Am auzit toate aceste întrebări şi vreau să vă răspund la ele în speranţa că, în viitor, când voi mai fi întrebat, să pot răspunde oferindu-vă spre lectură, printr-un link, acest text, ca să nu mai fiu obligat să repet ca robotul aceleaşi răspunsuri.
Până în 1989, România pentru mine exista doar în timbrele de colecţie din copilăria mea. Nu ştiam mai nimic despre România, era o ţară uitată de lume şi un petec alb pe hartă. Nici măcar oamenii educaţi pe care îi cunoşteam nu puteau să localizeze România mai uşor pe harta geografică şi nici să spună dacă Budapesta şi Bucureşti sunt oraşe din România, cu atât mai puţin să localizeze Bucureştiul în sudul ţării. Revoluţia, sau cum spune românul, « aşa-zisa revoluţie », a schimbat puţin programele la televizor. Lumea a văzut grozăviile din această ţară, iar un val de ONG-uri entuziaste a venit din toată lumea să vadă cum poate ajuta.
În 1993, am avut un prim contact cu un tânăr din Bistriţa care îşi căuta de lucru în Germania. Foarte simpatic, ne-a invitat să venim şi să vedem realitatea, alta decât cea de la televizor. Am venit prima dată în România în 1994 şi m-am îndrăgostit imediat de peisaje, de natură, de căldura oamenilor, de ospitalitatea foarte mare.
Pentru mine era o minune! Ce m-a impresionat cel mai mult a fost imaginea unei duminici la ţară cu soare, căldură, grădina cu de toate, animalele din curte, priveliştea de pe dealurile verzi şi păduri, un peisaj fără limite artificiale. Am descoperit locuri în care auzeam păsări sălbatice, de curte şi câte un câine care lătra, clopotele bisericilor, niciun sunet de avion, de autostradă, de maşini şi utilaje sau muzică dată prea tare. Am găsit aici linişte perfectă, armonie cu natura, viaţă curată, raiul de pe pământ.
Îmi amintesc şi azi duminica în care m-am hotărât să trăiesc aici, să încep o afacere şi să îmi mut atelierul din Germania aici. În momentele mele dificile, mă gândesc la această hotărâre şi la primele motivaţii romantice. Atunci mă liniştesc. Când problemele mă copleşesc, mă duc în afara oraşului şi caut priveliştea asta. Cât timp o mai găsesc, rămân aici, în România.
Avantajul meu a fost că am venit cu ceva resurse care mi-au permis să îmi cumpăr o casă. Am avut o afacere şi multe legături în lume, în special în Germania. Pe aceste legături mă pot baza şi acum.
Sigur că există o generaţie frustrată şi frânată de „foştiimea” care nu vrea să lase pe nimeni altcineva la conducerea ţării şi care ţine cu dinţii de privilegiile pe care le-a avut dintotdeauna. Există o birocraţie aberantă, o legislaţie permisivă, o nepăsare şi o delăsare pe alocuri.
Există şi foarte mult progres şi schimbare în bine. România nu mai are imaginea ştearsă- Lumea pare să ştie unde se află, nimeni mai confundă Budapesta cu Bucureştiul. România rămâne o ţară căutată de investitori şi este o destinaţie turistică neexploatată în comparaţie cu alte ţări care au mai puţin de arătat. România are un potenţial în agricultură enorm.
Tot ce lipseşte ar fi bunavoinţa, o politică cu viziuni realiste, stabilă şi o administraţie funcţională fără corupţie. O recunoaştere a progresului nu înseamnă doar integrarea în Europa, ci dezvoltarea punctelor forte ale României, care pentru mine sunt foarte clare şi, cel mai important, o renunţare la proverbul cu „capra vecinului”.
Kant spune că libertatea personală are limitele acolo unde începe libertatea celuilalt. Pe scurt,la capitolul toleranţă şi autoevaluare mai sunt încă multe lipsuri. Românii nu ştiu ce posibilităţi şi perspective au la îndemână. Eu ştiu, de-asta rămân aici.
Walter Born
Mda. Mi-s tare dragi strainiii astia care vin si fac afaceri aici si stau din „romantism”. Dar as putea sa nu cred in romantismul lor. As putea sa nu cred ca romatismul e cel care-i tine aici ci probabil terenul mult mai ieftin si forta de munca aproape gratis. In special la tara. As putea sa nu cred ca linistea de la tara mai exista si ca traiul la tara mai exista. Sunt pline satele noastre de batrani si chiar si putinul tineret ramas nu valoreaza prea mult din cauza faptului ca sunt „imbuibati” de bautura aproape tot timpul. Apropo de sunete avioanele suna oriunde doar ca probabil la tara sunt mai putine. Autostrada nu stiu unde a auzit-o domnul de mai sus in Germania, pentru ca ea nu prea trece prin orase.
Perspective sunt intr-adevar dar in special pentru cei care au legaturi, avantaje si optiuni. Ori as fi curios un roman de la tara ce optiuni are in ziua de azi in Romania fara sunet de autostrada si avion.
Asa ca tot ce zice d-nul Walter mai sus mi se pare cel putin patetic cata vreme el are oricand optiunea de a se intoarce acasa.
Aveti dreptate in legatura cu romantism, admit ca poate cu virsta ai alta vedere de cit cind esti tinar si am simitit pe alocuri si la turisti din strainatate ca nu sa simt bineveniti peste tot..
Unde am trait noi in Germania, autostrada era la citeva km si sa auzea foarte bine, mai ales noptea. Si mai verificati harta Germaniei unde trec autorazile…si prin orase.
A propo perspectivele la tara. Cel mai bogat om din judetul Bistritei, ghiciti…de la tara vine. O mai stiu de atunci cind avea o mica afacere de familie.
Au fost si inca sint multe opportunitati si la tara, nedezvoltate doar goana dupa bani rapizi este mai mare la oras.
Chestia cu angajati nu ma mai tangeaza, ca nu am, si pamantul si imobile chiar au devenit in mare parte mai scump aici de cit in multe alte parti ale Europei. Verificati situri de imobile din Europa comparativ cu preturi de aici.
mda,Solver,citind printre randuri iti simt rautatea din gandire,insa Walter nu e acel fel de strain descris de tine ,e un om de la care avem ce invata,ar fi bine sa nu judeci persoana daca nu o cunosti,e familist,adora ceea ce noi,romanii nu mai stim sa pretuim,noi vrem fatade visinii si balustrade de inox 🙂 ,doamne,niciodata nu am sa uit replica asta 🙂 ,in vreme ce ei adora casele cu barne,da,acele barne vechi de pe podurile caselor,in fine….ne trebuie mult timp sa evoluam in gandire,chiar daca multi dintre noi pleaca pe dincolo,iertata sa-mi fie replica,dar pleaca boi si vin vaci,cu stima….
Aici draga Monica trebuie sa intervin putin. Cei care pleaca au vazut opportunitate in alta parte si daca ei nu ar fi, Romania ar arata altfel. Cele citeva milliarde care ei aduc ajuta foarte mult, mai ales la sustinere de viata la tara. Avem si in familie, daca imi pot permite uni care lucreaza sau au lucrat afara si care au venit sau vor veni inapoi cu experienta bogata si alta perspectiva care va ajuta la dezvoltarea in bine si aici.
Daca ei poate nu ar fi fost franati de asai zisi „fostimea”, poate reuseau si aici. Iar important este rezultatul ca nu uit de unde vin si revin.
nu am vrut sa generalizez,exista categorii de oameni,fac referire la cei care pleaca dincolo,au oportunitatea de a invata ceva bun din cultura si civilizatia altor popoare,dar nu o fac