Directorul Muzeului Bistriţa, dr. Corneliu Gaiu, a declarat pentru Timp Online că ideea unei expoziţii referitoare la construirea reţelei de căi ferate din zona 
noastră i-a venit în urmă cu circa un an, însă a avut nevoie de timp şi de documentare pentru a o putea realiza. O parte dintre fotografii sunt din fondul documentar al muzeului, altele provin de la pasionaţi de căi ferate din ţară şi străinătate.
„Deşi a început ceva mai târziu în zona noastră derularea programului de construire de căi ferate evoluţia a fost explozivă şi extrem de interesantă. Prima cale ferată care lega vestul Transilvaniei de est era cea dinspre Oradea- Cluj (1870), apoi 1882 de la Cluj la Dej şi în 1884-1886 s-a realizat segmentul de cale ferată Dej-Bistriţa care a continuat apoi până la Bistriţa Bârgăului în ideea de a continua înspre Bucovina, însă au venit alte priorităţi, iar acel proiect s-a închis pentru moment. În aceiaşi ani însă, pentru a conecta Câmpia Transilvaniei cu Valea Someşului s-a realizat şi secţiunea Luduş-Şieu Măgheruş, o reţea care lega şi integra estul Transilvaniei în circuitul economic al Regatului Ungariei”, a spus dr. Corneliu Gaiu.
Potrivit sursei citate, în anii primului Război Mondial a fost realizată o legătură spectaculoasă între Transilvania şi Bucovina. „Era războiul cu Rusia, aprovizionarea frontului necesita o legătură rapidă şi eficientă. Atunci între Prundu Bârgăului şi Vatra Dornei s-a realizat un tren special, un tip de tren benzeno-electric. El a mers pe traseul aproximativ al şoselei de azi. Diferenţa de nivel între Prundu Bârgăului şi Tihuţa e de vreo 600 de metri. Traseul acestui tren era splendid, extraordinar. A fost realizat în 1915, 1916 cu mii de prizonieri ruşi, italieni şi cu forţă de muncă din zonă şi a funcţionat până în 1938. În contextul în care s-a realizat legătura între Ilva Mică şi Vatra Dornei pe Valea Ilvelor, care s-a realizat în 1938, traseul prin Pasul Tihuţa a fost abandonat considerându-se nerentabil, deşi era spectaculos ca tehnologie, ca tip de transport. Locomotiva avea un segment pe benzină care producea curent electric, transmis apoi la următoarele componente. Erau şase vagoane la început pentru mărfuri, dar apoi şi pentru călători. Trenul era extrem de interesant ca tehnologie. Traseul poate fi văzut pe anumite segmente, dar, din păcate, linia a fost scoasă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial fiind folosită la alte lucrări, dar e spectaculos şi impresionant ce s-a realizat acolo”, a spus dr. Gaiu.
Domnia sa a explicat că şi linia ferată între Sărăţel şi Deda a fost realizată într-un timp foarte scurt între anii 1941-1942 cu câte şapte mii de muncitori pe zi. „Efortul a fost impresionant. Lucrările au început în primăvara lui 1941 şi s-au terminat în decembrie 1942. Au fost realizate două tuneluri, sute de poduri care să lege estul Transilvaniei de Transilvania de nord, teritoriu cedat prin Dictatul de la Viena. La fel de spectaculoase ca şi imagine, dar şi ca rezultate economice, au fost mulţimea de căi ferate forestiere care au funcţionat pe Valea Bârgăului, pe Valea Ilvelor, la Fiad şi la Valea Mare, zeci de kilometri care uşurau exploatarea pădurilor grănicereşti de pe Valea Someşului. Sunt nişte construcţii interesante şi tehnologic, şi tehnic, pe care noi am vrut să le aducem în faţa publicului”, a spus dr. Corneliu Gaiu.
Tot în expoziţia pe care o puteţi vedea la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud sunt prezentate imagini de la construcţia căii ferate Salva – Vişeu, a căii ferate înguste care leagă Lechinţa de judceţul Mureş, obiecte din patrimoniul CFR, dar şi o machetă a unui trenuleţ electric. Expoziţia poate fi vizitată începând de sâmbătă seara timp de o lună.
Adaugă comentariu