A fost o săptămână de foc sau de gheaţă, depinde din ce unghi o privim. Cert este că fiecare unghi e corect. Pentru că ne aparţine. Tibi a câştigat pentru a treia oară, dar acesta este doar un detaliu.
În urmă cu două zile, când dispăruse cumva între gheţuri şi nu mai era altceva decât un punct care se mişcă pe Live Tracker, când vocea îi amuţise, iar toată lumea aştepta un semn de la el, mi-a trecut prin minte următorul gând pe care l-am postat pe Facebook: datorită lui Tibi, se creează cea mai bună dintre lumile posibile, cea care adună tot felul de energii într-un orizont de aşteptare. E ca şi cum privim toţi în aceeaşi direcţie şi descoperim ceva ce nici nu am îndrăznit până acum să credem. Datorită lui, începem să sperăm că, dacă un om poate învinge „iadul alb”, poate învinge orice şi devine nemuritor.
Apoi am citit ce a scris cu atât de mult har actriţa Oana Pellea. „Sania ce o tragi după tine e din ce în ce mai grea. Știu. E plină cu toată dragostea și admirația noastră. Cu toate gândurile și rugile noastre pentru tine. Tibi, te-ai învins deja. Te-ai câștigat deja! Știu, drumul nesfârșit e în tine”.
Au scris mulţi multe. I-am văzut treji la miezul nopţii şi la 4 dimineaţa. Au pus gând lângă gând, au plâns, s-au rugat, au ţinut pumnii strânşi, a făcut fiecare ce s-a priceput mai bine. Poate nu doar pentru Tibi, ci şi pentru ei. Întotdeauna este vorba mai mult despre noi decât despre alţii, despre ceea ce am fi vrut să fim poate. Despre poveştile cu eroi în care am crezut la un moment dat.
Nu toţi ne dorim să mergem 618 km pe un drum de gheaţă, eu, una, sigur nu-mi doresc asta, dar sperăm cumva, în inima noastră, că OMUL este atât de puternic încât poate învinge orice, chiar şi o mare de zăpadă, chiar şi vânturile cele mai năprasnice şi, într-un final, moartea care ne aşteaptă inevitabil pe toţi.
Îl cunoaştem pe Tibi din cartea lui „27 de paşi”. S-a dezbrăcat de orice haină, ne-a arătat cine este, ce a făcut. Ne-a lăsat să plângem împreună cu el încă de pe vremea când era un copil chinuit. Ne-a permis să-i stăm alături în celula aceea nenorocită. Ne-a spus că toate aceste drumuri pe sute de kilometri le face pentru el, ca să se elibereze. Poate tocmai de aceea continuă să se pedepsească la nesfârşit. Noi toţi care am stat cu sufletul alături de el am fi vrut să-i spunem cumva că e de ajuns. Dar în acelaşi timp, am ştiut că personajul nostru din „27 de paşi” nu se va opri, îi va face la nesfârşit ca să nu ne dezamăgească. Şi nu am vrut să ratăm nicio clipă din lupta lui chiar dacă îi intuiam deznodământul.
Durerea acestui om a acoperit cumva tot pământul şi a ajuns iar la noi. Are răni adânci pe care credea că le-a vindecat după fiecare cursă, dar ele se deschid din nou şi sângerează. Şi o ia de la capăt, iar şi iar. Îl vrem vindecat, dar în acelaşi timp ne dorim să meargă tot mai departe, să învingă şi ultima barieră. E un om simplu. Dacă el poate, măcar teoretic ar trebui să putem fiecare dintre noi. Nu neapărat să mergem pe jos prin gheţuri, nici să îndurăm minus 40 de grade. Putem face doar mai mult decât să ne mulţumim cu ceea ce suntem, fiindcă răni avem destule indiferent cât de bine le ţinem ascunse fiecare.
Pentru că ne-am uitat în sufletele noastre mai adânc şi mai atent, pentru că am crezut şi am văzut că visele se împlinesc, pentru că exişti pur şi simplu, îţi mulţumim, Tibi.
Felicitari Tibi!!!
Multumim Cristiana.
În timp ce Antal Francisc eșuează a doua oară la trecerea graniței. Este o limită transfrontalieră pe care acest Antal nu poate nicicum s-o depășească. Ca pe un blestem. Dar măcar a încercat. Prin urmare în județ avem doi purtători de steag, fondiști și frondiști. Unul a reușit, altul a eșuat. Felicitări amândurora.
Nu cred că putem compara o situaţie cu alta şi un om cu altul. În fond, suntem unici, cred că ştiţi bine asta. Merită respect fiecare om care încearcă să se autodepăşească. V-aş ruga să încercăm şi noi să le acordăm acest respect. Ţine de civilizaţie.
Vezi…..aici suntem „corigenti” multi dintre noi. CIVILIZATIE…… ar fi musai de predat in scoala . Pt ca la cat de indobitociti sunt unii -chiar daca traiesc „dincolo” – arunca cu venin si rautati. In loc sa descopere in orice fiecare sambure de frumos si bine, oricat de mic ar fi.
Dacă folosea kilometrul de 800 de metri inventat de Teldrum, Tibi Ușeriu termina cursa de acum două zile!
Dar nu, el a preferat să defăimeze România și să câștige maratonul corect. A treia oară, deci insistă să i se retragă cetățenia.
O traumă a copilăriei pe care încearcă să o vindece prin tot felul de metode de torturare. Ambiția și puterea depășesc cu mult imaginația noastră. Până nu s-a dus Tibi acolo nici nu știam ca exista o astfel de competiție, nu îmi puteam imagina ca omul inteligent de astăzi poate înfința astfel de „sporturi ”
Cum să stai câteva zile și să privești semenii tăi chinuindu-se?
Niciodată nu am înțeles de ce s-au inventat bătăile în cușcă? Sunt foarte multe așa zise sporturi care nu fac cinste oamenilor și care ar trebui interzise.
Specia asta umană am impresia că se hrănește cu adrenalină și o satisface când vede oameni care suferă.
Tibi al nostru este un om care vrea pur și simplu să scape de traumele vieții și nu puține în cazul lui și să evadeze spre libertate.
Mă bucur că s-a terminat cu bine toată mascarada aceasta de „concurs” în care participanții nu câștigă nimic.
N-ai inteles nimic. Imi pare rau pentru tine.
Ca sa rezum, dupa tine, toti cei care au participat la acest ultra-maraton sau la altele similare au cate o trauma de vindecat, sunt similari cu batausii in cusca, sunt fraieri ca nu au nimic de castigat, se autoflageleaza. Cei care-i urmaresc sunt niste mascarici, lipsiti de inteligenta, insetati de adrenalina etc etc.
Eu cred ca specia umana are DREPTUL sa isi depaseasca limitele cunoscute la un moment dat. O astfel de competitie, cum e ultra-maratonul, duce la extrem limitele trupului si sufletului. Evident, nu toti putem incerca, nici reusi si nici macar gandi la asta. Unii reusesc, indiferent in ce forma sau domeniu, sa-si depaseasca limitele si devin simboluri, eroi etc., mai ales atunci cand termini competitia cu steagul tarii in brate si in acordurile imnului national, cum a facut Tiberiu Useriu.
Realitatea este ca avem cu totii nevoie de exemple, repere, idoli, mai mult sau mai putin.
Unii ca tine nu fac efortul sa priceapa si se grabesc sa jigneasca si sa eticheteze dupa propriile repere. Doar tu ai de pierdut din asta.
Felicitari Tibi!Felicitari Cristiana pentru tot ce faci! Scrii frumos,corect dorind ca binele si adevarul sa invinga prin corectarea raului .
Pentru el, Tibi USERIU, a fost o mare LUPTA interioara, lupta pe care putini dintre noi pot sa o inceapa si sa o sfarseasca in VICTORIE. Singur in bataia cu gerul artic, numai de el cu adevarat cunoscuta si traita. El a trait si aceasta etapa a vietii TOTAL, noi, cei din preajma, doar partial. Cu un scop imaterial care a declansat si intarit semenilor din jur SPERANTA ca si IMPOSIBILUL este POSIBIL de a se realiza, cand ai o motivatie puternica si o directie clara. Asemenea OAMENI sunt putini in lumea in care traim, dar ei, prin actiunile lor concrete, genereaza LUMINA calauzitoare pentru cei multi. Sincere felicitari, Tibi USERIU! Multumim reporterului Cristiana SABAU pentru „interventiile” la zi privind acest subiect.
Întrebat de ce a escaladat Everestul, neo-zeelandezul Edmund Hillary a răspuns: ”pentru că există”.
Suficient și înalt motiv pentru specia umană – o astfel de năzuință.
Numai că epigonii îs comozi și caută nod on line.
„Mascaradã” este ceea ce fãcea uneori Bear Grills sau Ed Stafford fiind bine plãtiti de Discovery. Dar ceea ce a fãcut Tibi in aceste trei competitii e altceva: e insãsi spiritul sportivitãtii care l-a dominat pe om din cele mai vechi timpuri, spiritul care a dat nastere Olimpiadelor. Si comparatia cu „lupta in cuscã” e total deplasatã.
Aceasta este o stire de genul „breaking news” care ar trebui sa apara azi pe toate posturile de stiri dar din pacate nu se intampla asta. Felicitari Tibi Useriu!
Iti multumim Cristiana ca ne-ai tinut la curent cu tot ce a realizat TIBI …pt noi astia fara FB ….Ai facut-o frumos, cuprinzator si la obiect. Doamne ajuta-i sa-i fie bine, sa vina acasa sanatos.
Draga Tibi, in primul rand , doresc sa te felicit pentru aceasta performanta unica! Ai demonstrat calitati fizice si psihice rarisime… Cred ca, cu acest al treilea titlu, episodul Polul Nord ,s-a incheiat! Trebuie , daca-mi permiti, sa incepi sa”‘ lucrezi”” pe alte zone , mai profunde, sa impartasesti din viata ta tot ceea ce este mai bun … Exista atat de multe locuri si lucruri unde poti ajuta , unde poti sprijini pe cei care au nevoie…Sunt sigur ca, ai lasat la Polul Nord tot ceea ce era de lasat si a sosit momentul tau! Asadar, Tibi, fa ce trebuie sa faci si se va intampla ce e posibil! Cu prietenie si respect, Marius N Pop
„Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Tibi Ușeriu este un om unic.
A făcut ceva unic și, probabil, greu de repetat.
Restul sunt doar afirmații prin care noi ne raportăm la unicitatea lui, funcție de cine ne considerăm noi a fi.
Felicitări Tibi Useriu
TIBI esti un fenomen , nu exista cuvinte pentru caracterizare .
CRISTIANA sa-ti dea DUMNEZEU sanatate sa ne mai mangai sufletele cu articolele si comentariile tale.
Si parasutele se roaga pe la morminte sfinte si copaci, pentru iertarea pacatelor facute…..dar o fac degeaba!
Parasutele raman parasute, indiferent ce vor face la un moment dat. Punct!