Via Transilvanica a fost străbătută, anul trecut de 120.000 de drumeți din peste 60 de țări, care au venit în țara noastră pentru ”turismul de experiență”, un trend mondial. Din acest motiv, Alin Ușeriu, președintele Asociației Tășuleasa Social, are în plan să extindă traseul și prin alte zone, cum ar fi Maramureșul istoric sau Țara Oașului.
Câți oameni au parcurs traseul în 2025 și ce ne spun aceste cifre?
Alin Ușeriu: O companie care a numărat drumeții de pe Via Transilvanica ne-a spus că 120.000 de oameni au străbătut în 2025 drumul care unește, dar să nu uităm că este de 1600 de km și sunt zone foarte frecventate de turiști, cum ar fi Colinele Transilvaniei, zona Hațeg sau Țara Dornelor, care erau străbătute de turiști, dar acum Via Transilvanica face ca aceste trasee să fie legate între ele. Cei care i-au numărat au spus că sunt din 51 de țări, dar colegele noastre au luat legătura cu cei peste 600 de oameni care oferă cazare și masă pe Via Transilvanica au spus că provin din 62 de țări. În viitorul nu foarte îndepărtat eu cred că turismul de experiență va fi o pâine foarte bună de mâncat pentru România fiindcă oferă simplitate, un peisaj cultural excepțional și un patrimoniu natural foarte interesant pe care nu îl găsești în foarte multe locuri la dimensiunea și la felul încă intact cum este în Transilvania și în România.
Aveți deja planuri concrete pentru extindere?
În strategia noastră este să mergem și în alte zone istorice din România tocmai pentru că știm că Via Transilvanica va deveni neîncăpătoare. Ca să păstrăm acest autentic care îi atrage foarte mult pe străini va trebui să avem grijă să nu fie suprasolicitată, să nu mai fie locuri de cazare. Ele trebuie să se dezvolte organic și, tocmai de aceea, mai bine facem încă o nouă rută. Pentru cineva care vine din Australia nu cred că va fi important dacă pleacă din Maramureș sau din Bucovina, dar pentru noi va fi foarte important să putem gestiona toată această avalanșă de oameni. Pe de-o parte suntem foarte mândri că am reușit ca, în al treilea an de funcionare, să avem atât de multă notorietate, dar, în același timp avem și responsabilitate. Din acest motiv, eu pun în gardă toate autoritățile pe care le întâlnesc pentru că nu cred că Tășuleasa Social este singura care trebuie să aibă grijă de acest proiect, ci Via Transilvania – primul drum de lungă distanță din țara noastră – aparține României.
Am fost deja în Bucovina și am trecut puțin mai încolo către nord, către Darabani. Urmează acum cercetarea la fața locului care este una foarte grea. Săptămâna viitoare merg în Maramureș, în Țara Oașului. Acolo avem organizații formate cu gândul de a atrage Via Transilvanica, dar eu aș vrea să leg proiecte deja formate. Dacă există, să zicem, o cale a Oașului, pentru noi e foarte important ca ea să facă parte din viitoarea rută Via Transilvanica. La fel de cu sens mi se pare dacă ar merge prin Republica Moldova sau prin Dobrogea. Chiar anul acesta avem o cercetare foarte atentă peste Șurianu în Valea Jiului. Mi-aș dori măcar eu să ajung cu cercetarea la fața locului la Târgu Jiu fiindcă e Anul Brâncuși, un an foarte important, iar mie mi se pare că e o adresă care poate fi valorificată de România. Cu Via Transilvanica, am descoperit multe comori pe care le are România: Limesul Roman de peste 1000 de km care nu este exploatat deloc, nici Brâncuși nu cred că e exploatat în adevăratul sens al cuvântului, iar noi cu bornele noastre vrem să-l onorăm. E o dezvoltare 25 de cmc, în care nu poți face decât o mică operă de artă sau un afiș simplu, dar acest mod în care am marcat noi Via Transilvanica este unic la nivel mondial. Noi am avut această idee care atrage foarte multă lume.
Proiectul a crescut mult. Mai poate fi susținut doar din donații?
Proiectul Via Transilvanica a căpătat o dimensiune prea mare ca să fie continuat doar din donații și sponsorizări, nu are cum și nici nu cred că este sănătos pentru că noi ar trebui să avem un atelier unde să sculptăm bornele, artiștii merită să fie remunerați, nu să facă doar voluntariat. Până acum am făcut o tabără de creație pentru 1600 de km, dar este momentul ca acest proiect să fie parte din strategia de dezvoltare a României. Dacă rămâne doar în grija noastră, nu mai mergem nici un metru mai departe pentru că riscurile sunt foarte mari. Avem în grijă o infrastructură națională, iar bugetul nostru trece de 2 milioane de euro anual, avem 30 de oameni care se ocupă de asta și când vin într-o zi 300 de e-mailuri din toate colțurile lumii pentru că reprezentăm România, noi trebuie să facem asta cu cinste și onoare și cu drag de ea.
Ați întâmpinat dificultăți în relația cu autoritățile?
Umblăm de 4 ani să beneficieze acest proiect de o acreditare generică. După o lege votată în Parlament, au apărut niște norme metodologice care ne obligă să lucrăm la acreditare mai mult decât am lucrat să facem Via Transilvanica și nici atunci nu cred că vom reuși să acredităm traseul pentru că depinde de un funcționar cum interpretează un anumit articol de lege. Ce putem face este să ne vedem de treabă, să le spunem că nu e în regulă ca acest traseu să nu fie acreditat fiindcă el reprezintă România și trebuie să fie recunoscut de autoritățile din România. Misiunea noastră principală este de a face cât mai bine mentenanța.
Ce caută, de fapt, turiștii care vin pe Via Transilvanica?
Oamenii care vin pe Via Transilvanica nu o fac fiindcă vor să vadă Bistrița și Vatra Dornei, orașe frumoase, de altfel, ei vin fiindcă vor să își îndeplinească un vis. Nu pleacă nimeni din Australia sau Peru până în România că vrea să vadă cum e un sat. El merge pentru acest produs, Via Transilvanica, care promite să nu te pierzi, un ghid excepțional care trebuie updatat în fiecare zi, avem în 5 limbi acest ghid. Dacă apare un singur ospitalier noi trebuie să refacem tot acest proces. Dacă ai 120.000 de oameni, o masă uriașă de oameni din toată lumea, ai responsabilitatea să ai grijă de ei.
Am fost, de curând, la Berlin (la târgul de turism), iar la noi s-a format o coadă. Noi suntem în gura comunității mondiale de long distance hiker, true hiker se numesc ei, o comunitate care nu e enormă, dar e răspândită peste tot. Ei nu vin cu zecile de mii în România, ei vin, stau cu lunile, parcurg fiecare metru din traseu, iar dacă vin 1-2%, ei dau tonul, ca dirijorul unei orchestre.
Noi suntem în această comunitate pentru că trendul mondial este de turism de experiență. Înainte mergeau la Brașov, în Delta Dunării, la Arsenie Boca, acum noi am împărțit 120 .000 de oameni pe 1600 de km. Fiecare județ își dorește să aibă vizitatori. La Via Transilvanica noi am început un fel de educație cu cei care nu mergeau nici până în parc, iar acum se antrenează să pornească pe Via Transilvanica pentru că, în acest secol al vitezei, există satisfacția să ai o legătură puternică cu natura, cu simplitatea, cu libertatea pe care o ai. Deja se vorbește de o vindecare. Filosofia ZEN spune că, dacă respirația nu ți-e bună, mergi pe jos, iar dacă mintea nu ți-e limpede atunci mergi mai mult pe jos. Noi am oferit, practic, o pâine caldă unor oameni foarte flămânzi de pe tot pământul. Locurile noastre nu mai erau admirate, nu mai trecea nimeni pe acolo. Noi am oferit această admirație din două sensuri: sătenii admiră drumeții că au mers pe jos 400 sau 1000 de km, iar drumeții admiră ce văd și ce întâlnesc în cale. Admirația oferă un soi de încredere, noi trebuie să cooperăm cu cei de acolo, cu preotul, cu doamna de la magazin.
Așa îmi imaginez eu că funcționează o politică socială pe care o urmăresc de 25 de ani ca să salvăm satul românesc, care este depozitul ADN-ului nostru identitar și se vede în ultimii ani cât de mare e foamea asta de identitate.
Adaugă comentariu