Liderul nu îşi scrie citate pe foi

Sunt 100% convinsă că nu aş putea conduce un partid pentru că l-aş decima în secunda doi. Deşi au trecut peste două decenii de la Revoluţie, deşi unii îşi petrec sezonul estival la cursuri de vară, deşi trăim în epoca SMS, în continuare, în şedinţe de partid, se bat hectare întregii de câmpii. Oamenii vorbesc pentru ca să nu tacă, vin şi citesc nişte fraze anoste de pe foi, adesea citate (brr!), le tremură vocea, nu transmit nimic. Din afară privit, spectacolul e unul de amatori.

Să ştiţi că nu mă refer aici în mod expres la PDL. Am asistat la o conferinţă şi mai anostă la OF a PSD când a fost realeasă Doina Pană preşedintă a femeilor. În paranteză fie spus, în continuare susţin inutilitatea acestor organizaţii de tineri, bătrâni, studenţi, femei, elevi, şoimi ai patriei şi cutezători. La PSD nici măcar nu se mai mimează democraţia. E candidat unic, toţi ridică mâna la comandă, aplaudă frenetic, se laudă unii pe alţii într-un mod deşănţat, fac diverse glume proaste şi deocheate, apoi pleacă acasă realeaşi. Penibil!

La PDL, măcar a fost o urmă de democraţie aşa, de ochii lumii. În cursă au intrat doi candidaţi, iar scorul a fost strâns. Nu ştiu ce mă face să cred că Ioan Oltean a avut şi aici votul decisiv. Mă rog, treaba lor internă, de partid. Din punctul meu de vedere, organizaţia municipală ar putea dispărea fiindcă, oricum, partidul are un singur lider, pe Ioan Oltean şi, fără el, nu cred că va supravieţui nici la putere, nici în opoziţie. Adevărul este că omul acesta e neobosit atunci când trebuie să-i ţină pe alţii pe lângă el. Dacă studiaţi fotografiile făcute la Conferinţa municipală de alegeri, veţi vedea cu cât drag se uită la ai lui, îi încurajează şi îi face să râdă, îi îndeamnă să cânte, să aplaude, să fie optimişti. Le-a spus vrute şi nevrute fără să citească un rând, a împărţit critici şi laude. E clar făcut pentru a fi politician şi lider, singurul din sala aceea şi din multe altele.

Am văzut perindându-se pe la microfon tot soiul de tinerei obrăznicuţi cu texte de genul „e vremea pentru o schimbare”, trebuie să facem aia, să fim ca X, să acţionăm la Y, tineri cu citate pregătite şi scrise pe foi. Nici măcar nu-mi amintesc numele lor, dovadă că nu m-au impresionat cu absolut nimic, nici cu prezenţa, nici cu discursul, nici cu privirea, iar dacă au mai scos şi câte o foaie de pe care au citit mi-au stârnit de-a dreptul mila. Cum să vii în faţa oştii pe care vrei să o conduci cu foaia şi să citeşti de pe ea vorbe copiate de la alţii? Nu m-aş duce după un aşa-zis lider nici până la colţ. Dacă vrei să te asculte cineva cu atenţie, atunci stai acasă şapte ore în oglindă, uită-te la tine, învaţă pe de rost ce vrei să spui, structurează-şi discursul, transmite un mesaj. Nu citi de pe foaie!

A, da, mi-am amintit. În categoria „mai jenant de atât nu se poate” aş include discursurile femeilor care ţipă în microfoane ca nişte babe de la ţară ce vorbesc la telefoane mobile. Dacă nu-şi văd interlocutorul în faţa ochilor, au senzaţia că e dincolo de deal şi trebuie să strige cât le ţin plămânii ca el să-l audă. Tot penibile sunt şi cele cu vocea gâtuită. „Vai, nu pot vorbi din cauza emoţiilor!”. Sunteţi emotive? Staţi acasă şi prestaţi o activitate în care să vă folosiţi constructiv emoţiile, de exemplu hand-made. De la tribune politice trebuie să vorbească doar cei care au mesaje de transmis pe un ton normal, capacitatea de a-şi stăpâni emoţiile şi harul de a conduce.

Una peste alta, nu am nicio urmă de speranţă că vom vedea ceva mai bun din partea tinerilor implicaţi în politică. Nici asaltul femeilor nu mi se pare a fi un semn bun. Nu am fost şi nu voi fi niciodată o feministă pentru că nu-mi plac instrumentele de manipulare folosite de femei. Chiar dacă personal nu sunt un fan al Angelei Merkel, totuşi aş vrea să remarc faptul că ea e votată pentru calitatea de politician.

Cristiana Sabău