Deși are peste 70 de ani, domnul Florin Vlăsceanu și-a construit o cabană din lemn la țară, a plantat un ogor cu legume și are planuri mari să-și amenajeze o stupină și un lac cu pești. Deocamdată nu are curent electric și nici apă, dar îi țin companie berzele și fazanii, așa că se bucură de viață visând cu ochii deschiși cum își va umple cămara la toamnă.
„Eu nu pot să stau la bloc. Având aici teren (între Orheiu Bistriței și Jelna-n.r), mi-am zis că-mi fac cabana asta pentru vară. Stau vara aici, iarna la bloc. Pentru mine este extraordinar. De meserie sunt sculptor în piatră, iar în ultimii ani m-am axat pe monumente funerare. O vreme, am stat la Parva, dar e prea departe, așa că am venit mai aproape de Bistrița. Nu știu cât lemn s-a folosit la cabană. Am făcut târgul cu contructorul să-mi dea cheile. M-a costat 3000 de euro. Sunt foarte bucuros, iar copiii sunt foarte fericiți. De 1 Mai au venit la mine și am făcut grătare”, povestește domnul Florin.
Cabana 100% din lemn are o singură cameră și o bucătărie. Deocamdată nu e racordată la electricitate și apă, dar acest lucru nu-l împiedică pe domnul Florin să se simtă ca în rai.
În spatele casei, are o bucată de teren pe care a plantat ceapă și cartofi, a semănat castraveți, usturoi, pătrunjel, dovleac cu coajă albă și galbenă, pepene galben și verde. Nu se va opri aici. Va semăna și porumb. A mai adus și câțiva stupi de albine și are planuri mari să-și amenajeze un lac cu pește pentru ca să aibă de unde scoate pește proaspăt când i se face poftă.
„Am avut 18 stupi, dar i-am vândut pe majoritatea. Am oprit trei pentru familie fiindcă nu mă pot despărți de ei. Am de toate. Mai am de gând să țin niște pui și găini să am ouă”, spune el, decis să amenajeze în fața cabanei o alee cu flori, să planteze arbuști de tuia și alți copaci la umbra cărora să stea când va fi obosit de atâta grădinărit.
Ne oprim din discuție fiindcă, de departe, se aude un fazan. Așa că domnul Vlăsceanu, de loc de undeva de prin Oltenia, rătăcit prin Ardeal, îmi spune că are niște berze care îi vizitează grădina.
„Vin multe berze. Îmi place să le privesc. Sunt niște păsări grațioase. Mă gândesc chiar să-mi sculptez vreo două, să le pun așa, prin grădină, să mă uit la ele când vor pleca cele adevărate”, îmi spune visător.
Casa domnului Vlăsceanu e în mijlocul câmpului, dar, cu toate acestea, mărturisește că nu se teme de hoți. Crede că, dacă ești un om cinstit, te apără Dumnezeu.
„La un moment dat dat, în Germania, am găsit un portmoneu cu peste 800 de mărci și l-am dus la Poliție. Au fost foarte impresionați și mi-au dat o hârtie cu care m-am dus la Consulat și am primit viza pe loc de câte ori am vrut. Dacă ești cinstit, nu trebuie să te temi. Te apară Dumnezeu”, a spus domnul Vlăsceanu.
Cu acest gând al domnului Vlăsceanu în minte, îmi iau la revedere de la dânsul și-i promit că voi reveni să gust din fagurii de miere. Bucuros, mă conduce pe drumul încă plin cu noroi și-mi spune exact când să mă întorc.
„Dacă nu reveniți să vedeți ce am mai făcut, să știți că mă supăr!”, aud în spatele meu, așa că îi promit că așa voi face fiindcă mi-a umplut sufletul cu bucurie. Cu adevărat.
Cristiana Sabău
Un astfel de articol ne aminteste ca omul se poate bucura de viata fara a poseda (multe) lucruri de valoare materiala. Natura ne ofera mai mult decat ne trebuie :). Noi ne stabilim prioritatile.
Un articol simplu si reconfortant. Multumesc!