Mai toacă mulţi bani statul român ca să pregătească evazionişti şi diletanţi?

În ce priveşte saloanele de înfrumuseţare, e bine că există, nu zic nu, dar foarte bine ar fi dacă minunatele coafeze sau hair styliste, cum s-or chema ele, ar mai da şi bon fiscal pentru serviciile pe care le prestează. E adevărat că e şi vina noastră pentru că nu îl cerem, de jenă poate faţă de cele care ne-au făcut frumoase. Cert este că, şi din experienţa personală, vă pot spune că nu am primit bon fiscal aproape niciodată. Mi s-a întâmplat chiar să merg la coafor, să încerc să plătesc cu cardul fiindcă nu aveam bani lichizi şi să fiu refuzată, deşi exista această posibilitate. Proprietara nu voia să fiscalizeze nici măcar un tuns de 15 lei. A trebuit să merg la bancomat şi să scot bani pentru care nu am primit nimic, nici măcar o chitanţă de mână. Nu pot băga mâna în foc că aşa este peste tot, dar sunt 90% convinsă că în acest domeniu se face evaziune fiscală la greu. Desigur, veţi spune, nu pe aici se scurg banii din economie, dar sunt mici găuri care, dacă ar fi astupate, s-ar mai aduna un leu în plus la buget.

Pe de altă parte, deşi Bistriţa cred că are deja sute de saloane în fiecare scară de bloc, AJOFM continuă să pregătească pe bandă rulantă coafeze. Chiar mâine vor da examenul final 26 de persoane care au învăţat cum să-şi procure materiale, să spele părul, să facă tratamente capilare, mă rog, în total vreo 13 operaţiuni pe care le facem şi noi, zilnic, acasă, în timp ce ne spălăm pe cap cu şampon. Printre acestea nu figurează însă eliberarea bonului fiscal. Nici nu vor avea nevoie de această pricepere din moment ce vor marca un client pe zi dintre cei 30-40 care trec pragul salonului, neapărat cu vreun „y” în denumire că aşa-i la modă. Fireşte că toate aceste ore de instruire, în total 720, costă. Şomerii nu plătesc nimic fiindcă ei, bieţii, sunt neajutoraţi şi trebuie să se recalifice pe banii mei şi ai dumneavoastră, plătitorii de taxe şi impozite. Aşadar, plătim la greu ca să pregătim nişte „mici” sau „mari” evazionişti, în funcţie de numărul de bucle. Pregătirea fiecărui cursant ne costă undeva la 1800 de lei. Faceţi dumneavoastră calculul şi spuneţi-ne cât investim în viitorii evazionişti cu diplomă.

Al doilea tip de cursuri organizate în mod obsesiv de AJOFM este cel de bucătari. Întrucât numai cine nu a vrut nu şi-a deschis o crâşmă la Bistriţa e nevoie probabil de oameni care să întoarcă micii pe grătar şi să toarne nişte legume în apa care fierbe. Cu excepţia restaurantelor mari care au înţeles că au nevoie de bucătari adevăraţi, celelalte au preferat să ia absolvenţi de AJOFM. În fond, cu meniul la 11 lei, ce să pregăteşti în afară de ciorbă, cartofi prăjiţi şi mici?

E şi greu să fii bucătar în epoca noastră! Nu trebuie decât să citeşti nişte bloguri ale unor chefi, să-ţi procuri ingredientele şi să le urmăreşti toţi paşii. Majoritatea chiar ilustrează cu fotografii fiecare etapă, aşa încât tot ce trebuie să faci e să te uiţi la fotografii în timp ce amesteci ingredientele într-un bol. A, că vine un master chef şi te învaţă secrete pe care nu le scrie pe net fiindcă ţine la reţetele lui originale, asta e cu totul altceva. Nu am auzit însă de prezenţa vreunuia la cursurile AJOFM, nici măcar în vizită. Probabil acolo încă se mai predă după cartea de bucate a Sandei Marin. Aşa se explică de ce, începând cu zona cimitirului unde poţi mânca cu 11 lei într-o clădire de pe geamul căreia vezi crucile şi până în centru, toate restaurantele au acelaşi meniu. Habar nu am cât costă cursul de bucătari, probabil şi mai mult fiindcă e nevoie de tot soiul de ingrediente ca să faci o ciorbă de 11 lei pe care să o reîncălzeşti în fiecare zi.

Acestea sunt cursurile de renume organizate de AJOFM. Am uitat de magistralul curs de  manichiuristă. Ne-au tot chemat să vedem cum le taie unghiile bătrânelor de la azil. Şi respectivele cursante sunt convinsă că vor deschide saloane fără case de marcat. Se vor asocia cu cosmeticienele care vor lua toate fardurile sclipicioase din piaţa de la ruşi şi vor picta mirese de pe Bârgău în culorile bradului de Crăciun. La mire să te poţi uita, dar la dânsa ba!

De ce să organizăm noi cursuri pentru fermieri, pentru administratori de pensiuni, pentru gestionarea afacerilor? Nu avem nevoie de aşa ceva. Ne trebuie mai multe saloane la parterul blocurilor, mai multe restaurante care să prăjească mici, mai multe tăietoare de unghii şi lipitoare de gene false. Zona neagră a economiei are nevoie de ostaşi, iar AJOFM îi dă zilnic întăriri. Trăiască!

Cristiana Sabău