Din nou despre ciobăneală şi slugi

Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate ne spunea, în urmă cu puţin timp, că doar 41% dintre cei înscrişi pe listele medicilor de familie plătesc statului contribuţii la fondul asigurărilor de sănătate. Pun pariu că, printre cei care nu plătesc, se numără şi ciobanii din judeţ cu tot cu „slugile lor” fiindcă aşa le spun, în caz că nu ştiaţi, ălora de merg cu oile şi le mulg. Dacă ar fi o categorie inofensivă care îşi vede de fluierat în vârf de munte, nu ne-ar intriga atât. Din păcate este exact pe dos. Ciobanii sunt printre cei mai agresivi cetăţeni care nu se luptă, aşa cum am crede, cu lupul, ci îşi dau unul altuia în cap cu ciomagul. Scriem „n” pseudo-ştiri de felul acesta într-un an. Întrucât şi ei sunt oameni, ajung la spital, aşa cum e normal, să fie îngrijiţi. Anormal este că plătim noi pentru spitalizarea lor fiindcă niciunul nu are asigurare.

Am scris, dar repet. Am înregistrat cel puţin zece ciobani, duminică, la târgul oierilor, şi toţi mi-au spus că nu au angajaţi cu carte de muncă. Au în schimb, „slugi” pe care le hrănesc cu 1,5 litri de ţuică pe zi. Fireşte că, după ce dau băutura pe gât, aceştia se umplu de responsabilitate, îşi dezinfectează mâinile şi apoi fac brânza eco pe care o cumpărăm noi cu 15 lei kilogramul din Piaţa Decebal. Sunteţi convinşi de asta, nu? Cu capul în aburi de alcool, ciobanii plătiţi la negru, adică fără asigurări, dau de lucru poliţiştilor, medicilor de la Ambulanţă şi SMURD, celor din spitale. Toate aceste servicii sunt plătite cu bani publici, adică de noi, de contribuabilii.

Între timp, alte instituţii ale statului, plătite tot de noi, dorm în sedii luxoase. Vorbim despre Inspectoratul Teritorial de Muncă, cel abilitat să verifice orice agent economic dacă lucrează legal sau „la negru”, despre Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor care nu ne spune niciodată ce fel de brânză fac beţivii de păstori care dau pe gât 1,5 litri de ţuică pe z şi o vând apoi în piaţă sub ochii autorităţilor, despre Poliţia Economică şi Fisc, două instituţii care nu-şi bat capul cu cei care vând marfă la negru. E de ajuns să mergi în zona de lactate a Pieţei Decebal să vezi că nimeni, dar absolut nimeni, nu cântăreşte marfa la vedere pe cântare electronice care pot fi cumpărate cu mai puţin de 100 de lei, nu are preţuri afişate, nu dă bon, nu face nimic. Toate tanti alea extrem de sfătoase şi veşnic plângăcioase că ţăranul nu e ajutat destul îşi înfig mâinile cu unghii negre în caş, apoi scot un teanc de hârtii de o sută de lei fiecare ca să-ţi dea rest. Nu au niciodată bani mărunţi că nu se complică. Dacă ceri un kilogram, nu ştiu cum se face că precupeaţa îţi dă două că aşa i-a ieşit ei, la tăiere. Acum ce-o să faci? Să nu o cumperi de la bietul ţăran român care o duce vai de mama lui? Şărlătănie pe faţă. Nesimţire, strategie curată.

Chiar nu văd instituţiile statului lucrurile acestea? Am înţeles că valutiştii sunt invizibili pentru Poliţie, Gardă Financiară, Parchet, DIICOT, DNA şi alte zeci de instituţii. Numai eu mă dau zilnic de ei, altcineva nu are cum să-i vadă. Sunt efectiv invizibili! Am priceput că domnul Ioan Ovidiu Mureşan, şeful IJP, nu circulă prin zona Decebal sau pe la Coroana şi nu îşi cumpără cafea din portabajul valutiştilor, dar chiar nu poate nimeni să facă puţină ordine în tagma asta a oierilor? Cu valutiştii mai că am înţeles: până la urmă învârt bani negri, plătesc şi ei taxa de trotuar, de invizibilitate, aduc o cafea de calitate – ce dacă-i la negru? – doar cafeaua tot neagră e, dar ciobanii ce naiba dau? Brânza aia făcută cu 1,5 litri de alcool ca să ameţească statul?

Nu ştiu dacă v-am spus, dar, la un moment dat, am mers la o întrunire a oierilor montani care s-a ţinut la un restaurant pe vechea centură. Localul avea o curte imensă, dar nu am avut unde parca din cauza numărului mare de jeep-uri. Vă jur! După ce am găsit un loc prin preajmă, cu chiu cu vai, şi m-am dus să vorbesc cu ei, ce credeţi că am auzit? Un cântec nesfârşit de jale, mi-au dat lacrimile mai ceva ca atunci când am citit „Mioriţa” sau „Baltagul”. Nu avem, nu putem, ne videm oile că nu le mai putem ţine. Ei, aş, credeţi că au făcut ce-au spus? Nici vorbă! Texte pentru proşti emanate de unii care ne cred şi mai proşti.

Nu spun că, printre ei, nu sunt oameni care lucrează mult şi că toţi ar fi nişte şarlatani. Departe de mine gândul acesta. Pe mine mă interesează ca toate aceste instituţii ale statului plătite din bani publici să-şi facă treaba: ITM, DSVSA, Poliţia Economică, Garda Financiară. Dacă merg în piaţă să-mi cumpăr brânză eco, atunci să văd certificatul dat de DSVSA, bonul, avizul DSP, să văd că are mănuşi şi că nu pune mâna pe brânză şi pe bani în acelaşi timp. Împuţită treabă, stimaţi prieteni, neputioncios statul român, dar gras şi sedentar pe banii noştri!

Eu cred că e o mare şansă că avem ATOP, Autoritatea Teritorială de Ordine Publică, structură al cărei obiect de activitate este tăiatul frunzelor la câini, evident tot pe banii publici. Se întâlnesc în şedinţe ca să nu stea separaţi. Nici ei nu circulă prin Decebal şi pe la Coroana. Ordinea publică o păzesc doar la şedinţă când semnează statele de plată.

Cristiana Sabău