Urzeala intereselor. Azi, frăţia PSD-ALDE

Nouă din zece români nu au încredere în partidele politice, iar 94% dintre români cred că partidele nu au nimic de-a face cu interesul general. Atunci când sunt întrebaţi cu ce cuvinte ar asocia partidele, răspund: “hoţie, furt, escrocherie, corupţie, mită”. Chiar dacă studiul făcut de IRES este unul de nivel naţional, are aplicabilitate directă şi la noi.

Vă propun să ne uităm cu atenţie la principalele partide din judeţ şi să ne întrebăm fiecare câtă încredere ne inspiră. PSD este, de departe, partidul cel mai mare şi nu din cauza unui val imens de simpatie pentru doctrină, ci pentru că este la putere în judeţ de patru ani. La o privire atentă, foarte puţini dintre cei cu care defilează acum sub culoarea trandafirului au fost de la bun început social-democraţi. Eu apreciez că peste 80% sunt oportunişti care au trecut la PSD invocând diverse motive. Primarii, spre exemplu, au scos la înaintare ca pretext pentru trădare proiectele pe care le au în comunităţile lor şi pentru care aveau nevoie de finanţare. Nu zic că nu e aşa, însă am văzut şi edili care nu au trecut dintr-o parte în alta cum a bătut vântul şi tot au putut face ceva pentru comunităţile lor, ba chiar mai multe decât migratorii care şi-au pierdut vremea cu mâna întinsă pe la judeţ. În realitate, interesul e pur personal. Toţi vor să-şi păstreze funcţiile care le oferă, în afară de bani şi beneficii, şi un statut aparte în comunitate. Ce să facă mâine primarii de azi dacă îşi pierd funcţiile, unde să se ducă, ce să muncească? Ce să facă nevestele lor şi copiii lor când nu mai au la scară maşina primăriei şi nu-i mai bagă nimeni în seamă?

Dovada cea mai evidentă că în acest partid predomină interesele personale sau de gaşcă e, printre altele, anunţul făcut de preşedintele Radu Moldovan cum că toţi parlamentarii în funcţie vor fi susţinuţi pentru încă un mandat. Zero şanse la a fi susţinut indiferent cât munceşti, zero competiţie. Din moment ce unii au apucat ciolanul, se pare că nu îl vor mai lăsa toată viaţa. Dacă aş fi fost un simplu membru de partid, aş fi demisionat în secunda doi. Dată fiind însă vârsta înaintată a membrilor (la adunarea generală a PSD Bistriţa am crezut că sunt la clubul pensionarilor), probabil că unii fie nu au auzit ce s-a spus, alţii nu au înţeles. E clar însă că niciun om din altă categorie nu poate sparge gaşca intereselor. În cercul de putere sunt o mână de vânători care fac şi desfac totul prin păduri, în locuri fără semnal. De patru ani de când PSD conduce judeţul, în afară de primari luaţi cu japca de pe la alte partide nu am văzut nicio faţă nouă în PSD, nicio idee, nimic interesant. Aceleaşi figuri ne spun aceleaşi lucruri. Pe juniorii din categoria şoimii patriei, nu vă supăraţi, dar nu îi includ în dezbatere. În afară să se tot adune ca să nu stea separaţi şi să plimbe hârtii între birourile seniorilor nu i-am remarcat cu nimic altceva.

Pe de altă parte, gigantul PSD nu e altceva decât un mare neputincios aflat la mâna unui partiduleţ format din alţi migratori, ALDE unde bătălia pentru ciolan e acerbă înainte să fi trecut vreun test electoral. Nici în acest partid nu am văzut nicio figură nouă şi interesantă. Putea fi Mircea Archiudean, dar gaşca deja sudată l-a scos din cerc înainte să poată demonstra ceva. Dovada cea mai evidentă că acest aşa-zis partid nou e învechit e că l-a aşteptat ca pe “Mesia” pe Ioan Ţintean. După ce patru ani a guvernat alături de PSD cu un salariu gigant la Prefectură, după ce şi-a trimis fiul peste hotare ca reprezentant al statului român într-un consulat, şi-a protejat fiica angajată la instituţia cu salarii la fel de gigant numită Agenţia pentru Investiţii Rurale, după ce şi-a pus ginerele într-o funcţie călduţă la LDP, Ioan Ţintean vine cu gânduri mari, să atace CJ, vezi Doamne. Probabil că ginerele vrea să fie şef la LDP, nu doar subaltern, probabil că fiul nu mai poate sta mult peste hotare şi ar avea nevoie de vreo funcţie de şef ADI. Oricum, e ceva din categoria asta. Nu văd cum ne va fi nouă, oamenilor de rând, mai bine dacă un om ca şi Ioan Ţintean va conduce CJ din iunie încolo. Aţi simţit vreo îmbunătăţire a vieţii cât a fost la Prefectură? S-a schimbat ceva magistral în bine precum s-a schimbat viaţa familiei sale?

Aflăm acum că ALDE va continua parteneriatul cu PSD, ceea ce înseamnă că gaşca reunită vrea să rămână la putere în aceeaşi formulă. Nicio faţă nouă nu îşi are locul, nicio idee. Trăim în acelaşi judeţ ruralizat cu drumuri care încep şi nu se termină, cu biserici evanghelice care se prăbuşesc, dar cu puzderie de politicieni pe la slujbe, în biserici noi şi aurite, în aşteptarea celei de-a “n”-a cruci transilvane. Dacă tot e împărţită cu atâta generozitate cred că e nevoie de o producţie mare, aşa că nu văd de ce nu se face o fabrică de cruci în Bistriţa-Năsăud. Ar avea şi electoratul ceva de lucru ca să-şi poată plăti contribuţia la biserică fără să mai stea cu mâna întinsă după ajutoare sociale. Nici nu s-a eliberat bine de “povara” funcţiei de prefect că l-am şi văzut pe Ioan Ţintean defilând pe la amvon alături de vechiul şi noul său partener Radu Moldovan ca să ştie toată suflarea că pretinşii „adevăraţi liberali” la roşu nu renunţă. Ştim, nu vă mai deranjaţi! E de ajuns să ne uităm cu atenţie la toate instituţiile publice ca să-i putem împărţi pe şefi în două tabere: unii de-ai lui Radu Moldovan, alţii de-ai lui Ţintean, protejaţi de umbrela cea mare a tehnocratului Vasile Dâncu, acest fiu al judeţului pe cât de social-democrat, pe atât de liberal.

Îi vedem deja pe unii şefi defilând în campanie electorală prin comune ba ca să informeze electoratul că nu mai primesc subvenţii de la APIA dacă nu votează pe cine trebuie, ba că li se vor tăia iar pensile dacă fac vreo boroboaţă în cabina de vot. Nişte bătrâni cu puţină şcoală şi nişte asistaţi social– bazinul electoral al acestor două partide – vor mai vota speriaţi de urgia ce va să vină. Sondajele spun că ei nu reprezintă nici 40%. Pe măsură ce trec anii vor tot scădea. Acum însă, în iunie, această gaşcă a intereselor poate fi spartă de restul de 60%, formată din oameni care s-au săturat de tandemul politică-biserică, de nişte figuri triste cărora nu le ajunge că au condus şi înainte de 89, şi 25 de ani după.

Cei care cred că ţara şi judeţul merită conduse de oameni cu viziune, nu de neveste, fii şi fiice de politicieni care nu au putut face nimic altceva în viaţă decât să stea cu pregătiţi să ocupe funcţii “rezolvate” de tata, oamenii care au văzut cum arată Bistriţa-Năsăud comparativ cu alte judeţe similare din România şi sunt oripilaţi de întâzierea cu o sută de ani a dezvoltării pe aceste locuri, oamenii care îşi doresc progres şi schimbare rapidă în ritmul secolului în care trăim şi nu al unora care s-au născut acum 70 de ani şi gândesc precum la vremea când au apărut pe lume au puterea acum, în luna iunie, să facă o schimbare.

Dacă vor alege să stea acasă şi să lase soarta judeţului în mâinile unor moşi şi babe, a unora care stau la cozi să li se dea câte un kilogram de zahăr şi un litru de ulei, atunci e cât se poate de evident că nu există nicio şansă de schimbare. Bistriţa-Năsăud va deveni, pe zi ce trece, un judeţ după chipul şi asemănarea celor care îşi aleg conducătorii: un judeţ îmbătrânit, neatractiv din care toţi tinerii vor încerca să fugă, deprimaţi de ceea ce ne oferă aceste locuri: muzică populară şi slujbe cu mitropolitul, singurele evenimente „notabile” dintr-o săptămână. Uitaţi-vă la fotografia de la Monor ca să înţelegeţi despre ce vorbim aici.