Actualitate Recomandări

A fost odată ca niciodată 22 decembrie 1989

Protestele, luptele de stradă şi demonstraţiile din decembrie 1989 au dus la sfârşitul regimului comunist din România. Demonstraţiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat şi execuţia dictatorului lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie. România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi.

Bistriţa s-a numărat printre ultimele oraşe în care cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu au efectuat ”vizite de lucru”. În 16 octombrie, cei doi au participat la un miting popular care a avut loc în faţa actualului sediu al Prefecturii.

În 22 decembrie, la Bistriţa, coloane de muncitori din zona industrială au mărşăluit până în faţa Comitetului Judeţean de partid. În faţa actualului Palatului Administrativ s-au strâns mii de oameni. Liderii demonstranţilor au urcat în balcon şi au adresat, prin portavoce, discursuri mulţimii strânse în stradă. Din fericire, la Bistriţa nu s-a tras şi nu au existat victime.

Au murit însă bistriţeni în oraşele mari ale ţării, unde manifestaţiile au fost înăbuşite în sânge.

Tinerii Cristian Remus Bucur şi Ioan Sabău şi-au pierdut viaţa în timpul confruntărilor dintre forţele de represiune şi manifestanţi, primul la Bucureşti, unde era student al Academiei Tehnice Militare, cel de-al doilea la Cluj-Napoca, unde urma facultatea.

Cristian Remus Bucur este înmormântat la Bistrița, iar Ioan Sabău la Brăteni.

Leontina Bânciu, născută în Borleasa (BN) a murit la 39 de ani la Timişoara, în 17 decembrie, împuşcată în masacrul de la Podul Decebal. Cadavrul ei a fost sustras de la Spitalul Judeţean Timişoara, alături de trupurile altor eroi timişoreni, şi a fost ars la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. Prin hotarârea Consiliului Local, strada Narciselor din Timişoara poartă numele Eroului Martir Bânciu Leontina. În anul 1990 a fost ridicat un monument memorial în localitatea Borleasca. Asociaţia ,,Memorialul Revoluţiei” care cinsteşte memoria eroilor căzuţi în decembrie 1989 a amplasat în apropierea Podului Decebal statuia ”Pieta” realizată de sculptorul Petru Jecza, care marchează numele martirilor căzuţi atunci. Monumentul reprezintă momentul în care Leontina cade împuşcată în braţele soţului ei.

Tot la Timișoara a murit împușcat Maftei Silași din Căianu Mic.

Pe durata revoluţiei, potrivit datelor oficiale, numărul decedaţilor şi mutilaţilor prin împuşcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform statisticilor, numărul total al celor decedaţi prin împuşcare pe durata revoluţiei a fost de 1142, al răniţilor de 3138, iar al celor reţinuţi se ridica la 760. Au fost înregistraţi nu mai puţin de 748 de copii, urmaşi de eroi-martiri. Cifrele menţionate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate şi verificate.

2 comentarii

  • Am fost in fata la Continental cu multimea adunata acolo atunci cînd s-a spart mitingul lu Ceausescu. Veneam de la hotel Bucegi ca eram in delegatie de pe data de 16 . Am fost la coada mitingului spre calea din stinga pietei Universitatii
    ……stateam la alimentara ca serveam pe la orele 10 un iaurt si un covrig.
    Ce este cel mai important faptul ca au aparul soldatii Usla (asa le spuneau oamenii din multimea care alerga de la miting) spre universitatii si înapoi si tot asa ori de cite ori trageau astia (Usla) si aia de la spatele Continentalului in dreptul teatrului.
    A fost o nebunie pînă pe la 13 cînd…..am inteles ca Ceausescu a plecat .
    Au venit TAB-urile si s-a inceput masacrul . Nu am fost la teatru ….ca acolo era jale ci pe strada care ducea la hotel unde eram cazat. Câteva minute am stat fata in fata cu acei soldati ,erau obositi ,nerasi, cu parul mare ……nu erau soldati (am stat la 3-5m de ei). In doua rinduri in pozitie de tragere. Mi-a fost teama (aveam 20de ani), si am plecat cu multimea….dupa 5 minute am auzit ca trag in oameni.
    A fost o senzatie ciudata si stranie……am scăpat. Pînă seara la orele 21,30 cînd pleca trenul la bistrita am trăit clipe de sf de lume. A fost oribil.
    Aduceam de la elmagnetica doa piese de USOL (sînt piese electr de întrerupt curentul) .am fost oprit la metrou de revolutionari crezind ca vreau sa sară in aer metroul. (cred ca s-a dat si pe post atunci) acest caz (eu am fost).
    Daca nu aveam documentele ptr aceste piese ,de unde le am si unde plec cu ele…..eram mort .
    Puteam sa le arunc înainte sa nu am probele…….dar trebuia sa-mi duc la bun sf delegatia (asa am gindit atunci).
    Asta e revolutia care am trait-o eu atunci…..demult. cel mai greu a fost de la ora 13 pînă seara. A fost groaznic.
    O zi buna.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.