De ce să votez un primar-portar?

Deja oraşul mă îngrozeşte. Pe toate gardurile, pe casa scării, văd numai degete ridicate, rânjete şi priviri false. Cum nu mă prea uit la televizor, nu sunt la curent cu „vom face şi vom drege” ale candidaţilor la Primărie, aşa că singura mea sursă de informare sunt eu (că îi cunosc aproape pe toţi) şi ziarul Răsunetul (singurul pe care îl cumpăr) tapetat cu fotografii care au la bază diverse ziceri, că de programe nu poate fi vorba. Fiindcă astăzi domnul Vasile Moldovan şade color, pe ultima pagină, cu o stea de la PDL în cap, recunosc că mi-au sărit în ochi şi fotografia cu degetul ieşit din pumn şi zicerile domniei sale.

Prima zicere a domniei sale este că ne dă locuri de muncă. Ei, aş, dar unde? În birourile de la Primărie dacă stăm bine la capitolul PR (pile şi relaţii) sau la tăiat frunze la spaţii verzi? Că în altă parte nu prea văd unde ar putea face primarul angajări. Să nu-mi pomenească mie Vasile Moldovan că a adus la Bistriţa fabricile Leoni şi Roseyarns că ştiu foarte bine că nu a avut niciun merit. În primul caz, nişte nemţi aveau nevoie de mână de lucru ieftină şi de o primărie care să nu le ceară nimic şi au găsit (inclusiv voturi în Consiliul Local că primarul fără ele era ca nunta fără lăutari). În cazul al doilea un club bine finanţat de la bugetul local a vândut terenul (primit tot de la CL) unor italieni şi respectivii au făcut o fabrică, dar nu cu cine ştie câţi angajaţi. Deci povestea cu locurile de muncă aş vrea ca domnul fost primar să nu ne-o mai spună. Preferăm „Pinocchio”. Ar fi mai amuzant.

A doua promisiune a fostului primar care abia duce o frază până la capăt este „educaţie de calitate”. Îi rog frumos pe strategii care au scris aberaţia să mă informeze şi pe mine când s-a desfiinţat Ministerul Educaţiei şi de când e primarul şeful şcolilor? În dulcea descentralizare românească, Consiliul Local e responsabil de alocarea banilor pentru funcţionarea şcolilor şi nu primarul care e executiv (adică executant mai pe româneşte a deciziilor legislativului local), iar Ministerul Educaţiei cu ARACIP-ul lui se ocupă de calitatea actului educaţional. Profesorii  îşi aduc aminte de primărie doar când o dau în judecată că nu iau sporuri sau când nu mai au pe cine se răzbuna.

A treia zicere pe care am găsit-o pe afişul fostului primar este „străzi moderne”. O, aici chiar m-am liniştit. Dacă nu revine dânsul la Primăria Bistriţa, noi chiar nu merităm să avem străzi moderne. E singurul care le ştie face. Am văzut. O făcuse pe cea care leagă Bulevardul Decebal de calea ferată şi, imediat după ce s-au tras liniile, cum credeţi că a conservat-o? Cu o tropăială cu mici şi bere la ultima „Toamnă bistriţeană” organizată de dânsul de au rămas găuri în biata stradă ca şi cum un batalion de doamne de la PDL, toate cu pantofi de firmă, ar fi bătut pasul pe loc. Să mă lase domnul fost primar cu străzile lui moderne cu tot. Ne-am împrumutat ca proştii pe zeci de ani şi străzile s-au stricat înainte să apucăm să plătim vreo rată. Suntem doar la faza de dobânzi. 

Zicerea numărul patru se numeşte „locuri de petrecere a timpului liber”. O, dar nu e nevoie de aşa ceva. Tot oraşul e full de dimineaţa până seara fiindcă am impresia că toată lumea are numai timp liber. Nu se munceşte la stat, nu se lucrează la privat, nicăieri. E o aglomeraţie zilnic pe străzile oraşului de zici că la noi sunt toate ambasadele Europei. De ce să mai faci locuri de petrecere a timpului liber când oamenii nu au de fapt timp ocupat? E un nonsens şi nu ar merita să-şi bată dânsul capul cu aşa ceva acum în pragul pensionării.

Şi iată-ne ajunşi la ultima zicere, adică la uşă. Vasile Moldovan ne promite că, de va fi reales, va ţine „uşa deschisă bistriţenilor”. Da, pentru asta merită să îl realegem. Gardienii de la Primărie, dacă la instituţie s-a referit, s-au pitit acolo, într-o cămăruţă, şi nu mai deschide nimeni nenorocita aia de uşă de la intrare să poată lua la rând toate birourile vânzătorii de haine, cosmetice, de bilete la loto şi investitorii cu dosare… plic. Da, trebuie să revenim la bunele obiceiuri ţopeşti aduse de pe toate văile care s-au strămutat la Bistriţa. De ce să anunţi la poartă cine eşti? De ce să-ţi faci programare? De ce să întrebi dacă te poate primi cineva? Nu, trebuie să intri din primul birou până în ultimul şi să vezi ce-ţi iese şi, mai ales, cu cât îţi iese.

Întrucât alte ziceri nu am mai găsit, înţelegem că e „totul pentru Bistriţa”. Bine că nu e şi ceva pe deasupra că ameţim de tot.

Cristiana Sabău