Preotul Johann Dieter Krauss a anunțat că se va retrage, în toamnă, din fruntea Bisericii Evanghelice din Bistrița întrucât a ajuns la vârsta pensionării și, din motive de sănătate, nu dorește să își continue activitatea.
”Vârsta pensionării este și la noi de 65 de ani. Eu aș fi putut rămâne în funcție până la 70, dar nu doresc acest lucru pentru că sunt un om bolnav care nu mai face față provocărilor acestei parohii destul de grele. Chiar dacă nu este așa de numeroasă, este întinsă ca arie de acoperire. Eu administrez păstoresc între 400 și 500 de enoriași din două județe: Bistrița-Năsăud și Suceava. Sunt singurul preot evanghelic între Teaca și Rădăuți. În Bistrița, în oraș, nu mai avem decât circa 230 de enoriași. Bistrița a fost al treilea din cele șapte burguri din Transilvania ca importanță după Sibiu și Brașov”, a spus preotul Johann Dieter Krauss într-o emisiune la AS TV Bistrița.
El a menționat că incendiul din 2008 a fost unul ”traumatic” pentru el, acela fiind și momentul în care a încărunțit.
”Eu am unele suspiciuni în ce privește cauza incendiului, însă nu le pot dovedi și, de aceea, mai bine tac. Antreprenorul principal era din Sovata, iar firma domnului Ghineț era subantreprenor. Plățile se făceau prin CNI care a tot tăiat finanțarea. Astfel s-a tăiat ignifugarea schelei de lemn din jurul turnului care, după aceea, a fost fatală fiindcă nefiind ignifugată, a luat foc. Și după marele incendiu, am căutat schelă metalică de 80 de metri care să fie omologată, dar nu am găsit în toată țara. Am plecat în nordul Germaniei, am găsit acolo schela la un producător de schelă, dar era cu 100.000 de euro mai scumpă decât cea pe care am achiziționat-o în final din Italia și a fost cea mai mare factură contrasemnată de mine pentru o plătă de 259.000 de euro. Dacă am fi închiriat-o, în trei ani am fi plătit atâta chirie cât costa schela ca nouă. Acum, schela este în proprietatea noastră. Ea a fost finanțată parțial de Ministerul Culturii, parțial de noi, de parohie, am băgat ultimii bani în schelă, iar după ce se dă jos, o vom vinde. Nu o vom păstra fiindcă nu avem niciun spațiu de depozitare. E deja folosită de 15 ani. Avem un comitet bisericesc format din șapte membri și vom stabili acolo cu ce preț o vindem”, a spus preotul Krauss.
Întrebat cum arată în interior Biserica Evanghelică după restaurare, pr. Krauss a răspuns că pereții sunt curățați și zugrăviți în culori deschise, luminoase.
”Culoarea roz cu care erau zugrăvite coloanele în anii 20 a dispărut, dar ele sunt zugrăvite într-o culoare deschisă, așa încât impresia este a unui spațiu inundat de lumină. Sunt vitralii noi, pătrunde foarte multă lumină și supriza mare vor fi cele 21 de replici ale covoarelor anatolice care au înfrumusețat cândva biserica și care nu se mai află în țară. Au fost duse în refugiu în anul 1944 și s-au donat parohiei 21 de replici în culori vii, executate tot în Anatolia, în Turcia de astăzi, și ele vor fi dispuse în biserică și vor da un plus de luminozitate și de culoare bisericii. Alt element de podoabă pentru care mă simt eu vinovat, pentru că ideea s-a născut la mine, și doamna curator Borsos a aderat imediat la ea este: în partea din față a navei centrale vor apărea niște bănci noi, moderne care însă se asortează foarte bine în interiorul bisericii. Nu sunt în contradicție cu vechiul mobilier. La concerte, cei care stau pe ele se pot întoarce cu fața spre orgă. Sunt niște bănci ca cele din Biserica Neagră de la Brașov unde eu am slujit, exact la scară făcute după acelea. Au fost făcute la Viișoara de domnul Radu Feldiorean – producător de mobilier bisericesc. Are o fabrică foarte modernă și a făcut un lucru fantastic și cred că această biserică va fi, într-un fel, o reclamă bună pentru dumnealui așa cum biserica noastră a fost o reclamă bună pentru fabrica din Sighișoara, care a produs țigla pentru acoperișul nostru. De atunci, nenumărate biserici au comandat același tip de țiglă în formă de coadă de rândunică”, a spus preotul, menționând că pe acoperișul vechi al Bisericii Evanghelice au fost găsite circa 25 de tipuri de țiglă, ceea ce înseamnă că periodic s-a intervenit asupra șarpantei.
În ce privește resfințirea Bisericii Evanghelice după restaurare, preotul Krauss a spus: ”Evenimentul va avea loc între 12 și 14 mai. Slujba de resfințire propriu-zisă va avea loc sâmbătă, 13 mai, ora 10.00, am stabilit această zi ca să poată participa cât mai mulți preoți care duminică trebuie să fie în parohiile lor. Cu ocazia aceasta, biserica își va dobândi și numele inițial sub care a fost hrămuită, de Sfântul Nicolae”.
Ce pot eu ca cetatean sa inteleg de la acest articol ?
Odata ce apar niste replici cu mult mai putin valoroase ca vechime ,istorie si manufacura ni se pregateste ideea ca niciodata Bistrita nu mai pupa valoroasa colectie anatoliana de covoare unice in plan mondial.
Exact ca si in cazul TEZAURULUI romanesc trimis spre pastrare de frica razboiului prim mondial si pe care rusii se fac ca au uitat de marea nedreptate si jaf produs poporului roman si Romaniei.
Nu inteleg de ce Ministerul Culturii si nici un Primar bistritean si mai ales conducerea Parohiei Bisericii Evanghelice nu au formulat in scris, clar readucerea acestor bijuterii textile , acasa la Bistrita deoarece ele sunt bunurile orasului mostenite de la sasi exact cum este chiar mareata constructie si turn si care este la fel de indragita si de fiecare roman in parte.
Scurt istoric.
In anul 1913 sunt primele mentiuni in BISTRITZER DEUTSCHE ZEITUNG a acestor covoare iar in 1926 Comisia Monumentelor Istorice spune ca Biserica avea 69 covoare unice.
Vara lui 1944 face ca rusii sa se apropie de Bistrita iar sasii pleaca in Germania de groaza lor cu aceste odoare si cu arhiva evanghelica.
Totul era calculat ca aceasta mutare sa apara sub forma de custodie, imprumut si din 1952 colectia se afla la Muzeul de istorie din NUURENBERG .
Bistritenii adevarati care au plans la marele incendiu merita sa se bucure si sa le fie aduse inapoi aceste odoare unice.
Ramane de discutat si colectia de steaguri tot unice care erau montate pe coloane. Vestitele STEAGURI ale BRESLELOR .
De ce nu se spune nimic de ele ?
O alta lipsa mare la TURN este si faptul ca pe cele patru laturi sub balconul de piatra nu s-au mai montat cele patru statuiete de sfinti si de care nimeni nu mai stie nimic dintre localnici cei mai multi uitand de ei.
Astept ca intr-un final vreun Primar sa isi faca timp si sa discute foarte serios ca aceste minunatii istorice sa fie aduse acasa .
Cu o astfel de preocupare omul din fruntea orasului poate sa spuna ca iubeste Bistrita, restul sunt povesti nemuritoare.
HRISTOS a INVIAT !
Biserica Evanghelică din Bistriţa, în forma sa actuală, este rezultatul celei de-a treia etapă de construcţie începute în 1475 şi finalizată în 1520. Biserica devine astfel o biserică hală în stil gotic. Aşa cum figurează în planurile mai vechi ale oraşului, avea o incintă de zid pe al cărui traseu se va începe în anul 1487 constructia unui turn de apărare şi supraveghere a oraşului. Destinatia inţială a acestuia a fost de turn al oraşului, dar pe parcursul construcţiei, a fost necesară demolarea celor două turnuri ale bisericii, datorită slăbirii fundaţiilor acestora, şi astfel cele două clopote la mijlocul secolului XVI au fost mutate în noul turn. Astfel, in 1478, după demolarea unuia dintre cele două turnuri ale bazilicii romanice, s-a început construirea, alături de turnul păstrat, a unui nou turn care era iniţial plasat în afara zidurilor bisericii şi care va fi legat, prin lucrări de zidărie şi tâmplărie, abia în 1487. De la început, turnul a aparţinut oraşului, rolul lui fiind preponderent acela de pază şi supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii.
Înalt de 75 metri, turnul Bisericii Evanghelice din Bistriţa este înalt turn de biserică din Transilvania . Turnul este acoperit cu un coif piramidal având patru turnuleţe la colţuri.
Cele patru turnuleţe care îi încununează acoperişul erau semnele autonomiei jurisdicţionale a oraşului care, prin Sfatul său, putea aplica pedeapsa capitală. Era un drept de autoritate şi de prestigiu de care nu dispuneau decât oraşele importante ale Transilvaniei.
Biserica Evanghelică este amplasată în centrul oraşului Bistriţa, cu altarul spre răsărit dar nu oricum, ci spre punctul care coincide cu răsăritul soarelui la inceputul lunii decembrie, când este sărbătoarea de de „Sfântul Nicolae”, care este hramul initial al bisericii.
Cele două turnuri „romanice” inițiale ale bisericii nu au fost demolate din cauza slăbirii fundației acestora ci datorită dezvoltării organice a edificiului. Turnul de Nord Vest a fost „înghițit” de noul turn iar cel de Sud-Vest a fost integrat/înglobat în noua fațadă a bisericii cu ocazia șantierului de transformare a lăcașului din anii 1560-1563 condus de Petrus Italus. Un ancadrament de fereastră încă mai putea fi observat pe latura de sud a edificiului în proximitatea bine-cunoscutei pietre de mormânt încastrate în zid. Nu știu dacă după restaurare acest detaliu va mai putea fi observat, sper că l-au păstrat. O propunere grafică a evoluției edificiului se poate consulta la Otto Dahinten.
Proiectul intitulat „Restaurarea Bisericii Evanghelice C.A. Bistrița în vederea introducerii sale în circuitul turistic internațional” în valoare de 3,3 milioane euro (12.952.030 lei) finanțat din fonduri atrase de la Uniunea Europeană si demarat in anul 2017, se apropie de final prin resfintirea programata pentru zilele de 12 și 14 mai. Potrivit proiectului, au fost executate lucrări de consolidare şi reabilitare în interiorul bisericii, incluzând restaurarea pereţilor, porţilor laterale, vitraliilor, picturilor murale şi monumentelor din piatră. De asemenea, orga și mobilierul din interiorul bisericii urmau a fi restaurate. Proiectul mai prevede amenajarea unor platforme de vizitare pentru turiști. Întreaga investiție având ca obiectiv general dezvoltarea turismului din municipiul Bistriţa şi punerea în valoare a monumentelor istorice pe care oraşul le are, pentru a atrage turişti autohtoni şi străini. Desi proiectul nu prevedea mobilier nou, ci restaurarea celui original, mai ales că Biserica Evanghelică din Bistrita are o colectie bine păstrată de mobilier bisericesc unic, totusi au fost confectionate unele piese de mobilier inspiritul epocii medievale. Dupa cum se stie, in anul 2014 Opera de Stat din Craiova a pus în scenă opera Nabuco de Giuseppe Verdi chiar în Biserica Evanghelică din centrul istoric al municipiului Bistriţa unde singurul lucru distonant a constat in scaunele din plastic pentru public introduse in hala centrală a bisericii : (Vezi: https://timponline.ro/biserica-evanghelica-cea-mai-mare-sala-a-bistritei…)
Acest lucru nu se va mai repeta mai ales ca Biserica Evanghelică este cel mai important monument al oraşului Bistrita, fiind considerată emblema burgului medieval. De aceea, în partea din față a navei centrale vor fi amplasate bănci noi, dar care însă se asortează foarte bine în interiorul bisericii, fiind in armonie cu vechiul mobilier. Sunt niște bănci asemanatoare cu cele din Biserica Neagră de la Brașov, care concerte, se pot întoarce cu fața spre orgă sau spre altar, in functie de necesitătile impuse de tipul manifestărilor cultural-religioase .
Dragă Hans Dieter Krauss,
Îți mulțumim din suflet pentru mulți ani de slujire și sprijin acordat Bisericii Evanghelice Bistrița. Familia mea dorește să îți adreseze o recunoaștere specială pentru mângâierea pe care ne-ai oferit-o în momentele de durere și suferință, pentru încrederea pe care ne-ai acordat-o în momentele importante ale vieții noastre, cum ar fi căsătoriile și botezurile, și pentru predici deosebite pe care le-ai rostit și care ne-au atins sufletele. Sperăm că vei avea parte de momente de relaxare binemeritată și de întărire a legăturilor cu cei dragi în următorii ani ai vieții tale și că vei savura toate lucrurile care îți sunt cele mai importante și dragi. Îți mulțumim din nou pentru tot ce ai făcut pentru comunitatea noastră și îți dorim multă sănătate și fericire în continuare.
Cu respect si dragoste, Familia Born, Viisoara