O, măicuţă sfântă, de ce e nevoie de jandarmi la mănăstire?

Mănăstirea Nicula nu mai este doar un lăcaş de cult de lângă Gherla unde se închină credincioşii, în 15 august, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, mergând mai întâi pe jos ca să „adune trandafiri” în grădina ei, ci un brand al Ardealului, bine întreţinut în conştiinţa publică inclusiv prin postările de pe reţele de socializare, aceasta fiind probabil cea mai modernă formă de rugăciune care poate primi rapid un like direct din cer.

Ei bine, graţie fotografiilor apărute pe pagina oficială a Mănăstirii Nicula într-un mod cât se poate de operativ, am putut vedea că jandarmii au fost la datorie şi de data aceasta. Fără scuturi, fără cisterne cu apă, doar în tricouri şi cu băscuţe pe cap, dar probabil cu pistoale la brâu şi bastoane, băieţii în albastru i-au păzit foarte bine pe prelaţii care au înconjurat biserica mică cu Evanghelia în mână. Mai precis au format un cordon ca nimeni să nu se apropie prea mult de oamenii oficiali ai lui Dumnezeu, precum nu e voie să se apropie cineva prea mult de oficialii statului sau de clădirile lui. Jalnică imagine, dar care ne arată că atât oamenii politici, cât şi oamenii lui Dumnezeu se tem de ceilalţi oameni, de popor.

În cazul oamenilor politici e cumva explicabil. În condiţiile în care sunt aleşi de o minoritate care se prezintă la vot, pe măsură ce încep să-şi bată joc de majoritate, aceasta se înfurie şi vrea să dea jos puterea politică, mai mult sau mai puţin paşnic. Atunci e nevoie de jandarmi care să-i păzească pe cei din jilţuri, de tunuri cu apă, de gaze lacrimogene. Ce contează că poporul le plăteşte jandarmilor salariile? Merită o bătaie zdravănă dacă se apropie prea mult de aleşii minorităţii ca să ţină minte ca, data viitoare, să meargă la vot.

În ce-i priveşte pe mai marii Bisericii Ortodoxe în cazul de faţă nu vi se pare bizar să-i vedeţi flancaţi de jandarmi în timp ce se află tocmai în mijlocul unei mulţimi de credincioşi, mulţime care a făcut efortul să meargă până la Nicula, să urce dealul pe jos, să-şi arate DRAGOSTEA faţă de Maica Domnului, faţă de Hristos, faţă de Biserică? Văd în fotografiile postate câteva femei cu batic în cap care au vrut probabil să atingă hainele preoţeşti, dar acest gest de impertinenţă maximă nu are ce căuta la un aşa eveniment religioso-politizat.

Ca să se atingă de cele sfinte, oamenii să plătească pomelnice, să meargă regulat la preoţi care să le spună cu cine să voteze, să sprijine construcţia de catedrale ale neamului credincios, a bisericilor şi a zecilor de mănăstiri care nu au auzit în vecii vecilor amin de facturi şi chitanţe. Gratis nu e voie să te apropii de oamenii lui Dumnezeu că îţi iei una de la jandarmi să ţii minte că Biserica şi statul sunt intangibile.

Desigur că explicaţia de partea cealaltă trebuie să fie alta. Jandarmii nu i-au păzit pe preoţi de mulţimea de credincioşi, ci pur şi simplu au asigurat un culoar pe care aceştia să poată merge, şi-au făcut datoria, ca şi în Piaţa Victoriei, nimic altceva. Însă pe mine nu mă interesează această explicaţie, cum nici cealaltă nu mi s-a părut digerabilă. Jandarmii au bătut oameni nevinovaţi la Bucureşti, iar aici alţi jandarmi – pe care îi plătim cu mulţi bani publici – flanchează popi şi ţin oamenii la distanţă. Ţara în care trăim şi Dumnezeul la care ne rugăm cu toţii sunt păziţi straşnic de jandarmi. Nu avem voie să ne atingem nici de unii, nici de alţii.

În opinia mea, e doar o chestiune de detaliu pornirea gazelor lacrimogene şi a tunurilor cu apă. Ideea este aceeaşi: poporul trebuie să primească de bun ce i se permite să ia, gen un leu în plus la pensie, trei lei la salariu, o contribuţie mutată dintr-o parte în alta pentru sporirea iluziei că te-ai ales cu bani mai mulţi, poporul trebuie să plângă de emoţie văzând preoţi şi politicieni împreună, evlavioşi, făcând cruci peste cruci şi rugându-se pentru ţară.

Foarte bine, să se roage. Nu contest evlavia nimănui, nici puterea rugăciunii. Vreau să întreb însă altceva: la ce ne-au folosit rugăciunile preoţilor şi politicienilor evlavioşi timp de trei decenii? Ce s-a întâmplat concret? Au construit cu bani publici o catedrală imensă fără să ne întrebe dacă vrem sau nu, dacă este sau nu necesară, au câştigat alegeri împreună manipulând în cel mai odios mod masele naive, au ridicat sute de biserici şi mănăstiri cu bani publici, le-au transformat în nişte construcţii de cinci stele, dar nu au făcut niciun drum pe care să putem merge ca oamenii normali la mănăstire, fără să stăm la sensul giratoriu de la Dej ore întregi, nu au modernizat destule şcoli, nu au construit suficiente spitale. Lista lucrurilor nefăcute e infinită aproape.

Dacă preoţii ar fi cu adevărat credincioşi şi urmaşi ai lui Hristos, le-ar spune politicienilor să le fie ruşine că au permis jandarmilor să bată oameni în Piaţa Victoriei şi nu ar accepta în ruptul capului să fie păziţi de o instituţie atât de compromisă în aceste zile, să le fie ruşine politicienilor că şi-au mărit de zece ori salariile şi pensiile speciale în timp ce norodul, în marea lui majoritate, moare de foame, i-ar alunga din mănăstiri şi din biserici mai ceva cum i-a alungat Hristos pe evreii afacerişti din temple. Dar lucrurile nu se întâmplă aşa.

Exclud ideea că administratorul paginii de Facebook a Mănăstirii Nicula a trucat fotografii ca acestea să devină subiect al unor ştiri false. E pur şi simplu trista şi revoltătoarea realitate: puterea şi BOR sunt apărate de jandarmi de propriul popor.

Apogeul sinistrului e că un jandarm le face şi fotografii pelerinilor „deosebit de periculoşi”. Azi, mâine, poate începe şi o anchetă.