”Să construieşti şi să restaurezi înseamnă să fii mândru de trecut şi să crezi în viitor, în conservarea patrimoniului şi a valorilor”, a spus ministrul Culturii, deputatul Kelemen Hunor.
La eveniment a fost prezent şi episcopul Eparhiei Reformate din Ardeal, Kato Bela.
Biserica Reformată din satul Reteag, comuna Petru Rareş, reprezintă un monument de patrimoniu de o importanţă deosebită pentru zona transilvăneană. Construcţia, începută în secolul al XIII-lea, a reprezentat centrul cultural şi religios al unei zone încărcate de istorie. Conform documentelor vremii, Reteag este recunoscut ca o importantă localitate a domeniului Ciceului, aparţinând de-a lungul veacurilor unor pesonalităţi precum Bánffy, Matei Corvin, devenind chiar feudă a domnitorului Ştefan cel Mare.
Conform unui studiu al profesorului Weisz Attila de la Universitatea de Artă din Cluj, care citează documente din colecţia arhitectului László Debreczeni şi ale arhivei Episcopiei Reformate a Transilvaniei, există două faze medievale diferite ale bisericii, astfel că pereţii navei, arcul de triumf semicircular şi fresca exterioară aparţin stilului gotic, iar alte detalii, precum corul, bolta corului, intrarea vestică sau fereastra navei şi a corului aparţin goticului târziu. În secolul XVII şi începutul secolului XVIII, Reteagul a fost de mai multe ori pârjolit de trupele imperiale, dar şi de cele turco-tătare, fapt care a condus la depopularea localităţii şi la distrugerea unor părţi ale bisericii. O amplă reconstrucţie a clădirii bisericii a avut loc între anii 1807 şi 1812, când interiorul navei şi portalul vestic au fost refăcute în stilul baroc târziu, păstrându-se însă multe elemente gotice.
În ceea ce priveşte intevenţiile recente asupra clădirii, acelaşi Weisz Attila remarca restaurarea din anul 1968 sub conducerea arhitectului episcopiei reformate, László Debreczeni. Frescele descoperite în interior şi pe exterior au fost curăţate şi puse în valoare după posibilităţile epocii şi cea din 1990, considerată neprofesionistă şi nejustificată, când tencuiala exterioară originală a bisericii a fost îndepărtată aproape în totalitate (după spusele localnicilor) şi pereţii au fost retencuiţi cu terasit alb. Materialul tencuielii a favorizat urcarea umezelii în pereţi.
La finele anului 2012, în urma demersurilor Parohiei Reformate, a început un nou proces de restaurare, cu ajutorul fondurilor alocate de Institutul Naţional al Patrimoniului. A fost restaurată o suprafaţă de 2.790 metri pătraţi, clădirea de patrimoniu fiind redată circuitului turistic. S-a reuşit eliminarea fenomenului de igrasie din pereţi, înlocuirea învelitorii, repararea finisajelor şi închiderilor, izolarea planşeului, subzidirea pereţilor portanţi, colectarea, dirijarea şi eliminarea apelor pluviale de la baza fundaţiilor şi curăţirea prin injectare şi împănare în cazul bolţilor, restaurarea şarpantei. Lucrările au costat 819.738 lei, bani alocaţi prin Institutul Naţional al Patrimoniului.
Foto: UDMR
Adaugă comentariu