O lansare de carte și o expoziție de fotografii având ca temă ”Colibița veche” au fost reunite în cadrul unui eveniment cultural organizat de Rotary Club Bistrița împreună cu Asociația proprietarilor de pădure ”Bistricioara” și Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului în localitatea declarată în februarie stațiune turistică de interes local.
Autorul cărții ”Colibița” este prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta.
La eveniment au vorbit Florin Urîte – președintele Rotary Club Bistrița și Dan Țacăl – șeful Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului, iar Zorin Diaconescu a făcut prezentarea volumului.
”Târâmul magic al Colibiței. Încă din copilărie am perceput Colibița ca pe un tărâm magic, cu ciobanii și colibelele lor, de aici și numele legendar al Colibiței, cu cerbi și urși care hălăduiesc prin aceste păduri de brad. Cel care stă la Colibița poate admira răsăritul soarelui care apare de undeva din spatele Struniorului, norii care apar și dispar, crepusculul asfințitului din spatele Dealului lui Pușcă. Toate creează o armonie de care nu poți decât să te îndrăgostești. Badea Gheorghe, săteanul care ne găzduia pe perioada vacanțelor de vară, m-a făcut să înțeleg că natura este arta lui Dumnezeu cel veșnic, iar Colibița înțelegi poate cel mai bine acest lucru. El considera Căsarul barometrul locului. Pajiștile cu flori și izvoarele cristaline sunt cele care împreună dau puterea terapeutică a zonei. Împreună cu fratele meu eram mulțumiți că aici la Colibița părinții ne certau foarte rar și nu știam de ce. Explicația am găsit-o mult mai târziu, când am aflat că această concentrație crescută de ozon are efect sedativ asupra sistemului nervos. Un farmec aparte îl avea pe vremuri trenul forestier, introdus în jurul lui 1924, alintat de localnici Roibanul. Un alt reper al Colibiței era locul de zăbavă al drumeților, cunoscut sub numele de Târnăveanca. Primii schiori care au început să probeze pârtiile Bistriciorului au apărut în 1976. Doar peste câțiva ani, acești entuziaști vor constui prima cabană din Poiana Gura Plaiului. Construcția barajului, începută în 1977, va schimba configurația locului și mentalitățile oamenilor. Astăzi, Colibița este numită ”marea de la munte”, a spus Mircea Gelu Buta.
Numele staţiunii Colibiţa vine de la colibele ciobanilor din zona Munţilor Bârgăului. Pe vremuri, Colibiţa era un simplu cătun la 800 de metri altitudine pe valea Bistriței Ardelene, între Munții Bârgăului și Călimani şi care făcea parte din Bârgăul de Sus. La 1850, număra 14 locuitori. În 1869 s-a construit drumul care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, iar în 1883, o tânără din Bistrița a spus că s-a vindecat de TBC datorită aerului foarte bogat în ozon de la Colibiţa. În 1898, e amenajată calea ferată Bistrița-Bistrița Bârgăului, iar între 1920-1924, calea ferată îngustă Bistrița Bârgăului – Colibiţa (30 km), până în Muntele Dălbidan și Colbu pentru transportul lemnului la fabrica de cherestea din Bistrița Bârgăului. În 1923, s-a edificat Sanatoriul Caritatea de către Olivia Deleu, soția unui primar din Cluj, pentru studenții cu probleme pulmonare, dar în 1944 Sanatoriul Caritatea este incendiat. Pe vremuri, Colibița era „Baia de la munte”, dovadă că oamenii se scăldau aici încă de atunci.
Felicitări distinsului Prof. Dr. Mircea Gelu Buta! A fost un eveniment de excepție, iar volumul, care oferă date inedite despre Colibița și oamenii ei, merită procurat.
Faptul ca în anul 1883, fiica lui Hans Lewi, un sas înstărit din Bistriţa s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, extrem de bogat în ozon nu este doar o legenda. Cazul a făcut multă vâlvă la acea vreme, iar după puţin timp şi Erika Schuller, o arhitectă din Bistriţa, a scăpat de teribila boală a vremii şi a construit în zonă un sanatoriu cu 16 camere, unde erau trataţi bolnavii de tuberculoză. Sanatoriul a funcţionat până în 1944, când a fost distrus de un incendiu în timpul Războiului.
Valoarea terapeutica a aerului ozonat de la Colibita este confirmata si de analizele recente ale caror rezultate arata că valoarea concentraţiei maxime de ozon măsurată în Colibiţa este de 90 micrograme/metru cub. Valoarea medie în România este de 72,6 micrograme/metru cub. Se stie ca la valori de peste 120 micrograme/metru cub, aerul nu mai este respirabil. La noi in tara, o concentraţie asemănătoare de ozon în aer şi un aer la fel de pur se mai găseşte în Soveja (Vrancea). Aceste valori sunt similare cu cele din Muntii Alpi.
Oricate amintiri nostalgice ar exista din perioada interbelica si chiar mai recenta, Colibita zilelor noastre nu mai poate fi ceea ce a fost. Inafara de factorii de cura, datele problemei s-au schimbat la sfarsitul anilor ’80 prin amenajarea lacului de acumulare. Totusi, Colibita are sanse mari sa renasca.
Realitatea e ca in prezent exista inca multe nereguli care trebuie remediate. Cea mai serioasa problema este ca in Colibita multi au ingradit si ce nu-i a lor. Au mers cu gardul pana la oglinda apei punand stapanire si zona de protectie din jurul laculu. Ca sa nu mai vorbim de construirea haotica. Totusi Colibita anilor ’60 se remarca si prin arhitectura cabanelor asemanatoare celor din Tirolul Austriac. Ar trebui incurajata (nu fortata) revenirea la acel gen de arhitectura cel putin la ceea ce se construieste in continuare. De asemenea ar trebui sa repuna lucrurile in legalitate si in privinta deversarii dejectilor direct in lac. Altfel lacul Colibita risca sa ajunga o imensa latrina. Nu trebuie abandobata nici ideia achizitionarii acelor suprafete de catre CJ pentru amenajarea de campinguri. Ba mai mult trebuie mers mai departe si refacute acele cabane in stil tirolez care gazduiau altadata tabere scolare de neuitat. Pana atunci insa, poate fi trecut imediat la actiune pentru refacerea zonei de protectie din jurul lacului, care nu presupune cheltuieli din partea CJ, decat o doza de fermitate in aplicarea legii. Odata recuperata zona de protectie de la cei care au ocupat-o abuziv, se va putea trece la amenajarea unor locuri de plaja si de promenada pe faleza lacului.
Bine gandit ! Punct de pornire,daca se vrea,pentru o gama mai mare de masuri care sa duca efectiv la aparitia statiunii turistice Colibita.
Colibita statiune turistica, sau marea de la munte???? glumiti???? este fosa de la munte a bastanilor de carton si a smekerilor…. este canalizare in statiunea asta???? ne laudam ca prosta satului
Fain rau! Lanseaza oamenii cartea despre cat de faina-i Colibita, dupa aia mananca si beau ceva cu ocazia asta. Dupa atata mancare dau fuga la WC si fac k*ka care ajunge direct in lacul Colibita pe care il „slavesc” in carte. Laser, frate!
Buna ziua,
As adauga detalii despre cabana Casa Turistilor Colibita, construita de Asociatia SKV, Sectiunea Bistrita, in 1930. A fost nationalizata, ca toate celelalte cabane si a functionat apoi in cadrul ONT pana in 1977 cand a fost demolata, crezandu-se ca va fi acoperita de apa lacului. A fost una dintre cabanele traditionale ale locului. Apare partial pe panou, in fotografia din stanga copertii cartii. Va pot trimit o fotografie de la inaugurare.
Mentionez ca Asociatia Carpatina Ardeleana a Turistilor (SKV) a avut o sectiune puternica la Bistrita si acum, ca Asociatia s-a reinfiintat si este activa in zona centrala a tarii, nu avem nici o initiativa din regiunea respectiva.
Sectiunea Bistrita a construit urmatoarele cabane: Curatel, Kuhhorn, Saca, Henyul si Colibita (am preluat numele asa cum apar in arhiva asociatiei). Nici una nu mai este in picioare.
Felicitari autorului si sustinatorilor sai, pentru initiativa de a fixa repere in istoria locului.
Cu stima, Marcel Sofariu, presedintele asociatiei SKV
Buna ziua,
Felicitari pentru realizare. Cum se poate procura lucrarea ? (contra cost, bineinteles).
Va multumesc !