Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoria României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. Din aprilie 2015, ziua de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională, printr-o decizie a Camerei Deputaţilor.
La 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat Domnitor al României, iar la 10 mai 1881, a fost proclamat regatul. De asemenea, data de 10 Mai este legată şi de proclamarea Independenţei de Stat a României, căci, cu toate că aceasta avusese loc la 9/21 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor, a doua zi, respectiv la 10/22 mai 1877, a fost promulgată de Carol I legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă.
Înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a determinat o acutizare a crizei politice din ţara noastră, între grupările opoziţiei existând mari frământări în legătură cu succesiunea la domnie. Raţiunile reactualizării problemei prinţului străin aveau drept obiectiv menţinerea stabilităţii interne, a coeziunii şi unităţii naţionale, consolidarea autonomiei şi pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenţei, pentru modernizarea statului.
La 30 martie/17 aprilie 1866, Locotenenţa Domnească a dat publicităţii o „proclamaţie către popor”, prin care recomanda alegerea printr-un plebiscit a principelui Carol Ludovic de Hohenzollern ca Domnitor al României, sub numele de Carol I. Plebiscitul s-a desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866, rezultatul confirmând, cu majoritate covârşitoare, alegerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca Domnitor al României. La 10/22 mai 1866, acesta depune jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante, a Locotenenţei Domneşti şi Guvernului, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I, potrivit volumului „Istoria României în date” (2003).
De numele domnitorului şi, apoi, al regelui Carol I (1866-1914) se leagă evenimente deosebite din viaţa şi istoria poporului român – adoptarea Constituţiei de la 1866 şi mai ales proclamarea şi câştigarea independenţei de stat a României.
Imediat după Războiul de Independenţă (1877-1878), un obiectiv central al guvernului român a fost recunoaşterea în plan extern a independenţei şi a transformărilor ce i-au urmat în statutul politic al ţării. Încă din toamna anului 1878, Carol I a luat titlul de Alteţă Regală, acesta fiindu-i recunoscut în anul următor. Acesta a fost un prim pas către modificarea statutului politic şi internaţional al ţării.
La 10 mai 1881, când se împlineau 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivităţile prilejuite de proclamarea regatului şi încoronarea domnitorului Carol I ca Rege al României. Preşedintele Parlamentului a înmânat, cu acest prilej, regelui Carol I şi reginei Elisabeta coroana făurită din oţelul unui tun capturat de la turci, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).
Din 1866 şi până la momentul abdicării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), la 30 decembrie 1947, ziua de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast. După revenirea în ţară, Familia Regală a ales ziua de 10 Mai pentru organizarea petrecerii cunoscute sub numele de Garden Party în grădina Palatului Elisabeta din Bucureşti, marcând astfel această dată ca sărbătoare naţională şi ca zi de naştere a României moderne, se arată pe site-ul www.familiaregala.ro. Începând din 2010, timp de câţiva ani, petrecerea a fost găzduită de regele Mihai, acesta fiind ulterior reprezentat la eveniment de principesa moştenitoare Margareta şi de alţi membri ai Casei Regale.
De asemenea, cu prilejul acestei zile, Casa Regală a organizat, de-a lungul timpului, o serie de evenimente publice, precum ceremonii cu depuneri de coroane, conferirea unor distincţii, concerte, Maratonul regal etc. În anul 2019, cu prilejul zilei de 10 Mai, Custodele Coroanei Române, Margareta, şi principele Radu au depus o coroană de flori la statuia Regelui Carol I din Piaţa Palatului Regal, alte trei jerbe de flori în culorile roşu, galben şi albastru fiind depuse de principesa Elena şi de Alexander Philips Nixon, precum şi de principesele Sofia şi Maria. Ulterior, membrii Casei Regale au luat parte la tradiţionalul Garden Party de la Palatul Elisabeta, unde au primit numeroşi invitaţi din toate judeţele ţării şi din Republica Moldova. (Sursa: Agerpres)
Trista zi…
Si atunci ca si in 89 agenturili straine si-au facut treaba, sa nu uitam ca Alexandru Ioan Cuza a pus bazele statului modern tot dumnealui reforma agrara etc.etc. si atunci ca si acum tot liberalii erau la putere,chiar trista zi…
Trista zi pentru slugile bolsevice. Alexandru Ioan Cuza a fost un cartofor inrait, un om iresponsabil care a dus principatele unite intr-o fundatura, un individ nerusinat si desfranat care isi tinea in aceeasi casa copiii, nevasta si amanta (pentru voi psd-istii prosti prin definitie spun ca era Maria Obrenocvici), un chefliu care a avut totusi ceea ce nu aveti voi: atata constiinta incat sa renunte la tron.
Iarăși raționamentul stupid al unora cu mentalitate de sluga : daca nu ești monarhist – ești bolsevic… Așadar, SUA si alte republici sunt state comuniste !
In sfârsit, o abordare corectă a semnificatiei zilei de 10 Mai cunoscută si sub numele de Ziua Regalității, după o serie de abordări eronate legate de Ziua Independenţei, in functie de „interese politice”.
Intradevăr, ziua de 10 Mai are o triplă semnificație istorică şi anume :
-1866- Sosirea lui Carol I în România. La 10 mai 1866 Carol intra în Bucureşti şi aclamat de mulţime a fost escortat până în Dealul Mitropoliei unde şi-a depus jurămîntul rostit în limba franceză: „Jur să păzesc legile României, să-i apar drepturile şi integritatea teritorială”. În discursul care a urmat jurământului, domnitorul Carol I afirma: „Punând picioarele pe acest pământ, am şi devenit român!”. Proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, Carol, va rămâne cu acest titlu până în 26 martie 1881, când va fi proclamat rege.
-1877- Independenţa de stat a României. În decembrie 1876, Înalta Poartă adoptase, o Constituţie cu aparenţe liberale, prin care provinciile şi posesiunile Imperiului alcătuiau “un tot nedivizibil, din care nici o parte nu poate fi dezlipită pentru nici un motiv”, singura cale spre independenţa teritoriilor fiind războiul. După eşecul conferinţelor internaţionale de la Constantinopol, din decembrie 1876 şi ianuarie 1877, şi din martie la Londra, soluţia militară a devenit inevitabilă.
Astfel, în aprilie 1877 a izbucnit Războiul ruso-turc, ceea ce a constituit un ideal prilej pentru ca România, aflată sub suzeranitate otomană, să-şi câştige independenţa. Implicarea ţării noastre, oficializată prin actele adoptate de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, în zilele de 29 şi 30 aprilie 1877, a decis soarta conflictului şi stabilirea învingătorilor.
Pe acest fond, la 9 mai 1877, ministrul de externe din acea perioada, Mihail Kogălniceanu, rostea faimoasele cuvinte: „ suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce va fi în putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa”.
A doua zi, la 10 mai, independenţa a fost proclamată din nou, dar de data aceasta de Camerele reunite, după care declaraţia a fost promulgată de către domnitorul Carol.
-1881- Transformarea României din principat în Regat, când Carol I s-a proclamat Rege al României şi şi-a pus pe cap coroana făcută din oţelul unui tun turcesc capturat la Plevna în timpul Războiului de la 1877. Astfel, la 10 mai 1881, se năşteau oficial Regatul României şi Familia lui Regală, iar Carol I devenea primul rege al României şi primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen.
Regele Carol I s-a stins din viaţă la 27 septembrie 1914, la Castelul Peleş, după o domnie de 48 de ani şi a lăsat în urma sa o monarhie consolidată, respectată în Europa, dar şi un stat modern şi puternic economic şi politic. I-au urmat pe tronul Romaniei Ferdinand I, Carol al II-lea şi Mihai I.
Dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se va transforma, simbolic, începând cu Regele Ferdinand I în Casa Regală de România, va conduce ţara până la proclamarea Republicii Populare Române, în 1947.
Din 2015, ziua de 10 mai este din nou sărbătoare naţională. La 22 aprilie 2015 a fost adoptată de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională fiind publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015. Potrivit acestei legi, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale organizează manifestări cultural-artistice pentru sărbătorirea zilei de 10 Mai.
De altfel, prin anul 2013 a existat si propunerea ca Ziua Naţională a României să fie în 10 mai. Actualul prefect al judetului Stelian Dolha, pe atunci Preşedintele PNL Bistriţa-Năsăud şi in calitate de deputat s-a alăturat iniţiativei legislative prin care data de 10 mai să devină Ziua Naţională a României.
(Vezi: https://timponline.ro/stelian-dolha-ziua-nationala-a-romaniei-sa-fie-in-10-mai-am-reface-o-realitate-istorica/)
Trist dar adevarat, pentru dumneavoastra ,domnule …sau tovarase…Despre Al.I. Cuza ,trebuie sa retinem ca, pe langa lucrurile bune pe care a inceput sa le puna in practica cu politicienii vremii(M Kogalniceanu,etc.), a avut unele tendinte autoritariste care nu cadrau cu statutul interimar convenit !! V-au spalat domnule, creierul ,50 ani! Va place ce s-a ales din tara asta frumoasa ? Romania lor si Romania noastra (daca ganditi putin ,aflati si cine sunt…lor!) , tara cu dubla masura ,aproape in toate domeniile! Pe cand ,stimate domn,tovaras…Coroana uneste, strange laolalta, oamenii, tara… Asta dorim noi, monarhistii! O tara frumoasa, cu politicieni cinstiti si priceputi, cu un domnitor(monarh), unsul Domnului ,singura preocupare fiind siguranta si viata oamenilor! Cu respect, dr.MNPop– pres.Clubul Monarhistilor Bistriteni
Doctore, tu nu ești regalist! tu ești „HOHENȚOLĂRIST!”
La 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost obligat de primul ministru Petru Groza însoțit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej să abdice, sub amenințarea că, dacă refuză, vor fi împușcați 1.100 de tineri liberali și țărăniști, în special studenți, încarcerați în închisorile comuniste, care fuseseră arestați și condamnați în urma participării la 8 noiembrie 1945 la o mare manifestație pro monarhie scăldată în sânge. Au urmat 45 de ani de comunism bazat pe îndoctrinare cu spălarea creerelor până în decembrie 1989 și de alti 31 de ani de tranziție spre nicăieri.
Din păcate, mentalitatea oamenilor se schimbă cel mai greu. La inceputul anilor ’90, Silviu Brucan afirma că românii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a invata democratia, după ce timp de o jumătate de secol trăiseră sub dictatură. După cum se vede Brucan a fost prea optimist si n-a avut dreptate. Desprinderea de comunism este un proces anevoios si de lungă durată. Nu s-a făcut peste tot nici macar ceea ce s-ar fi putut face fără nici un efort.
Un exemplu este chiar in orasul Bistrita unde in perioada interbelica bulevardul Republicii purta numele Regina Maria, iar Piata Centrala se numea Regele Ferdinand. După cum se stie, in anul 1919 Regele Ferdinand si Regina Maria au facut o vizita memorabila in orasul Bistrita . In memoriile sale, Victor Moldovan- un fost partizan al Unirii Transilvaniei cu România, care a deţinut mai multe mandate de parlamentar şi deputat în perioada interbelică, nota urmatoarele: „În ziua de 26 mai 1919, Regele şi Regina, însoţiţi de o mare suită de miniştri şi generali, fac o vizită la Bistriţa. Sunt primiţi într-un mod deosebit de înălţător de către toată intelectualitatea şi întreg poporul bistriţean în frunte cu prefectul Tripon. Participă şi năsăudenii cu plutonul de grăniceri veteran cu steagul lor ciuruit de gloanţe”. În acel an 1919, Regina Maria şi Regele Ferdinand au vizitat mai multe orase din Transilvania, intre care: Oradea, Carei, Baia Mare, Jibou, Dej, Bistriţa, Gherla, Cluj, Turda, Câmpeni, Abrud, Ţebea, Alba Iulia, Blaj, Copşa, Sibiu, Sălişte, Făgăraş şi Braşov.
De asemenea, începând din 15 octombrie 2019, la Paris aleea de promenadă de pe malul stâng al Senei, vizavi de Turnul Eiffel, poartă numele Reginei Maria a României, în semn de apreciere față de implicarea reginei în Conferința de Pace de la Paris din anul 1919. De aceea ar fi cazul ca măcar acum si la Bistrita să se revină la denumirile din perioada interbelică pentru bulevardul Republicii si pentru Piata Centrala . Dacă la Paris se poate, de ce nu s-ar putea si la Bistrita?
De altfel, monarhistii bistriteni au propus in repetate rânduri, revenirea la denumirea interbelică a bulevardului Republicii si a Pietei Centrale, din păcate fără nici un rezultat până in prezent. Poate totusi noua administrație liberală a orasului Bistrița va da curs acestui demers elementar si de bun simț:
(Vezi:https://www.timponline.ro/monarhistii-bistriteni-bd-republicii-sa-se-numeasca-regina-maria-piata-centrala-piata-regele-ferdinand/)
Cât de spălați pe creier sunt adepții ciumei roșii, cei care consideră ziua de 10 mai o zi tristă, iar pe „împușcat” un om destoinic… Aici duce psdismul și vizionarea prea mult a haznalelor la care se oferă numai manipulare, impostură și frânturi de adevăr, denumite greșit televiziuni, le știm cu toții foarte bine. Am senzația că toți acești răzvlătiți ai sorții îl consideră și pe hitler un mare patriot, ce că a omorât milioane de oameni, doar a afișat un înalt grad de patriotism, este, băieți și fete iubitoare de comunism, psdism și legionarism! Vai de capul vostru și de soarta acestei țări!
Admit că sunt cretin și bătut în cap.
un 10 mai plin de ura intre oameni dupa cum vad in comentariile de mai sus…trist
Nu sunt de sânge albastru. Și nici nu ar conta. Ce contează este ideea. Actele false au fost apanajul comuniștilor post decembristi. Ei ne au devalizat tara.
Cei la care faci referire, în cel mai pur spirit proletcultist și au recăpătat proprietățile legal.
Știu ca nu vei înțelege sau accepta, mintea ta este deja formatata în a considera ca domnitorul Cuza, fiind roman prin naștere era bun, pe când Carol, or urmasii sunt, prin urmare un altoi demn de silă.
Fără Cuza Principatele nu s ar fi urnit. Și fără Carol, Ferdinand, Carol II și Mihai, România nu ar fi fost un stat în continua dezvoltare. Ce e atât de greu sa înțelegem?