Cuibul de viespi de la APIA

Zicala ”nimeni nu e de neînlocuit” nu pare să fie acceptată de „afaceriştii” de la APIA. De când au aflat că au alt director, deşi Emil Scurtu se ţine în continuare cu dinţii de funcţie, la distanţă, ce-i drept, au început să arunce cu vorbe grele probabil în speranţa că noul şef se va supăra şi va pleca, iar ei îşi vor putea vedea în continuare de afacerile lor. Ce fel de afaceri? Ei, nu vă prefaceţi că nu ştiţi. La APIA sunt unii care ei centrează, ei dau cu capul. Ei depun cereri de subvenţii, tot ei le aprobă şi, în final, le iau. Ce bine e să-ţi intre nişte bani în conturi fără să faci nimic, nu-i aşa? Să se uite noul director la şefii de centre locale şi va afla răspunsuri. Unii dintre ei ar trebui daţi afară în secunda doi din simplul considerent că nu ar fi avut ce căuta aici niciodată.

Miliarde de lei vechi intră în acest judeţ prin plăţi directe, iar dacă traversezi Bistriţa-Năsăud de la un capăt la altul, ai senzaţia că e un loc deşertic, plin cu mărăcini, nici măcar spinii de la marginea drumului nu i-a curăţat nimeni de vreun deceniu. În caz de vreun control, se apăsa butonul de panică la instituţia de peste drum, la Penitenciarul Bistriţa, şi, în câteva zile deţinuţii făceau ordine pe păşunile pline de spini ce urmau să fie verificate. Cam aşa au gestionat Emil Scurtu şi cu gaşca lui de nepoţi  fondurile europene care au fost distribuite prin APIA. Au lustruit lucrurile la suprafaţă ca să-şi poată vedea de ale lor în profunzime. Erau plecaţi tot timpul pe teren să salveze aparenţele în timp ce, la sediu, bătrânii le virau bani negri în conturi de la xeroxul de peste drum şi stăteau  cu orele la cozi, îndoiţi de şale, pe la uşi. Dacă nu ar fi fost detaşat sau schimbat din funcţie, Emil Scurtu  şi nepotul prin alianţă Sabin Cucea ar fi avut treabă luna aceasta, la fel ca în toate campaniile electorale. S-ar fi dus în sate unde nu e asfalt (că doar APIA are jeep) şi le-ar fi spus oamenilor că nu mai iau subvenţii dacă nu votează cu cine zic ei. Cunoaştem metoda de ani de zile.

Doar nişte ciobani din Telciu au îndrăznit să se lupte cu ei. O mică parte din ceea ce se întâmpla în spatele uşilor închise am reuşit să aflăm datorită dezvăluirilor făcute de ei. Unii de la APIA au cerut înapoi banii europeni ca şi cum i-ar fi adus de acasă. S-au purtat, aşa cum scria cineva, ca şi cum APIA era moşia lor, moştenită de la părinţi şi bunici. Trebuia să se termine odată cu angajarea nepoţilor în funcţii bine plătite, cu transformarea APIA în azilul membrilor de partid care nu aveau unde să lucreze.

Pe toţi i-aş da afară şi aş organiza un nou concurs după manual. Aş pune camere web şi aş transmite live în special interviurile ca să vadă toată lumea cât de competent e fiecare. Pe toate acriturile care se răstesc la bieţii bătrâni le-aş da, de asemenea, afară şi în locul lor aş aduce oameni tineri, care au răbdare, dornici să câştige cinstit o pâine. Nu ştiu dacă e posibil acest lucru, probabil că nu, funcţionarii publici fiind protejaţi de tot felul de legi care apară incompetenţa, dar, după epoca Scurtu-Cucea, ar trebui făcută neapărat o curăţenie generală în cubul de viespi.

Cristiana Sabău