O ţară de şefi

Avem un Parlament gigant, un Guvern umflat şi nenumăraţi directori generali, directori general-adjuncţi, şefi de servicii, o ţară de şefi în care efectiv nu lucrează nimeni. Din când în când, cam odată într-o lună, şefii se adună la Prefectură ca să asculte ce citesc de pe foi unii dintre ei.

Astăzi, în strâmtoreala de sală de la Consiliul Judeţean, făcută complet aiurea, a mai trebuit să ne şi înghesuim fiindcă nişte învăţătoare dornice să bifeze „activităţi” la CV, au năvălit cu două clase de elevi de-a patra care abia îşi deschideau gura să cânte nişte colinde. Sincer, deja începe să mă obosească şi colindatul acesta, serbările de fiţe cu costume alb-roşii, obsesia tuturor celor care învaţă trei copii să cânte un colind de a-i vedea într-un ziar, eventual şi cu galerie foto şi interviuri. Fraţilor, reinventaţi-vă revistele „Şoimii patriei” şi „Cutezătorii”. În afară de voi, părinţii copiilor şi eventual copiii înşişi, nu interesează pe nimeni activităţile din grădiniţă, şcoală primară şi nici măcar liceu. Ştiu că tot ce faceţi puneţi la dosar pentru gradaţii de merit, dar faceţi-vă un portal al şcolilor şi publicaţi acolo toate compunerile. Vă asigur că, dacă mă interesează ceva, mă uit. Vedeţi-vă între timp de şcoală, învăţaţi copiii să scrie, să citească, să fie creativi. Eu, una, ca şi contribuabil, nu vreau să vă plătesc pentru ca să-i purtaţi pe drumuri de la Prefectură, la CJ cu colindul. Au tot timpul, de luni încolo, în vacanţă, să colinde pe cine vor şi când vor.

Să revin acum la subiectul şefilor. Deşi lucrez de aproape două decenii în presă, vă pot garanta că nu ştiu cu ce se ocupă unele instituţii nici măcar acum, în anul de graţie 2012, dovadă că sunt aproape inutile. De exemplu, nu înţeleg nici azi de ce nu pot funcţiona toate instituţiile din agricultură în acelaşi loc şi în subordinea unui singur şef. Dacă fermierul are o treabă legată de domeniul lui de activitate, atunci să meargă la adresa X, acolo să fie îndrumat să ajungă la biroul potrivit ca să-şi rezolve problema. De ce să umble de pe Tărpiului, în Mihai Eminescu şi apoi la Apollo şi te miri unde altundeva bezmetic, pierzând o zi degeaba sau poate chiar mai multe fără să reuşească să dea de rezolvarea problemei? Ca să bată la uşile a zece directori? Au trecut două decenii de la Revoluţie, oameni buni, vrem eficienţă, nu şefi care să vină la Prefectură să asculte ce citesc unii de pe foi şi să fugă rapid la birouri şi să aştepte colindători cu o lună înainte de Crăciun. Ne cresc impozitele, vrem să se ducă banii pe infrastructură, în drumuri mai bune, în spitale moderne, în educaţie de calitate, nu în salariile şefilor. Nu se poate face odată reformă şi în domeniul acesta? Chiar niciodată?

La fel, nu înţeleg de ce avem „n” şefi la sănătate, la mediu, la muncă, de ce veterinarii verifică doar carnea şi OPC-ul alimente ambalate. Până la urmă, credeţi-mă pe cuvânt că, între aceste instituţii se creează sunt nişte zone gri despre care nimeni nu pomeneşte, adică sectoare în care se suprapun atribuţiile şi altele în care nu ştie nimeni de cine ţin.

La fel şi cu instituţiile de ordine publică. Ce face Jandarmeria că tot nu am înţeles? Păzeşte oamenii la meciuri şi se învârte printre colindători, recuperează portofele căzute pe stradă şi ne spune că e zăpadă la munte? Nu avem Poliţie, Poliţie Locală, firme de pază ce pot fi plătite pe bază de contract determinat? Nu avem Salvamont? Nu sunt camere de supraveghere? Primesc zi de zi comunicate că nu ştiu ce instituţie a primit colindători. Pentru asta plătesc impozit pe muncă mai mare decât banii cu care rămân în mână, ca să aflu că merg colindătorii nu ştiu la ce şef de instituţie? Azi-mâine ne vom trezi cu comunicate de genul: „În această dimineaţă, toţi angajaţii au venit la serviciu, au băut cafea şi au stat”.

Statul acesta extrem de stufos, creat de politicieni pentru ei şi rudele lor, nu mai poate fi cărat în spate de puţinele firme care plătesc impozite masive pe muncă. Comunitatea de afaceri, investitorii care achită dările la stat, ar trebui să nu mai permită funcţionarea acestui tip de stat finanţat din banii lor. Reforma administrativă ar trebui să fie primul lucru pe care oamenii de afaceri să-l ceară prin organizaţiile lor patronale, altfel ne vom sufoca încet, dar sigur. De la oamenii politici nu avem ce aştepta. Indiferent de culoarea lor, au un singur scop: să fie şefi ei şi ai lor, să o ducă bine patru ani, să treacă în CV-uri participări la şedinţe şi citit de pe foi.

Cristiana Sabău