Oferta Guvernului pentru profesori este considerată revoltătoare de unii dintre greviști care cer ca protestul să continue. Este și cazul prof. Elena Borș de la Școala Gimnazială nr.1 Bistrița, care a scris în acest sens un mesaj mobilizator pentru colegii ei.
Profesor de matematică, cu peste 30 de ani de experiență, Elena Borș a fost și inspector de resurse umane la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, însă după ce și-a încheiat mandatul s-a întors din nou la catedră.
Într-o postare pe Facebook, ea a scris:
Exclusă renunțarea la grevă!
- 16% este doar inflația!
- Au publicat în Monitorul Oficial fără să aibă răspunsul de la sindicate,dacă acceptă, au decis unilateral!
- De ce să mă dea în judecată? Este dreptul meu la grevă!
- Au mărit salariile celor de la Mediu și a celor din MAI, urmează sănătatea, care a avut o majorare considerabilă în 2018 parcă!
- Trebuie să cerem liderilor naționali, cei care negociază, să schimbe foaia: să ceară procent (peste 50%), nu o sumă fixă! Dacă nu sunt în stare și acceptă resturi de la masa guvernului să cerem conferință națională și schimbarea lor. Mie îmi pute a trădare în vederea obținerii a unor avantaje personale: locuri eligibile de senator, deputat, licitații câștigate pentru propriile firme, câte și mai câte pot să fie!
- Unde sunt creșterile salariale pentru celelalte categorii care lucrează în sistemul de învățământ?
- Dacă renunțăm acum, o să își bată joc de noi mai rău ca până acum!
- A început manipularea și presiunea ministerului pe ISJ-uri care încearcă să determine directorii să ne dezbine ca să renunțăm!
- De acum nu mai este vorba de vocație, bun simț și cel mai deștept cedează! De acum este vorba despre NOI, despre DEMNITATE și SALARIZARE corespunzătoare!
- Nu renunțăm și trebuie să-i determinăm și pe ceilați, care nu au făcut grevă, să ni se alăture, fiind toți sau majoritate, putem demonstra că nu suntem masă de manipulare! În 2000 am stat 5 săptămâni în grevă și nu am murit, nu a fost înghețat anul școlar etc. Și am obținut o majorare de 80%. Deci se poate!
- 5 săptămâni cu clasele goale, în 2000
Pentru că anul 1999 s-a terminat fără să obţină nimic, în ianuarie anul următor sindicatele din învăţământ au strâns din nou rândurile şi au început să ia în calcul noi proteste. Au cerut din nou majorarea salariilor şi un buget de 6% din PIB pentru învăţământ, practic, atât cât prevede în acest moment Legea educaţiei. Greva a fost declanşată pe 24 ianuarie, iar profesorii au refuzat să vină la catedră timp de cinci săptămâni. Profesorii au obţinut atunci şi primul succes: o majorare salarială de 80%, în două etape. Greva a fost oprită numai după ce hotărârea de Guvern a fost publicată în Monitorul Oficial.
Au mai avut loc câteva proteste şi în 2002, plus o grevă de avertisment, în urma cărora, cadrele didactice au mai câştigat 5% în plus la salarii, iar mişcările au continuat şi pe parcursul anilor următori”, a scris Elena Borș.
Directori de școală, bani pe blid,
Spuneți-ne, care-i taxa la partid?
Politruci – inspectori contingenți,
Lipitori de-afișe – curieri cu genți,
Doamnă ministresă, dascăli triști,
Președinte controlat de securiști,
Când învățământul e la faliment,
Greva este simplu complement!
Doamna Bors, ca mama a unei foste eleve nu pot sa va contest calitatile de dascal. Dar la un simplu calcul dupa grila publicata acum, rezulta ca un profesor asa ca dvs. (cu vechime, cu grad I, cu dirigientie si cu gradatie de merit) va avea un salariu brut de peste 12.000 de lei. Cei mai tineri desigur ca vor avea mai putin, cum e si firesc, doar cu totii am inceput de undeva. Oare la 7000 de lei in mana pe luna chiar nu se pot incheia mediile copiilor si sustine examenele?
Vrem susținerea examenelor la timp. Copii nu au nici o vina.
Nimeni nu poate să conteste valoarea, calitățile dascălilor! Jos pălăria în fața lor, dar în legătură cu această grevă cu conotație politică, pot doar să adaug că eu personal nu sunt de acord, ca copilului meu să nu i se încheie media, și să treacă mai departe, din simplul fapt, că profesorii nu sunt mulțumiți cu 10.000 lei salar pe lună. Dacă se va recurge la acest lucru, și noi, părinții, ne rezervăm dreptul de a lua măsuri împotriva celor care au împiedicat încheierea anului școlar.
Motto:
„Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”.
(Psalmul 11 al lui David, versetul 8)
Lipsa de încredere în clasa politică a ajuns la cote alarmante. Soarta învăţământului românesc este decisă de politicieni fără caracter şi cu o educatie îndoielnică. Reamintim că în anul 2008 a fost semnat Pactul pentru Educatie, cu o serie de obiective pentru viitoarea strategie a sistemului de învăţământ astfel încât reforma în educatie sa fie una coerentă. Unul dintre punctele esentiale prevedea introducerea în Pact a alocarii de 6% din PIB pentru învăţământ si minimum 1% pentru cercetare.
Pe baza acestui pact , Ministerul Educației a elaborat Legea 1/2011, supusă unor dezbateri, negocieri, urmate de angajamentul solemn al partidelor că nu o vor modifica.
Actul normativ prevedea obligativitatea alocării anuale a 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare. Nici măcar un singur an această prevedere nu a fost aplicată întrucât guvernele succesive au prorogat anual această obligație pe care o aveau. Inițial, a fost invocată criza economică din acei ani, însă ulterior guvernanții nici măcar nu s-au mai obosit să justifice prorogarea. Astfel, pentru anul în curs este alocat un procent de 2,1% din PIB, cel mai mic de la Revoluție, la care se adaugă sume gestionate de administrațiile locale și sursele de venituri proprii ale unităților de învățământ, astfel că procentajul final este de 3,2% din PIB.
Si nu doar prorogarea acestei prevederi a afectat stabilitatea sistemului educational, ci repetatele modificări ale legii, fie prin alte legi, fie prin ordonanțe de urgență. Legea educației a fost practică hăcuită prin 116 de alte acte normative. Procesul a început timid cu doar două modificări în anul 2011, modificări ce vizau aspecte minore sau remediau unele scăpări ale legii inițiale. Însă deja din 2012, modificările erau de esență. Astfel, a fost permis în continuare universităților mici, cu reputație științifică redusă, să organizeze în continuare programe de masterat sau chiar de doctorat.
În 2014, după ce Klaus Iohannis a devenit președinte acesta a promis în campania electorală o nouă reformă a sistemului de învățământ, proiectul „România Educată”. Abia după șapte ani, Iohannis a publicat proiectul, timp în care numărul modificărilor legislative a crescut constant de la an la an. Un nou proiect de lege a educației a trecut de dezbaterea parlamentară. Rămâne de văzut dacă, după adoptare, va rezista în aceeași formă sau va avea soarta legii 1/2011 .
Ce încredere să mai ai în astfel de politicieni?
Dragi dascăli, continuați demersurile perfect îndreptățite, pașnice! Pentru alții, s-au găsit soluții și bani! Pentru dumneavoastră, încă nu! E simplu:Mai puține localitati rurale(regionalizarea), mai puține pensii speciale și celelalte impozitate, prioritizarea domeniilor pt.tara noastra:educația, sănătatea, infrastructura, comerț….. Mai puțin parlamentari și angajați la guvern, parlament, etc! Și mai sunt dar trebuie gândite de bărbați de stat, nu de marionete….