De partea cui suntem, totuşi?

E regretabil că a murit un om în floarea vârstei şi că nişte părinţi şi-au pierdut copilul. Totuşi, nu l-a pus nimeni pe tatuatul din Sîngeorz-Băi să se înarmeze cu o bâtă şi să lovească pe oricine îi iese în cale, probabil ferm convins că nimeni şi nimic nu îl poate opri, nici măcar poliţiştii. El însuşi este vinovat pentru moartea lui şi nimeni altcineva.

Degeaba încearcă unii şi alţii să arate cu degetul spre poliţistul sau poliţiştii care au recurs la acest mod de a se apăra. Cum să stai şi să te uiţi la un bătăuş că-i dă în cap colegului tău? Veţi spune probabil că existau alte metode să-l oprească. Nu ştiu, nu am fost acolo, dar ştiu că sunt numeroase exemple de poliţişti care au căutat alte metode şi acum sunt morţi sau zac într-un pat de spital. Familiile lor nu mai au soţ şi tată, părinţii lor nu mai au copii. De partea cui ne situăm, totuşi?

Din păcate, acest popor a ajuns atât de primitiv şi de lipsit de educaţie încât unii profesori ajung să fie bătuţi în clase de copii, iar poliţiştii să fie nenorociţi de nişte infractori. Şi unii, şi alţii, se tem probabil ca nu cumva să-i filmeze cineva în timp ce îşi exercită autoritatea cu care i-a investit profesia şi legea, iar apoi să fie daţi afară din serviciu după ce, fireşte, vor fi împroşcaţi cu toate balele internetului şi condamnaţi, online, la moarte în chinuri.

După ce din România au plecat majoritatea oamenilor inteligenţi despre care aflăm ce lucruri minunate fac în ţările în care s-au stabilit, constatăm, cu tristeţe, că acasă au rămas extrem de mulţi proşti, oameni care nu ştiu nici măcar să scrie, iar de aici derivă faptul că sunt incapabili să citească şi să înţeleagă ceva. Au minţile întunecate prin neutilizarea neuronilor, dar şi de băutură sau de droguri.

Pe de altă parte, toţi sunt specialişti mai nou în postat diverse tâmpenii online, gen femeia din Bistriţa Bârgăului care, în prostia ei, a filmat toată scena odioasă cu copilul pe care îl certa Moş Nicolae. Deşi nu era în relaţii bune cu tatăl, deşi avea alt iubit şi probabil acest lucru îl enerva pe tatăl băiatului, nu a realizat că îi oferă muniţie ex-ului. E adevărat că nu aş numi „teroare” ce am văzut în filmuleţul respectiv, dar nici nu pot spune că sunt de acord să insişti ca prostul, adult fiind, când vezi că un copil e speriat, indiferent ce fel de mesaje vrei să îi transmiţi. Mulţi din generaţia mea au văzut nuiaua moşului, nu i-a consiliat nimeni după aceea şi tot nu au rămas cu sechele. Problema cu scena respectivă este că ea arată prostia în stare pură, faptul că, de dragul unor tradiţii tâmpite, încă se recurge la tot felul de barbarii cu care nişte proşti se laudă, simt nevoia să arate lumii întregi cât sunt de proşti.

În mult prea multe familii, vin copii pe lume şi cresc fără strop de educaţie. Ajung în şcoli şi bat profesori, ajung adulţi şi scot ranga la poliţişti. Nu au niciun fel de frică de nimic. În cazul lor nu funcţionează autocontrolul şi conştiinţa.

Despre respect nu are rost să mai discutăm. Cred că a dispărut total din societatea noastră. E de ajuns să vă uitaţi pe Facebook şi veţi vedea cum nişte agramaţi care – repet – nu ştiu scrie, nu pot citi, se uită doar la poze, devin procurori, judecători, aproape dumnezei. Nu mai aşteaptă anchete, nu-i interesează circumstanţele, ştiu ei sigur că e aşa. Dau verdicte, condamnă. Poţi să-ţi pierzi minţile dacă citeşti toate „sentinţele” lor fără să ştii că ei nu sunt absolut nimic pe lumea asta, doar nişte nebăgaţi în seamă care au nevoie de atenţie. În mod normal, nu i-ar asculta nimeni vorbind, vorba unui scriitor celebru, le-ar spune „taci că eşti prost!”, dar online îşi dau frâu liber, pot pretinde că sunt ceea ce nu sunt de fapt.

Din păcate, astfel de filme cum e cel făcut la Bistriţa Bârgăului nu întotdeauna se întorc împotriva celor care le-au postat pe Facebook, ci împotriva altora, a profesorilor, a poliţiştilor. Secvenţe dintr-o situaţie sunt scoase din context şi transformate în arme împotriva celor care, cu sau fără voia lor, devin personaje în aceste filme. De aceea, profesorii, poliţiştii se tem adesea să intervină. Se tem că tot ei vor fi scoşi vinovaţi după ce îi vor arde pe rugul online-ului, că îşi vor pierde pâinea, vor fi daţi afară pe baza unui simplu cuvânt spus sau a unui gest cât de mic.

Poliţistul de la Sîngeorz-Băi nu s-a temut, la fel cum nu s-a temut nici cel pe care îl lovea celebrul Boureanu. Se face o anchetă şi probabil vom afla ce s-a întâmplat. Aşa ar fi corect.

Între timp, propun să nu mai judecăm poliţiştul pentru că a tras cu arma din dotare. Ce trebuia să facă? Să se uite la cum un dezaxat care nu răspunde la somaţii îi nenoroceşte pe toţi colegii lui, lasă familii îndoliate şi copii orfani? Eu cred că e nevoie de legea care creşte autoritatatea poliţistului într-o ţară în care oamenii devin, pe zi ce trece, tot mai primitivi şi mai agresivi online şi offline, nu de alta, dar în momentul în care vezi un poliţist, să ştii că poţi face un singur gest: să ridici mâinile la vedere, să nu te mai mişti. Nu să scoţi ranga. Fireşte, pe de altă parte, că şi poliţiştii trebuie să fie demni de uniforma lor, dar asta este o altă discuţie extrem de lungă pe care o vom purta cu alte ocazii.

LATER EDIT O doamnă semnalează corect pe pagina de Facebook a Timp Online că poliţistul trebuia să tragă spre picioarele agresorului. Faptul că a ratat ţinta arată, citez, „că polițistul n-a făcut prea multe trageri la viaţa lui. Din vina lui sau din vina unor capete care vor să facă economii la gloanțe? Rămâne de văzut”. Este şi aceasta o întrebare justificată.

Nu cu mult timp în urmă,  mai precis în 8 noiembrie a.c., am fost informată că poliţiştii chemaţi să se antreneze pentru a trage cu arma au avut drept „profesor” un personaj care s-a prezentat, citez iar dintr-o sursă, „echipat cu căciulă albă cu ciucur, geacă pentru schi, colanţi şi adidaşi”. Sursa mea se întreba: „aceasta e imaginea conducătorului tragerii, acesta e personajul care conduce pregătirea profesională? Poliţiştii trebuie pregătiţi de poliţişti. Ei chiar îşi riscă viaţa. Desenele animate nu pot decât să reducă din  moral”.