Artistul Ingo Glass s-a născut în 1941 la Timișoara, a copilărit la Lugoj, s-a specializat la Institutul Ion Andreescu din Cluj, a contribuit la dezvoltarea Muzeului de Artă Contemporană din Galați, s-a integrat în cadrul vieții culturale bucureștene până în 1979, iar apoi a activat și s-a afirmat la Munchen, dar în prezent locuiește la Budapesta. Cetățeanul european Ingo Glass impresionează prin experiența de viață, prin conexiunile oferite la nivelul artei contemporane și prin sinteza mesajului plastic. Sculptorul ne propune un demers estetic bazat pe marile sinteze ale avangardei în care cele trei forme geometrice de bază alcătuiesc în armonie cu culorile primare „cele trei grații ale creației sale”, cele trei module din a cărei combinație se naște o artă platonică și aseptică, care conține promisiunea viitorului.
Sculptura practicată de Ingo Glass se construiește prin armonizarea ideală a formelor purificate cu o cromatică nealterată, la care se adaugă exploatarea relațiilor de lumină/umbră, de spațialitate pozitivă/spațialitate negativă, într-un design ce potențializează în mod original structurile metalice. Artistul descinde spre formele geometrice de bază, triunghi, pătrat și cerc, printr-un sumum care să aprofundeze perspective estetice dincolo de sinteza brâncușiană. Secționarea în planuri bidimensionale a volumetriilor tridimensionale îi aduc artistului elementele de construcție sculpturală. Asocierea acestor componente ale compoziției plastice cu culorile primare, îl pun pe artist în ipostaza asocierii triunghiului cu culoarea galbenă, a pătratului cu albastrul și a cercului cu roșul, o interpretare care se diferențiază de programul teoretic conturat de Kandinsky și Itten, în arta secolului XX. La Bauhaus s-a promovat îngemănarea galbenului cu tringhiul, a albastrului cu cercul și respectiv a roșului cu pătratul, iar această combinare cu accente utopice a fost acceptată în teoria artelor moderne. Comparând cele două teorii ale formei și culorii, Peter Volkwein, directorul Muzeului de Artă Concretă din Ingolstadt anunța în 1998, că istoria artelor trebuie să stabilească cine are dreptate! Ingo Glass a lansat așadar o abordare plastic personală, dar a deschis în același timp și oportunitatea unei dezbateri contemporane pe baza relațiilor dintre formă și culoare. Acceptarea sau respingerea asocierii propuse de Ingo Glass nu este o chestiune de “adevărat” sau “fals”, ci mai degrabă este o dovadă a evoluției sau, în caz contrar, a caracterului constant al sensibilității umane. Asocierile stabilite în urmă cu aproximativ un secol s-au reașezat acum ca urmarea abstractizării gândirii contemporane, iar interpretarea de azi nu exclude modificări viitoare. Asumarea și promovarea acestei percepții a prezentului se dovedește o constantă și o valoare adăugată la opera artistului Ingo Glass, din ultimele decenii.
Lucrările artistului Ingo Glass se nasc din această lume dinamică în care sinteza este o soluție de ordonare și aprofundare specific timpurilor noastre. Forma, culoarea, lumina și spațiul sunt componentele care se asociază în construcția sculpturilor, iar fuziunea acestora asigură expresivitatea abstractă a întregului, cu volume pline și volume aerate, cu tactilitate și nontactilitate. Perfecțiunea pură a geometriei, efectele impecabile ale suprafețelor, induc impresia unor lucrări proaspete, cu o claritate pe care timpul nu o poate atinge, iar sentimentul perenității se asociază cu cel al operei de artă.
Expoziționalul de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud organizat cu lucrări din ultimele decenii ale creației este însoțită și de un album care prezintă publicului din România, viața, evoluția și originalitatea artistului Ingo Glass, îngrijit de istoricul de artă Vasile Duda.
Evenimentul se bucură de prezența prof. univ. dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor, iar artistul Ingo Glass își așteaptă publicul la o întâlnire directă, în cadrul vernisajului din 4 iulie 2019, la ora 18.00, în galeriile de artă contemporană ale muzeului.
Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud
Adaugă comentariu