Prohodul democraţiei noastre

În ciuda protestelor din stradă, instalarea noului preşedinte al SUA a fost văzută, de departe, ca o sărbătoare a democraţiei. În timp ce în discursul său noul preşedinte le-a vorbit americanilor despre capacitatea lor de a reconstrui o naţiune grandioasă, la noi, puterea instalată la Bucureşti tace şi face o întoarcere cu faţa spre trecutul întunecat plin de corupţie şi sărăcie al acestei ţări. A fost nevoie de aproape trei decenii ca sistemul judiciar din România să-i dovedească pe unii dintre hoţii supremi ai ţării pentru ca acum să le deschidem larg porţile închisorilor şi să-i lăsăm să plece întrucât nu am putut, tot din cauza lor, să asigurăm condiţii decente în penitenciare.

Câţi dintre voiculeştii care au trăit ca nişte nababi şi înainte de Revoluţie au măcar idee cum e să locuieşti la ţară într-o casă fără apă curentă şi cu toaleta în fundul grădinii pe care eşti obligat să o foloseşti şi la minus 20 de grade Celsius? Câţi ştiu ce înseamnă să cari apă cu găleata de la fântână şi să te speli în lighean sau să te umpli de noroi până ajungi la şcoală sau la serviciu? Probabil niciunul. Au trăit regeşte înainte să se inventeze democraţia în România, au devenit putrezi de bogaţi după ce s-a schimbat sistemul şi la noi. Apoi au început să dea lecţii acestui popor primitiv din studiouri de televiziune, au pus preşedinţi de partide şi de ţară, au dat jos pe cine au vrut ei. Fiecare dintre cei pentru care astăzi se militează pentru graţiere şi amnistie a avut sau are o televiziune de ştiri, toate nişte trompete ale unor grupuri de interese economice sau politice, care au reuşit să discrediteze şi o întreagă breaslă, cea a jurnaliştilor, deşi nici 1% dintre oamenii care practică această meserie nu au făcut parte din „elita” realizatorilor de emisiuni plătiţi cu zeci de mii de euro lunar să latre pentru stăpânii lor din închisori.

Pe aceşti îmbuibaţi vrea acum puterea de la Bucureşti să-i elibereze. Pe ei şi pe alţii care au furat de la stat, adică de la noi toţi, pentru că – ce să vezi? – nu le putem asigura locuri decente după gratii şi suficient spaţiu. Mă mir că nu zice nimeni că adevăratul motiv pentru care trebuie să-i eliberăm este acela că nu pot fi invitaţi permanent la diverse emisiuni de sinteză şi dezbatere, cam cum era Becali într-o perioadă, să ne dea ei în continuare soluţii pentru ţară: să ne spună de ce legi mai au ei nevoie să poată fura în continuare, să-şi sporească averile şi să deschidă mai multe televiziuni, să prostească şi mai mulţi oameni şi apoi, sub umbrela aşa-zisei carităţi, să dea unor copii două burse printr-o fundaţie ce le poartă numele. Câtă ipocrizie!

Adevărul este că închisorile din România oferă mult mai mult confort celor lipsiţi de libertate decât unor nenorociţi pe care îi vedem pe la pomenitele televiziuni de ştiri care stau în colibe pe la marginea satelor, câte doi adulţi şi şapte copii desculţi într-o cameră neîncălzită, mult mai mult confort decât au nişte bieţi bătrâni rămaşi singuri şi neputincioşi în sate izolate fiindcă ai lor copii şi-au luat lumea în cap şi s-au dus să muncească prin alte ţări ca să poată trăi. Acestora nu le serveşte nimeni masa la ore fixe şi nu le dă căldură din pereţi. Şi totuşi, niciunul nu merge să se plângă la CEDO şi să obţină condamnarea României pentru că, timp de 27 de ani, nu i-a prins pe aceşti corupţi care au luat la nesfârşit bani din avuţia ţării, bani cu care se puteau face drumuri, aducţiuni de apă, reabilitări de case bătrâneşti sau măcar mai multe cămine pentru bătrâni. Tupeiştii cu televiziuni însă, da.

Nu vă lăsaţi păcăliţi că statul român nu are unde să amenajeze noi locuri de detenţie. Ba are. Ţara e împânzită de foste unităţi militare închise, proprietatea Ministerului Apărării Naţionale, în care sute de mii de tineri au făcut armata şi nu au murit în ciuda programului infernal şi a terorii la care mulţi au fost supuşi. De ce nu le transformăm pe acestea în închisori? Chiar trebuie să facem vile de protocol pentru deţinuţi cu piscină şi teren de tenis?

Chiar în judeţul nostru există astfel de locuri, din câte ştiu eu, la Prundu Bârgăului şi la Şintereag. Să le reabiliteze statul român ca să nu pice pereţii pe vreun nabab şi să-i lase pe deţinuţi să-şi ispăşească pedeapsa pentru că în libertate nu vor face altceva decât să intre în cârdăşie cu vreun Coldea şi să o ia de la capăt de nici nu ne dăm seama cum ajungem din nou acolo unde am fost.

Apoi, dacă vor fi eliberaţi cu toţii, ce mesaj transmite ţara aceasta celor care continuă să fure: că nu e nicio problemă şi că nu li se va întmpla nimic?

Nu fiţi naivi, nici cei care aţi votat, nici cei care nu aţi votat! Aceste întoarceri spre trecutul tenebros al României ne vor costa extrem de scump. Nu trebuie să ne fie milă de nişte oameni care nu s-au gândit niciodată decât la ei şi la avuţia lor. Trebuie să le dăm şansa ca, din spatele gratiilor, să mediteze mai mult la ceea ce au făcut, iar celor care ar vrea să le calce pe urme să le oferim argumentul suprem pentru care să nu o facă.

Poţi pierde toţi banii din lume. Dacă eşti liber, îi vei redobândi prin aceleaşi metode.