi de ce. O doamnă cu mâinile goale, îmbrăcată ca o gospodină, este adevărat, răscolea de zor carnea înfigându-şi unghiile în ea. Nici măcar dacă mi-ar fi dat-o gratis nu aş fi vrut să o iau. În anul de graţie 2012, iată că noi am rămas tot la faza preistorică a comerţului. Vânzătorii nu au cunoştinţe minime de igienă, nu poartă mănuşi, îşi lasă microbii pe tot ceea ce vor să ne vândă nouă. Ce folos că sunt „produse tradiţionale româneşti”? Niciunul. Magazinul e veşnic pustiu în timp ce lumea iese din hipermarket cu cărucioarele pline cu carne adusă de te miri de unde din lumea aceasta, dar măcar ambalată, pe care nu şi-a pus mâinile murdare nicio vânzătoare plictisită. Cel puţin nu în văzul lumii.
La fel şi cu legumele sau fructe. Ştiu un singur magazin de cartier din care îmi face plăcere să cumpăr, „Natura vie” de pe General Grigore Bălan. Acolo eşti lăsat să îţi alegi singur marfa, să o pui în sute de punguţe, nu îţi face nimeni observaţie dacă ai luat numai fructe mari sau numai legume mici. Sunt banii tăi, e treaba ta ce cumperi. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu primesc rest până la ultimul bănuţ şi să nu îmi zâmbească vânzătoarea.
O fi enervantă întrebarea „A fost totul în regulă?” de la Kaufland, dar ţine de disciplina comerciantului şi de atitudinea lui faţă de cumpărător. Din păcate, la acest capitol, noi nu am făcut progrese aproape deloc.
Cristiana Sabău
Stimata doamna, sincer aveam pretentii mult mai mari de la o jurnalista care a reusit sa dea jos un ministru. Chiar am crezut ca in reportajele care le scieti, va documentati, macar putin. Dar pentru acest articol nu v-ati documentat deloc. Se pare ca habar nu aveti cum isi deschid cei mentionati de dvs. magazinele, pe ce bani, habar nu aveti pe ce bani isi fac reclama, muuuuuulta reclama, habar nu aveti in ce conditii lucreaza cu furnizorii. Sunt prea multe de spus.
Spuneţi-le dacă aveţi dovezi.
Sunteti jurnalist. Vreti sa scrieti un articol. Documentati-va. Sau vreti sa va fac eu treaba dvs.???
Aceasta nu era o anchetă în cazul în care nu v-aţi dat seama. Este o simplă constatare a felului în care noi, românii în general, şi bistriţenii în particular, înţelegem să practicăm comerţul. Ce anchetă să mai faci când vezi o tanti care-şi vâră mâinile fără mănuşi în carne? Ţi-e de ajuns greaţa profundă.
Din pacate tot ce scrieti este adevarat dar mai sunt multe de scris :
Kaufland Lidl si celelate storc de bani producatorii (daca nu ma credeti intrebati i) Cumparatorii dau buzna momiti de „consistenta bugetului de publicitate”
Toate aceste lanturi iau banutii romanilor si i scot afara din tara poate cineva i curios sa vada cate taxe platesc aceste firme statului ,nu consilierilor financiari si avocatilor
vanzatoare plictisite asta da, iar in piata nu sunt numai tarani sunt si bisnitari,
o problema pt unii e ca lidhl nu da pe bonuri, in rest neamtul e neamt
va dau un pont, asa, ca un „insider”..
de aproape doi ani de zile fac recrutare de personal pt magazinele Lidl (nu in Romania). deci as putea spune ca am testat cat de cat subiectul. Normele de igiena sunt drastice (doar in acte), insa majoritatea angajatilor nu le respecta, in ciuda faptului ca au semnat un angajament referitor la acest lucru.Si stiti de ce? pentru angajatii sunt fie romani, fie persoane de culoare, polonezi, albanezi sau indieni…Ma intreb, daca acolo, la „mama” lor, in Nemtiiia, vorba parintilor mei, lucrurile stau altfel..
Cel putin la magazinele astea ai siguranta ca poti cumpara altceas calitate de produs si astazi si maine si luna viitoare, ai un anumit standard pentru angajati. Daca doamna Bianca sa cheama si in realitate asa, poate sa fie sigur, in caz ca conducerea este nemteasca, ca incepind de maine nu o mai aiba de lucrat cu ei.
Daca ea stie chestii de genul asta, trebuie divilgate mai ales la conducere magazinelor si de acollo fiti sigur, o sa fie facuta curatenie printre rindurile angajatiilor care nu sint conform.
De cind au aparut lanturile astea, si nivelul celoralti s-a ridicat din cauza nevoie. In mare majoritate macar „paznici de marfa” cum le spun eu, cei care alunga clienti prin aroganta si nepasare, au cam disparut.
Sigur mai exista magazinele unde nu primesti nici buna ziua si nici restul de banuti, iar din fericire sint pe disparitie.
In schimb la nonfood si la food mai exista foarte multe care practica preturi exagerate si care chiar sint mai mari ca si in Germania laudata. De exemplu ulei florea soarelui aici este strigator de scump si la Kaufland si la toate altele, mai scump ca la Germania.
dar pana nu dispare mafia de engros-uri mici fondat de fosti legaturisti in ani ´90 care domina piata, nu vor fi preturi corecte aici.
Cristiana articolul tău este corect, atinge o problemă sensibilă. Pe principiul capro-vecinismului, au apărut adevărate mișcări de „protejare” a autohtonului. Fie că vorbim de resurse, alimente, magazine și altele, avem un model identic. Românul săracul de el, este subjugat de marile puteri. Dacă nu ar fi aceștia, totul ar curge lapte și miere. Nu sunt partizanul corporatismului dar nu pot să nu constat lipsa oricărei dornițe de schimbare, în rândul comerciantului local. Există o frică de a vinde produse bune, frumos ambalate, cu zâmbetul pe buze și acel ceva în plus, care să te facă să cumperi și altă dată. Oriunde în lume piața de legume este mai scumpă decât supermarket-ul, la fel și măcelăria. De ce? Pentru că totul e proaspăt, aranjat frumos și mai ales povestit. Doar fraierii încearcă să concureze supermarket-ul la preț. Nu au nici o șansă să susțină doar prin preț, această competiție. Mai ales că modelul de afaceri al micilor magazine este de a cumpăra de la Selgros sau chiar Hipermarket și a vinde mai departe, cu un adaos comercial. Visez la ziua în care să pot găsi o bucată de carne mai deosebită, prezentată de un măcelar de profesie, care să-mi poată spune ceva despre animalul din care provine sau de ce nu, să-mi dea un sfat despre cum să o prepar. Știu, sunt doar vise, dar nu e chiar așa de complicat. În alte țări sau chiar orașe de la noi se poate.
Da, ai dreptate. Cel mai uşor se vede diferenţa chiar în Kauflandul de pe Calea Moldovei. acolo e un magazin tradiţional la intrare sau ieşire, depinde cum vrei să priveşti lucrurile. Marfa e extrem de scumpă, iar vânzătoarea de care pomeneam mai sus vânzolea carnea cu mâna fără mănuşi în văzul a zeci de oameni care treceau în fiecare minut pe acolo. Povestea era una de groază, într-adevăr.
din pacate si la conducerea magazinelor, ma refer la managementul de linie, vorbim de acelasi tip de angajati.
este adevarat ca directorii sunt nemti, insa pana ajunge informatia la ei,”sus” este drum lung.
masuri drastice se iau doar in momentul in care se simte o scadere a vanzarilor, din cauza standardelor scazute de curatenie si igiena.
din pacate, de multe ori, facand sesizari de genul acesta, am fost considerata „tipicara” si cu prea multa atentie la detalii.
Probabil acesti sefi nemti conosc stilul romanesc doar de la chefuri si nunti si nici nu vorbesc sau vor sa vorbeasca limba romana. De acea….gresala lor…nemtesc sa aiba prea multa incredere in cei care sint direct subordonati si sa ocupa de contact cu munca „la teren” 🙂
asa cum am precizat, nu este vorba despre Romania.
vroiam sa arat, cu dovezi, ca peste tot exista nereguli.
pe scurt, sunteti o sociopata . . .
Eu zic, daca tot suntem indragostiti de eficienta germana, sa importam si niste candidati nemti la inaltele functii administrative din Bistrita si din judet.
As vota cu ochii inchisi, asa roman cum sunt, orice candidat instruit la scoala eficientei germane si as propune sa fie platit boiereste, numai sa nu mai aud de niciunul dintre candidatii educati la scoala hotiei si minciunii romanesti ce azi ne cersesc votul.
Nu stiu, cred ca aveti prea mare sperante in poporul nemtesc. Cunosc o gramada de romani capabili si conosc si o gramada de germani incapabili. Diferenta poate sa fie doar la stilul de lucru. Eventual cautati si in Suedia sau Danemarca.
Eu astazi am fost intrebat, fiind de origine germana, de ce si cum rezist aici. Am sa scriu un text mai lung pe tematica asta si voi propune Cristianei. Poate nu totul este asa de negru cum arata citeodata.
Îl aşteptăm cu interes. În ce priveşte românii şi germanii, cred că spui lucruri frumoase la adresa noastră din politeţe. Să-ţi spun eu o impoliteţe? Câţi şoferi români ar alege între o maşină nemţească şi una românească pe ultima? Eu, una, nu. Îţi spun sigur. Am condus o Dacia prin care intram doar prin portbagaj când era ger şi făceam febră învârtind volanul.
Masina aia romaneasca este una franceza de fapt 🙂
Hotia este la ea acasa !
Cand cumperi anumite produse vanzatoarea pune pe cantar o hartie groasa peste care aseaza produsul….chipurile hirtia este pentru …. impachetat!
Concluzie : kilogramul de hartie are acelasi pret cu kilogramul de marfa cumparata !
Iar intr-o zi …….se pot vinde si 100 kg.de hartie la pretul marfii vandute!
Halal negustorie !
Ma intreb pana cand tiganii vand legume si fructe fara acte in piata ?