Politicul, la nivelul maxim de incompetenţă

Am participat la multe aşa-zise dezbateri publice organizate ba de Primăria Bistriţa, ba de Consiliul Judeţean la care vin cel mult cinci oameni, de regulă aceiaşi. Spun aşa-zise pentru că nu au nicio valoare. Deciziile sunt luate de politicieni cu mult înainte să fie expuse pe ecrane. Dezbaterile sunt făcute că aşa prevede legea, dovadă că nu se schimbă nici măcar o virgulă în urma lor. Ieri însă, la dezbaterea organizată de Asociaţia Bistriţa Civică am numărat aproape o sută de oameni şi mi s-a umplut cumva şi mie sufletul de bucurie să văd că există bistriţeni cărora le pasă de oraşul lor. Nu contează din ce motive. Unii pur şi simplu nu vor să le treacă o şosea de centură prin spatele casei – dar cine ar vrea? – alţii îşi doresc să mai poată respira, alţii sunt acolo pentru că vor să se implice şi să nu stea cu mâinile în sân pe tuşă. Nu voi invoca aici toate motivele pentru că nu le ştiu şi nici nu îmi pasă foarte tare de ele.

Mi-e de ajuns să văd oameni care vor să-şi spună cuvântul şi să fie ascultaţi, oameni cărora nu le frică de şefii lor numiţi politic şi nici de capacitatea acestora din urmă de a fi mârşavi până la capăt ca să dea bine în ochii altora mai mari ca ei. Cu oameni curajoşi şi implicaţi, cu oameni care îşi asumă riscuri se schimbă lumea, nu cu oportunişti care stau pe margine şi aşteaptă să vadă oare cu ce tabără să se alieze după ce e gata războiul.

Dacă aveam orice funcţie publică, nu aş fi ratat ocazia să fiu în mijlocul acestor oameni, cetăţeni adevăraţi (adică oameni ai cetăţii, exact ceea ce înseamnă acest cuvânt) doar ca să îi ascult, să-i cunosc, să le strâng mâna şi să-i încurajez să continue să fie activi. Şi asta pentru că ei sunt adevăratul barometru al societăţii, ei sunt oglinda reală a unui om politic, nu armatele de pupincurişti care îi laudă mânaţi de interese.

Cetăţenii, mulţi, puţini câţi sunt, spun de câţiva ani deja că nu vor o şosea de centură prin Pădurea Codrişor negociată la ceas de seară de Ioan Oltean şi Ovidiu Creţu, că nu vor pârtie de milioane de euro pe un deal plin de noroi, votată de liberali când erau în USL, şi contestată acum când s-au desprins, că vor un oraş verde, curat, traversat de un râu limpede, un oraş în care să le placă să trăiască. Ce fac politicienii între timp? Astăzi un joc şi mâine altul, aşa cum le dictează pofta de profit financiar şi electoral, negociază funcţii pentru ei şi familiile lor, îşi atribuie pământ după bunul plac pe care îşi construiesc vile. Îşi asflatează drumurile doar pe acele străzi pe care locuiesc ei, promit unor grupuri restrânse de cunoscători că vor face şi vor drege diverse proiecte – gen centuri ocolitoare – aşa încât respectivii să ştie să-şi cumpere pământ la preţ redus ca să primească despăgubiri de la stat de zece ori mai mari, împart contracte, bani publici, se îmbogăţesc de pe urma fiecărei funcţii pe care o ocupă, deşi niciuna nu e plătită cu mai mult de o mie de euro lunar. Cum bine zicea cineva la un moment dat, cu foarte puţine excepţii, nu am văzut niciun primar sau viceprimar de oraş care să nu părăsească mandatul mutându-se din apartament la vilă. În aceste condiţii, de ce nu ne-am alege un primar şi mai mulţi consilieri dintre cei care fac parte din societatea civilă şi nu din grupurile de interese politice?

Întreb lucrul acesta fiindcă a mai rămas exact un an până când vom fi chemaţi la urne şi încă nu am depistat niciun posibil contracandidat serios pentru actualul primar al Bistriţei. Îl vedeţi pe undeva, prin vreun partid? Trebuia demult să facem cunoştinţă cu el, să-l vedem în prima linie susţinând interesul public, nu ideile megalomanice şi proiectele aberante negociate la ceas de seară de vreun lider politic pe care îl caută acasă DNA. Situaţia aceasta mă face să cred că partidele au ajuns pe fundul sacului şi că nu mai au cu cine şi cu ce să ne surprindă. Ne-am convins cu toţii cam care e potenţialul intelectual al soldaţilor disciplinaţi care îşi aplaudă şefii şi se tem să-i contrazică pentru ca nu cumva să îi supere. După părerea mea, dacă eşti om integru, cu o carieră în spate, cu o bază solidă, nu ai cum face aşa ceva. Oamenii de valoare au fugit demult din partide.

Nu ştiu în ce măsură societatea civilă, destul de firavă deocamdată, e capabilă să aibă un candidat la Primăria Bistriţa, însă sper că va avea mai mulţi reprezentanţi în cursa pentru fotoliile de consilieri. Eu, una, m-am săturat de soldăţeii care apasă pe butoane cum li se dictează de la partid sau de la Prefectură – indivizi care au trecut de la un partid la altul sau se dau mari independenţi, de oamenii care nu au niciodată nimic de spus, nicio iniţiativă, nicio idee, de marionetele care iau bani publici să citească ziare sau să joace Solitaire în timpul şedinţelor de Consiliu Local.

Astfel de indivizi nu au ce căuta într-o Agora a Bistriţei. Dacă ei sunt cei mai buni exponenţi ai partidelor din care fac parte, atunci mie îmi e mai mult decât clar că s-a atins nivelul maxim de incompetenţă. Aşadar, eu cred că a venit vremea ca societatea civilă să aibă candidaţi şi, în cel mai scurt timp, să ne facă şi nouă cunoştinţă cu ei. Partidele, între timp, nu au decât să continue luptele lor interne. Se vor decima singure. Nu e nevoie de ajutorul nostru.

Cristiana Sabău