”La acest prim bal al culturii bistriţene sărbătorim cultura naţională şi pe poetul naţional Mihai Eminescu. Referitor la serviciile pe care administraţia locală e obligată legal şi moral să le aducă oamenilor, cultura joacă un rol important, e acea parte care face să ne simţim mai buni, mai frumoşi, mai îngăduitori. Asta datorită unui şir întreg actori, mă refer la toţi cei implicaţi în actul cultural. Le mulţumesc în numele cetăţenilor tuturor celor care ne-au adus frumosul în casele şi sufletele noastre”, a spus Creţu.
Primarul Bistriţei a afirmat că a fost impresionat de cunoştinţele generale pe care le-a avut Mihai Eminescu şi a recitat poezia ”La steaua”.
”Îl omagiem pe poetul nepereche Mihai Eminescu. M-au impresionat o serie de lucruri din activitatea şi viaţa lui Eminescu, care trece drept poet naţional. Se ştie şi se vorbeşte mai puţin de omul de cultură Mihai Eminescu. El se numără printre marii oameni de cultură, nu numai prin poezie, ci prin cunoştinţele generale pe care Eminescu le-a avut, la nivelul lui Iorga sau Vianu. Eminescu este extrem de profund, arată prin poeziile sale cunoştinţe nebănuite sau nepresupuse mai ales pentru un poet. Vreau să fac referire aici la cunoştinţele lui de fizică. Atunci când am citit prima dată poezia ”La steaua” cred că eram în gimnaziu şi n-am înţeles prea bine pentru că nu cunoşteam fizică şi teoria vitezei luminii. Aş vrea să vă recit câteva versuri din această poezie: ”La steaua care-a răsărit/E-o cale-atât de lungă,/Că mii de ani i-au trebuit/Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum/În depărtări albastre,/Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre”. Ce frumos descrie Eminescu viteza luminii, faptul că la cei 300.000 km/s cu care a călătorit raza din spaţiul atât de îndepărtat până la noi, steaua a murit. Spune Eminescu: ”Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie;/Era pe când nu s-a zărit,/Azi o vedem şi nu e”. Este o exprimare a la Einstein. M-au impresionat în mod deosebit aceste cunoştinţe de fizică dovedite de marele nostru poet. Un suflet sensibil ca al lui nu putea să încheie altfel decât mutând această sintagmă în zona sufletului: ”Tot astfel când al nostru dor/Pieri în noapte-adâncă,/Lumina stinsului amor/Ne urmăreşte încă”, a încheiat Ovidiu Creţu.
Cel mai bine li se potriveste poezia „Epigonii”. Iata cateva versuri care spun totul despre politrucii de astazi:
„Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;”
Cand era in parlament poezia preferata a lui Cretu era „Somnoroase păsărele”
(vezi: http://www.youtube.com/watch?v=kFF0AASOU0w)
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!
… un alt fragment, la fel de actual, din Scrisoarea a III-a…
„Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi vi se mai trece ?
Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruita nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sînt de vină, domnii mei, nu este-aşa ?
Prea v-aţi arătat arama, sfîşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sînteţi – nişte mişei !
Da, cîştigul fără muncă, iată singura pornire,
Virtutea ? e-o nerozie; Geniul ? o nefericire.”
noi recitam poezii si altii nu au unde munci si ce manca