I-am ales. Şi acum?

Fireşte că va depinde de fiecare ales în parte felul în care ne va reprezenta la Bucureşti, dar un rol important îl vom avea şi noi, ceilalţi. Dacă vom fi indiferenţi în următorii patru ani, să nu ne aşteptăm la nu ştiu ce schimbări. În ce mă priveşte, ca să exclud nişte ipoteze de lucru, voi spune mai întâi ce anume nu vreau să facă noii noştri parlamentari.

În primul rând, eu sper că Dorin Dobra nu va face, ca proaspăt senator de Bistriţa şi împrejurimi, niciun mall pentru tineri. Ideea mi s-a părut bizară încă de când a lansat-o şi sper că nimeni nu l-a votat pentru ca să o pună în practică. E plină lumea de mall-uri şi, până acum, niciunul nu a determinat o schimbare în bine a societăţii. Din câte am înţeles eu, Dorin Dobra vrea un soi de complex de servicii pentru tineri, dar noi avem deja aşa ceva. Se numeşte Centrul Comunitar pentru Tineret, iar cei de acolo, dacă vor avea într-o zi o clădire cât de cât modernă şi sper că vor avea, vor putea să-şi continue proiectele bune pe care le-au demarat. Sper, totuşi, că acesta nu este „obiectul” sau mai degrabă „obiectivul” său principal ca parlamentar de Bistriţa şi că administraţia locală va găsi o destinaţie potrivită pentru fostul cinematograf  23 August. Totuşi, trăim vremuri în care nu avem grădiniţe şi creşe, nu e nevoie să fim fantasmagorici. Eu înţeleg că în campanie se spun lucruri trăsnite de tipul „la fiecare etaj, în special la ultimul, vor fi multe magazine de haine, săli mici de cinema, cofetării, pizzerii, iar în mijloc un spaţiu unde ei să poată şi dansa”, dar sper că ne oprim aici. Sunt spaţii de acest gen peste tot în oraş, administrate de privaţi. Nu e cazul ca parlamentarii să facă lobby pentru altele. Piaţa este singura în măsură să spună dacă mai e nevoie de încă un loc pentru aşa ceva sau e de ajuns ce avem, nicidecum senatorul de Bistriţa.

Sper că deputatul Doina Pană nu va cere amendarea legii insolvenţei, aşa cum a anunţat în campanie. Specialiştii spun că direcţia e greşită şi ar fi mai bine dacă s-ar consulta mai întâi cu ei decât să facă vreo gafă.  De fapt, acesta ar trebui să fie punctual de plecare în orice demers făcut de orice parlamentar. E clar că nu poţi să le ştii pe toate, aşa că cel mai bun lucru este să te consulţi cu organizaţiile profesionale şi abia apoi să începi să schimbi legi. E valabil îndemnul pentru toţi cei şapte.

Nu am ce să-i reproşez lui Daniel Suciu. În campanie, a făcut drumul spre casa copiilor orfani de mamă din Coşbuc, iar pentru acest lucru îi mulţumesc. Sper să-şi păstreze realismul şi determinarea.

În schimb, lui Stelian Dolha i-aş recomanda să nu mai vobească despre proiecte desenate pe hârtie ca şi cum acestea ar fi realizate. În campania electorală, l-am auzit de nenumărate ori spunând că depozitele de produse alimentare sunt o realizare a sa în condiţiile în care nu s-a făcut până acum niciunul, sunt doar nişte proiecte pe hârtie. Nici nu ştim dacă le vom vedea vreodată. Sper să nu facă în fiecare săptămână câte o conferinţă de presă în care să ne vorbească în termeni similari despre alte proiecte ca şi cum ar fi finalizate. Nu vreau aşa ceva. Vreau să văd că lucrurile se întâmplă, depozitele sunt ridicate, şi abia apoi mă interesează să mai ascult discursuri despre ele. Nu mai vreau nici metafore de tipul „am făcut o punte” între X şi Y. Vreau cuvinte puţine, fapte multe.

Nu-l cunosc foarte bine pe Ioan Deneş, nu mi-a sărit nimic „de rău” în ochi în timpul campaniei. Sper doar să nu procedeze precum Dănuţ Prunea, să auzim de el odată la patru ani. Ar fi păcat.

În ce-l priveşte pe Cristian Florian, sper să nu-şi mai piardă zilele şi nopţile prin cafenele, să aprecieze bafta imensă pe care a avut-o ieşind senator şi să facă efectiv ceva mai mult pentru oamenii din Colegiul 2 decât să stea în umbra lui Ioan Oltean şi să profite de pe urma lui.

Despre Ioan Oltean nici nu ştiu ce să mai spun. A făcut şi lucruri bune, şi rele. Acum că e în opoziţie nu va putea nici măcar să critice cu aplomb aşa cum o făcea ca lider al opoziţiei în timpul guvernării Năstase. Nu mai are dreptul moral să toace puterea fiindcă a făcut parte din ea. Sunt curioasă cum va aborda acest mandat.

În final, le-aş recomanda tuturor parlamentarilor să dea jos haina politicianului de provincie, să renunţe la regionalisme şi arhaisme, la vorbit doar ca să se audă, să transmită mesaje concise, coerent exprimate care să nu lase loc la interpretări, să dea răspunsuri la întrebări, nu să facă divagaţii pe tema dată. Spun toate acestea fiindcă prima conferinţă de presă de la USL, a învingătorilor, a fost exasperant de lungă şi plictisitoare. Mai aveam puţin şi visam „munţi de mămăligă şi râuri de lapte”, vorba lui Parpanghel.

Cristiana Sabău