OUG 7/2026 mută la consiliile locale decizia privind sălile de joc. În Bistrița-Năsăud, doar un singur UAT din 63 depășește pragul de 15.000 de locuitori.
Interzicere sau taxă: decizia despre sălile de joc a ajuns la consiliile locale
Până în februarie, un operator cu licență de la ONJN putea deschide o sală de joc oriunde în România, fără să ceară acordul primăriei. Din 25 februarie, când OUG 7/2026 a fost publicată în Monitorul Oficial, decizia aparține consiliului local.
Schimbarea a fost prezentată drept radicală și, la nivel de principiu, este. În Bistrița-Năsăud efectul practic este însă mult mai îngust decât sugerează titlurile, iar motivul ține de o lege adoptată doi ani mai devreme.
Ce decide, concret, consiliul local
Ordonanța a fost adoptată pe 24 februarie 2026 și publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 25 februarie, într-un pachet de măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale. Mecanismul are doi pași. Prin prima hotărâre, consiliul stabilește dacă activitatea poate fi desfășurată pe teritoriul UAT-ului. Dacă răspunsul este da, o a doua hotărâre aprobă regulamentul: zonele permise, aplicate uniform, și taxa locală anuală, calculată exclusiv în funcție de suprafață, în metri pătrați. Operatorul are nevoie apoi de o autorizație locală anuală, pe lângă licența de la ONJN.
Efectele nu se văd dintr-odată. Operatorii care aveau autorizație valabilă la intrarea în vigoare a ordonanței sunt afectați abia la expirarea acesteia, așa că trecerea se face eșalonat, pe măsură ce autorizațiile ajung la termen. Pentru un consiliu, partea despre zone se suprapune peste discuțiile de urbanism pe care le purta oricum, cum sunt cele despre modernizarea centrului istoric.
Din felul în care este construită procedura rezultă un calendar neuniform. Autorizațiile nu expiră toate în aceeași lună, așa că, pe parcursul următoarelor luni, două localități vecine pot ajunge să funcționeze după reguli diferite pur și simplu pentru că operatorii din ele și-au reînnoit hârtiile la date diferite. Pentru un consiliu care vrea să adopte hotărârea din timp, asta înseamnă că textul trebuie să fie pregătit înainte să existe un caz concret pe masă.
Pragul de 15.000 de locuitori a decis deja aproape totul
Aici intervine legea din 2024. OUG 82/2023, adoptată în octombrie 2023 și aprobată prin Legea 107/2024, publicată în Monitorul Oficial pe 18 aprilie 2024, prevede că spațiile în care funcționează aparate de tip slot-machine trebuie să se afle într-o unitate administrativ-teritorială cu peste 15.000 de locuitori. Aceeași ordonanță a limitat reclama stradală la 35 de metri pătrați pe material, cu amenzi între 50.000 și 100.000 de lei, și a urcat licența de clasa I la 500.000 de euro pe an.
Aplicat pe harta județului, pragul lasă puțin loc de interpretare. Bistrița-Năsăud avea 295.988 de locuitori rezidenți la recensământul din 2021, cu 60,1 % în mediul rural, și este împărțit administrativ în municipiul Bistrița, trei orașe și 59 de comune, cu 232 de sate. Municipiul Bistrița număra 78.877 de locuitori. Beclean, cel mai mare oraș al județului, avea 11.260. Sângeorz-Băi ajungea la 10.931, iar Năsăud la 9.567, în scădere de la 10.215 în 2011.
Cu alte cuvinte, din cele 63 de unități administrativ-teritoriale ale județului, una singură trece pragul. Pentru celelalte 62, hotărârea pe care noua ordonanță le dă dreptul să o adopte nu are, în privința sălilor cu aparate, un obiect real. Decizia fusese luată deja la București, doi ani mai devreme, printr-un criteriu demografic.
Cererea nu dispare odată cu sala
Există un element care lipsește aproape întotdeauna din dezbaterea locală. O hotărâre de consiliu elimină oferta de pe un teritoriu, nu cererea din el. Cei care jucau înainte nu se împart în cei care renunță și cei care se mută în orașul vecin; o parte trece pur și simplu pe telefon.
Piața online licențiată este națională și nu este atinsă de nicio hotărâre de consiliu local. Un jucător din cea mai mică comună a județului are acces la aceeași ofertă ca unul din centrul Bistriței, iar cine vrea să vadă cât de mare a devenit acea ofertă găsește analiza completă a operatorilor care funcționează legal pe piața românească. Nicio autorizație locală nu se aplică acolo, pentru simplul motiv că nu există un spațiu de autorizat.
Ceea ce decid consiliile este, prin urmare, partea fizică a activității: prezența pe stradă, suprafața impozabilă, cele câteva locuri de muncă din fiecare spațiu. Nu participarea. Este o distincție importantă pentru un primar care își asumă public o interdicție și pentru locuitorii care se așteaptă la un rezultat mai mare decât cel pe care hotărârea îl poate produce.
Taxa pe metru pătrat și ce stimulează de fapt
Detaliul care va conta la Bistrița este modul de calcul al taxei. Ea se stabilește exclusiv pe suprafață, nu pe cifra de afaceri și nu pe numărul de aparate. Consecința este ușor de anticipat: un spațiu mic și dens plătește puțin, indiferent cât rulează prin el, iar un spațiu mare plătește mult chiar dacă lucrează prost.
Un consiliu care urcă taxa sperând că descurajează activitatea obține, cel mai probabil, spații care se micșorează, nu spații care se închid. Pârghia funcționează asupra vitrinei, care este și partea pe care locuitorii o reclamă cel mai des.
Merită pusă și cifra mare lângă cea mică. La nivel național, sectorul este evaluat la peste 700 de milioane de euro pe an și în jur de 30.000 de angajați, iar o parte din acele locuri de muncă se află exact în spațiile pe care consiliile pot decide să nu le mai primească. Raportată la un buget local, în schimb, taxa pe suprafață rămâne o linie modestă, greu comparabilă cu sumele care intră în județ pe alte canale, de la fondurile pentru agricultură până la investițiile din bugetul propriu. Consiliul nu decide, deci, despre bani mari. Decide despre stradă.
Ce le mai rămâne de decis celorlalte 62
Rămâne, totuși, ceva important, și ține de o precizie pe care majoritatea relatărilor o pierde. Pragul de 15.000 de locuitori se referă la spațiile cu aparate de tip slot-machine. Agențiile de pariuri intră în altă categorie, așa că, în localitățile mici, noua competență a consiliilor are un obiect concret exact acolo. Textul integral al ordonanței, cu procedura celor două hotărâri, a fost publicat și comentat de presa juridică.
De aici încolo, întrebările sunt administrative și lipsite de spectaculozitate, dar exact ele vor decide cum arată aplicarea. Ce se întâmplă într-o comună al cărei consiliu nu adoptă nicio hotărâre. Cum se stabilesc zonele într-o localitate în care singura stradă comercială este strada principală. Cum se motivează o cifră pe metrul pătrat astfel încât să reziste dacă este contestată. Niciuna nu are un răspuns evident, iar în majoritatea localităților din județ nu a fost încă pusă public.
Urmează partea mai puțin spectaculoasă. Fiecare consiliu va trebui să treacă prin două hotărâri, să stabilească zone care se aplică uniform și să pună o cifră pe metrul pătrat, știind că termenul real nu este februarie 2026, ci ziua în care expiră autorizația fiecărui operator din localitate. Ce câștigă la capătul procedurii nu este o linie de venit, ci o pârghie pe care nu o avea: dreptul de a spune unde, sau dacă.
Comentarii recente