Înţelegerea gloriei

Gloria Bistriţa rămâne în continuare un caz special care ar merita studiat de specialişti. Poate fi chiar subiectul unei cărţi. A supravieţuit după Revoluţie cu aranjamentele zise „blaturi”, deci într-un mod cât se poate de necinstit, iar acum, când nu se mai poate aşa, autorii metodei originale de supravieţuire sunt daţi la o parte ca să intre în arenă şmecherii momentului, lichidatorii, cu alte metode. Nu am văzut nicio firmă aflată în insolvenţă al cărei administrator judiciar să preia funcţia de reprezentare. În mod normal, omul ar trebui să stea în spate şi să facă tot ce ţine de el ca să redreseze corabia din punct de vedere economic. La Gloria însă, Vasile Urs stă pe bancă la meciuri, merge în deplasări, vine la conferinţe de presă, dă interviuri. Poate prinde gustul gloriei de pe stadioane şi, în loc să se ducă la instanţă, îl vom vedea pe post de Porumboiu vorbind la toate televiziunile de sport ca să nu dăm exemple penale de tipul Becali care nu ar fi cele mai potrivite în acest moment. Să nu uităm că cel care va vinde la bucată Gloria (în cazul în care se va ajunge aici şi cred că se va ajunge) e lichidatorul. Aşa că tot el poate cumpăra, prin interpuşi, diverse: o peluză, un gazon, o nocturnă. Cu puţină „înţelegere” de la Consiliul Local şi cel Judeţean, lucrurile s-ar putea aranja cât ai zice „stadion”, iar Gloria ar avea un nou „erou”, pe Vasile Urs în persoană.

Cea mai bună dovadă că Jean Pădureanu&Co sunt deja istorie este faptul că au fost evacuaţi din sediul cu carmangerie la subsol, din universul lor. E semnul că lumea lor s-a terminat. Sper să fi înţeles şi ei. Ar trebui să se meargă mai departe cu reforma şi să lăsăm o activitate privată să se finanţazeze fără bani de la buget. Să găsească domnul Urs alte soluţii că de-asta e plătit cu bani grei de club, nu doar să apară la conferinţe de presă, să dea declaraţii şi să facă restaurante în sedii de cluburi. Nu are decât să găsească un finanţator, iar dacă nu poate, să închidă prăvălia şi gata. Nu am văzut niciun caz de firmă aflată în insolvenţă căreia să-i cumpere Primăria Bistriţa cu banii noştri bunurile ca să o salveze, deşi, har Domnului, ar fi destule, iar dacă municipalitate ar fi băgat milioane în diverse companii în insolvenţă, acum nu am avea şomajul pe care-l avem.

Personal nu mai sunt de acord să se aloce milioane de lei de la buget unui club privat şi sper că niciun consilier cu capul pe umeri nu va accepta să voteze aşa ceva. Cer ca, înainte de orice, să se facă o analiză, cu cărţile pe faţă, şi să se prezinte un raport public despre următoarele: ce a primit de-a lungul anilor Gloria Bistriţa de la oraşul Bistriţa (clădiri, terenuri, bani etc), ce a făcut cu ce a primit, cui le-a înstrăinat, pe ce sume. Acest raport trebuie făcut public şi contribuabilii întrebaţi dacă sunt de acord ca banii lor să fie investiţi (pentru a nu ştiu câta oară) în teren, stadion, etc.

Ar fi trist ca stadionul să rămână în proprietatea cămătarilor care să-l radă de pe faţa pământului şi să ridice blocuri, dar în acelaşi timp cred că e de ajuns. Ca societate care plătim taxe impozite la stat avem obligaţii directe faţă de bătrâni, bolnavi, persoane cu handicap, copii. Restul să se descurce la fel cum se descurcă toţi cei care au ajuns în înfundătura numită insolvenţă, iar dacă nu pot, să închidă şi să plece.

În ce mă priveşte aştept raportul de care v-am pomenit. Cred că măcar în ceasul al 12-lea, Consiliul Local şi Primăria Bistriţa ne datorează puţină transparenţă în acest caz după ce ne-a privat, ani la rândul, de străzi mai bune, parcuri şi alte investiţii de interes public pentru ca să vireze milioane în contul Gloriei.

Cristiana Sabău