Alexandru Pugna, secretar de stat în Ministerul Culturii și Identității Naționale în guvernarea PSD, spune că s-a încheiat o etapă importantă a vieții sale și că, privind în urmă, a fost o alegere bună să renunțe la funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, chiar dacă din punct de vedere material a fost o pierdere. El face și un bilanț al activității sale:

”S-a încheiat pentru mine o etapă importantă a vieții mele. Cea în care am fost demnitar al Statului Român. Acum, la sfârșit de mandat ca Secretar de Stat la Ministerul Culturii și Identității Naționale, este firesc să mulțumesc celor ce au avut încredere în puterea mea de a-mi îndeplini misiunea. În primul rând mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate, apoi Președintelui Consiliului Județean Bistrița Năsăud, Emil Radu Moldovan, pentru susținere și pentru că a înțeles atunci, în ianuarie 2017, dorința mea de a mă implica în administrația culturală centrală, deși eram atunci la al doilea mandat de Vicepreședinte al Consiliului Județean Bistrița Năsăud. Astăzi, privind în urmă, pot spune că a fost o alegere bună, mai ales prin câștigul spiritual pe care l-am avut, pentru că dacă aș cântări din punct de vedere material acea hotărâre, ar fi în mod cert o pierdere. Retribuția ca Secretar de Stat este egală cu cea de Vicepreședinte al Consiliului Județean, iar drumurile multe făcute săptămânal București – Bistrița și retur, nu pot să le cântăresc…

Am cunoscut aici oameni minunați, mari artiști, oameni de cultură, personalități puternice din sfera culturală românescă și internațională și am avut șansa extraordinară de a contribui la zidirea culturală a vremii cu ceea ce a depins de mine și de poziția ca demnitar al statului român. Tuturor acestor mari personalități culturale le mulțumesc. De asemenea, mulțumesc tuturor miniștrilor împreună cu care am lucrat în acești 3 ani: Ionuț Vulpescu, Lucian Romașcanu, George Ivașcu și Valer Daniel Breaz, precum și personalului executiv din Minister. Apoi, echipei minunate de la cabinetul meu, pe care am avut-o de-a lungul celor trei ani: Cleopatra, Valentina, Gabriela, Andra, Arina și Andrei.

Și nu în ultimul rând, mulțumesc tuturor managerilor și directorilor din instituțiile sau direcțiile avute în subordine. Si au fost multe. Iată o parte din ele: Direcția Patrimoniu Cultural, (o direcție extrem de importantă); Compartimentul Monumente de For Public; Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău; Centrul de Cultură „Arcuș” din Covasna; Centrul Cultural Toplița; Muzeul Național de Artă al României; Muzeul Național de Artă Contemporană al României; Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi; Muzeul Național de Istorie a României București; Muzeul Național „Brukenthal”; Muzeul Național „Peleș”; Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”; Muzeul Național al Țăranului Român din București; Muzeul Național Bran; Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca; Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni; Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”; Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar”; Muzeul Național „George Enescu din București; Complexul Muzeal Național „Moldova Iași”, Direcțiile Județene pentru Cultură – instituții aflate în fiecare județ al țării și Institutul Național al Patrimoniului.

Poate nu am comunicat destul prin presă activitatea mea extrem de vastă, dar și cu rezultate frumoase, și e posibil să fi greșit, pentru că unii colegi din presă au scris despre mine ca sunt ”secretarul de stat invizibil”. Eu nu m-am supărat, am considerat că trebuie să-mi fac datoria cu conștiinciozitate, fără a face din acest aspect o laudă, un elogiu… Și am mers mai departe, încercând să-mi îndeplinesc cu responsabilitate misiunea. Poate am greșit că nu am comunicat mai mult, dar în sinea mea sunt împăcat că prin activitatea mea de aici nu le-am înșelat așteptările celor ce au avut încredere în mine, iar pentru mine faptele au fost mereu mai importante decât vorbele.

Dacă ar fi să amintesc câteva dintre cele mai importante realizări mi-ar fi greu de ales, pentru că au fost multe, dar dintre cele ce mi-au adus multă satisfacție sufletească pot aminti câteva: Monumentul Marii Uniri de la Alba Iulia, care aștepta de 25 de ani să fie amplasat și la care am avut o contribuție hotărâtoare, în ciuda atâtor forțe ostile. Monumentul a fost inaugurat la 1 Dec. 2018, marcând astfel Centenarul Marii Uniri; recuperarea a trei lucrări excepționale ale sculptorului George Apostu, considerat după Brâncuși cel mai mare sculptor român, lucrări aduse din Liban de la fiul fostului președinte al Libanului, cu care am purtat o îndelungă corespondență, reușind astfel recuperarea lor și donarea către Centrul ”George Apostu” din Bacău; salvarea Muzeului Național Bran, o instituție care deține un patrimoniu extraordinar de valori ce au aparținut Reginei Maria, și care era pe punctul de a fi desființat, iar patrimoniul risipit între muzee, dacă nu interveneam hotărâtor pentru salvarea lui și găsirea celor mai bune soluții pentru ca brănenii să nu fie văduviți de acest patrimoniu și de o instituție de rang național, iar aceste valori să rămână la Bran, așa cum sunt sigur că și-ar fi dorit Regina Maria.

Apoi nu pot să nu-mi amintesc de susținerea unor activități deosebite prin sprijin financiar din partea Ministerului, așa cum ar fi: recordul mondial de la Năsăud, de ziua costumului popular românesc, prin care s-au adunat la un loc cel mai mare număr de oameni îmbrăcați în costum popular. Apoi, reabilitarea podului de lemn de la Coșbuc, singurul care a mai rămas în această zonă a Europei, construit în stil tirolez susținut din fonduri de la Institutul Național al Patrimoniului precum și reabilitarea Castelului de la Posmuș (Bistrița-Năsăud) dar și multe alte obiective salvate prin fonduri financiare de la INP.

Susținerea realizării unor lucrări de artă reprezentând personalități ce au avut un rol hotărâtor în realizarea Marii Uniri a românilor: Regele Ferdinand, Patriarhul Miron Cristea, Cardinalul Iuliu Hossu, Gheorghe Pop de Băsești, Alexandru Vaida Voievod, Vasile Goldiș etc. Restaurarea a numeroase obiective de patrimoniu ajunse in stare de colaps. Realizarea primei expoziții a României la cel mai important muzeu din Europa: Muzeul Luvru. De asemenea, am încercat să readuc la locul cuvenit patrimoniul cultural imaterial prin reactivarea programului ”Tezaur uman viu”, inițiativa UNESCO, ce nu mai funcționa de aproape doi ani. Astfel, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care și ea nu mai funcționa la sosirea mea la minister, și care a primit un nou mandat în 2017, am reușit să acordăm acest titlu unor oameni minunați, care de ani buni țin aprinsă flacăra tradiției și spiritului românesc.

Am susținut finanțarea unor mari și importante manifestări culturale printre care amintesc: Festivalul Romanței Românești ”Crizantema de Aur” de la Târgoviște, unde după o absență de 10 ani, am readus Ministerul Culturii și Identității Naționale printre instituțiile ce susțin acest important festival și nădăjduiesc că cei ce vor conduce Ministerul vor susține includerea Romanței pe lista Patrimoniului Cultural Mondial – UNESCO. De asemenea, am sprijinit Uniunea Artiștilor Plastici din România la foarte multe acțiuni și proiecte pe care le-au derulat în acești trei ani. Sunt extrem de multe astfel de lucruri ce ar fi trebuit să le enumăr aici, însă spațiul acesta nu-mi permite.

Ca să vă faceți o idee, în această peroadă în cabinetul meu au intrat un număr de aproximativ 10.000 de documente care au necesitat rezolvare. Oricum, plec de la Ministerul Culturii și Identității Naționale cu credința că am făcut tot ceea ce ținea de mine și că nu am dezamăgit. Desigur, loc de mai bine este întotdeauna și vreau să le urez celor ce vor prelua conducerea ministerului SUCCES în activitate și dacă se poate și mai multe realizări.

Am fost întrebat dacă regret ceva după această perioadă și am răspuns că nu. Dar acum spre final totuși am un mare regret, de fapt este o durere a sufletului. Aceea ce se referă la faptul că din denumirea ministerului a fost scoasă sintagma „Identității Naționale” si a rămas doar „Ministerul Culturii” în denumire. Pe cine oare a deranjat IDENTITATEA NAȚIONALĂ??? Vă las pe voi să ghiciți. Cine sustine oare acest Guvern și de ce-i doare sau nu pot suporta această sintagmă ce dădea un nume atât de cuprinzător ministerului? Știți desigur despre cine e vorba, dar am fost învățați ca Neam să plecăm fruntea mereu în fața străinilor ce au înjugat Neamul vremelnic… Păcat. Mare păcat. Se învârt în mormânt toți eroii Neamului nostru ce s-au jertfit pentru IDENTITATE. Dar, trebuie să privim cu Nădejde spre viitor. Și Nădejdea, noi suntem cei de care depinde. Să nu uităm asta. Tuturor celor ce mi-ați fost aproape, chiar și cu un gând bun, vă spun cu recunoștință, respect și prețuire un sincer MULȚUMESC!”.