Cei trei preşedinţi de partide mi se par, de aproape, mult mai simpatici decât atunci când îi vedem la televizor. Râd, glumesc, intervin unii peste alţii, semn că nu sunt deloc formalizaţi sau încrâncenaţi, şi chiar şi atunci când spun lucruri grave o fac într-un fel anume care ne arată că generaţia de politicieni din care ei fac parte e cu totul alta decât generaţia politicienilor care au spart gheaţa în 1990. Personal, apreciez disciplina lui Victor Ponta, care a zis că vine la 10.00 în Piaţa Decebal şi apoi la 11.00 la întâlnirea cu sindicaliştii şi s-a ţinut de cuvânt, dar, în acelaşi timp, nu mă pot supăra pe carismaticul Crin Antonescu, un personaj pe care nu-l prinzi în corzi cu una cu două, dar care are mereu câte ceva de spus în aşa fel încât să te lase fără replică.
Ca simplu spectator al spectacolului politic şi de la putere, şi din opoziţie, nu pot să nu fiu de acord cu cei care spun că Ponta şi Antonescu vorbesc în locul celor care au ales, pe nedrept, să tacă. Cei doi spun, tot în numele tăcuţilor, că pe acest popor îl doare că actualii guvernanţi nu se satură niciodată să ia din buzunarele lor goale ca să le umple şi mai mult pe ale lor care sunt deja mult prea pline. Dovadă că este aşa e faptul că fiecare replică de acest gen a fost întreruptă, astăzi, la Casa de Cultură, de ropote de aplauze.
După părerea mea, e trist că noi, ca popor, nu suntem în stare să spunem ce credem şi să nu ne mai ascundem sub fuste şi anonimate. Poate că merităm, drept urmare, să înghiţim zi de zi găluşca plină cu fabule despre Grecia, Italia şi Spania şi să fim cică „solidari”, astfel, cu guvernanţii, cei care ne mint cu atât de multă seninătate când ne spun că nouă ne e mai bine decât grecilor care au salarii de mii de euro şi plătesc mai puţin pentru mâncare decât noi.
Oricum, e bine că, în această ţară în care puterea îşi ocupă 99% din timp să atace opoziţia, mai sunt oameni precum Victor Ponta şi Crin Antonescu cărora nu le pasă foarte mult de aceste atacuri. E bine că au scăpat ca lideri de limbajul de lemn, de fantomele trecutului, e bine că nu cedează, că nu plâng la televizor şi nu se retrag din curse precum a făcut, cândva, „dragă Stolo”, în care prea mulţi dintre noi ne-am pus speranţe deşarte.
Mi-a plăcut ce au spus şi cum s-au purtat Ponta şi Antonescu, dar în egală măsură, îmi dau seama că şi Emil Radu Moldovan a învăţat multe stând aproape de ei. Am auzit din gura lui un discurs coerent, un mesaj clar şi am asistat la luarea unei decizii dificile, aceea de a renunţa la o poziţie de maximă vizibilitate publică pentru una de preşedinte de filială. Emil Radu Moldovan a înţeles însă că nu le poţi avea pe toate şi nici nu trebuie să-ţi doreşti acest lucru fiindcă pierzi. E important să ai în faţa ochilor un scop, să nu-l scapi din ochi fascinat şi de alte lucruri şi să faci tot ce ţine de tine să-l atingi. Sunt sigură că alegerea lui nu a fost uşoară. Tocmai de aceea îl apreciez.
Mulţi vor spune că „m-am dat” cu PSD-ul acum. Lor le spun, în caz că nu ştiu, că presa era cândva, cel puţin când m-am apucat eu de meseria asta, „câinele de pază al democraţiei”. Eu încă mai cred că e de datoria noastră să lătrăm şi să-i muşcăm pe cei de la putere, mai ales dacă acestora li s-a urcat puterea la cap.
Ani de zile, cât timp PSD şi PNL erau la putere, am fost acuzată că sunt „omul” lui Ioan Oltean. Probabil a venit vremea ca unii să se convingă că nu sunt omul nimănui. Sunt un om cu păreri care, spre deosebire de mult prea mulţi, înţelege să le exprime şi să şi le asume.
Cristiana Sabău
Aici suntem mai subtil numiti un nem de lasi care „ne mai ascundem sub fuste şi anonimate”, in alt articol domnul Tinteanu ne numeste „naţia clientelară” asta asa de ziua Romanie. Oare credeti ca partidele politice sunt o tribuna a democratiei in care ceteteanul responsabul poate influenta politicul? Cetateanului roman i s-au taiat toate parghile de-a fi util in sistemul de administratie si decizie politica, poate doar aplauzele. Oare credeti ca odata veniti la putere alesi vor veni in fata unei sali unde e posibil ca sa primeasca huiduieli in loc de aplauze?
Nu am de unde şti cum vor fi alţii, dar prefer să mai văd şi altceva. Dacă vă uitaţi la alte popoare, ceva mai energice, îşi schimbă guvernanţii peste noapte chiar dacă sunt luate în colimator şi toţi liderii Europei anticipează marele dezastru. Încă nu l-am văzut. Doar am auzit cât de greu le e altora şi cât de bine ne e nouă. Chiar le e bine celor care trăiesc cu 500 de lei? Se gândeşte cineva la ei? Când aţi fost ultima oară într-un spital să vedeţi cum mor cei care nu au bani de dat şpăgi? Cine conduce această ţară? Eu? Dumneavoastră? Sau cei care se plâng la televizor că nu pot controla corupţia? Dacă ei nu pot, atunci să vină alţii şi să pună cap la cap veniturile unui om cu cheltuielile lui şi se vede negru pe alb cine e corupt. Problema e că s-ar vedea mult prea multe mizerii exact în dreptul lor, de-asta ne spun că numai ei sunt buni, că alţii nu pot. Chiar trebuie să suportăm tot timpul jugul cuiva? Nu ar putea să vină şi alţii să ne arate ce pot face ei? Nu de alta, dar i-am văzut pe actualii ce pot. Nu mai am nevoie să-i mai văd încă patru ani.
Excelent răspuns, îmi placi din ce în ce mai mult, articole foarte realiste în orice domeniu, nu ştiu de ce dar cândva poate nu am avut timpul necesar să te cunosc mai bine. Succes în continuare şi multă sănătate.
Mulţumesc!
Multumesc!…pentru ca mi-ati usurat misiunea de a explica prietenilor si cunoscutilor cum a fost ziua de ieri…am listat cele scrise de d-voastra si le-am oferit spre lectura.
Oare asteptam ca cei cu 500 lei venit sa schimbe ceva in tara asta? Ei vor fi mereu cei care se tem cel mai tare de schimbare, iar cu cat numarul lor se inmulteste, un tel al actualilor guvenanti, alesi de zi vor fi cei de maine..
bun articol, felicitari
pacat ca nu am fost in piata sa vb si eu cu ei
Batiatus, Timp Online este o gazda primitoare, cititorii avizati, spune aici daca ai ceva de spus, si Crin citeste, din piata a lipsit.
Poate vă luăm la departamentul „promovare” când îl vom înfiinţa! 🙂
Am spus in direct la Felicia szusz, la o emisiune
ca dimineata de dimineata citesc BISTRITEANUl si TIMP ONLINE!
EVERY MORNING!
Asta ca o completare!
Mulţumim!
LA MULTI ANI ! Ca ultima reduta a democtratiei, presei ii datoram mai mult dacat suntem pregatiti sa recunoastem. Cu sperata ca Timp Online isi va atige scopul „să fie o platformă de dezbatere a subiectelor de interes public” sa ne rugam petru sanatate si putere de munca a celor care cu un laptop pe genuchi duc o lupta in interesul tuturor.