Oierii zilelor noastre nu mai poartă bundă, ci haine de firmă, nu mai străbat plaiurile mioritice cu turmele, ci fac business de la volanul unei maşini 4×4. Tot mai mulţi încep să înţeleagă că nu pot depăşi un anumit nivel al subzistenţei dacă fiecare va continua să facă brânză la stâna lui şi să o vândă doar pe piaţă. E nevoie să se asocieze, să facă o fabrică şi să vândă produsele de la oi sub umbrela unui brand.
Oierii adunaţi din tot judeţul la cea de-a XVII-a ediţie a Expoziţiei de ovine s-au plâns că brânza pe care o fac se vinde foarte greu şi la preţuri mici, numai local, de la stână sau din pieţele agroalimentare.
„Brânza o vindem doar în piaţă, de la stână. Unde găsim clienţi acolo o dăm. Acum 15 ani când eu m-am lăsat de şoferie şi m-am apucat de oi, era 10 lei kilogramul de brânză şi anul acesta am dat brânza cu 8 lei kilogramul. Nu avem piaţă de desfacere pentru brânză. Nu vine nimeni să ţi-o ia să o bage într-un supermarket cumva. Dacă ar fi cerinţe ne-am asocia şi am produce, dar nu sunt cerinţe. Vin tot felul de brânze din afară, care nu au lapte nici 20% şi noi care facem brânză sănătoasă, din lapte, suntem vai mama noastră”, a spus Silivan Scuturici din Jelna.
Tinerii însă, au trecut de la faza lamentării, la cea în care pun idei pe hârtie şi vin cu soluţii. Este şi cazul lui Vasile Petrican din Lechinţa (foto principal), proprietarul unei turme de 1200 de oi. „Am avut o întâlnire cu domnul ministru al Agriculturii Achim Irimescu şi am discutat împreună cu el că, deşi suntem asociaţi şi facem parte din federaţii, e nevoie să facem o asociaţie şi mai mare, puternică, sub umbrela căreia să înfiinţăm o fabrică mare de procesare a produselor lactate de oaie şi aşa să prindem o piaţă de desfacere. E singura şansă ca laptele de oaie să fie şi promovat. Un brand se face printr-o politică agresivă de marketing. Dacă nu faci asta, nu poţi vinde. Având o fabrică bună, igienică, eu cred că vom putea vinde. Există piaţă, numai să vrem să facem. E greu cu asocierea. Fiecare îşi face propria brânză şi nu îl interesează de altul. Avem noi, românii, această problemă cu capra vecinului, dar cred că o vom depăşi. Avem discuţii şi eu zic că, în doi-trei ani, la Bistriţa va funcţiona o fabrică de produse lactate. Vă spun eu”, a spus Vasile Petrican.
Dovada că se poate este Unilact Transilvania, unul dintre principalii producători 100% autohtoni de brânzeturi sub brandurile „De la Fermă” și „Pachet de Acasă”, cu fermă proprie în județul Albă. Compania a înregistrat anul trecut un avans cu peste 16% al cifrei de afaceri, la peste 14 milioane de lei (3,15 milioane de euro) și mizează în acest an pe o majorare cu cca. 20% a business-ului. În plus, compania se așteaptă și la o creștere a exporturilor cu aprox. 40% în 2016.
În acest moment, Unilact comercializează pe piață locală și externă, sub brandurile „Pachet de Acasă” și „De la Fermă”, brânză de burduf, telemea cu lapte de capră, telemea cu lapte de oaie, brânză proaspătă de vaci, smântâna, cașcaval. Produsele companiei sunt prezente, pe plan local, în toate orașele importante din România, peste 53% fiind vândute în hipermarketuri, 19%-în zonă de HoReCa, 18%-în micile magazine de proximitate, 8% în supermarketuri, iar 2% în magazinele tip cash & carry.
Anul trecut, exporturile au reprezentat 47% din business-ul companiei, principalele piețe de desfacere pentru produsele noastre fiind Italia, Spania, Anglia și Belgia. Brânzeturile „Pachet de Acasă” și „De la Fermă” sunt exportate și în Germania, Franța, Danemarca, Olanda, Cipru și Luxemburg. Brandul „Pachet de Acasă” a raportat cele mai mari vânzări în străinătate – aproximativ 55% din totalul anului trecut.
Daca vrei si crezi,poti!
„Tinerii însă, au trecut de la faza lamentării, la cea în care pun idei pe hârtie şi vin cu soluţii.” – mi-a placut asta. Crescutul oilor in Bistrita-Nasaud trebuie sa sa schimbe daca oamenii vor sa mai activeze in acest domeniu. Nu mai putem promova modelul taranului cu nr redus de oi care produce branza ptr el iar excesul il comercializeaza. Noile strategii vin si cu noi abordari, provocari si riscuri generate de riscul adoptarii unei schimbari.
Vad ca tinerii incep sa inteleaga ca un crescator de animale nu traieste neaparat la coada oi si ca poate sa fie sau mai degraba trebuie sa fie un fermier EUROPEAN. Nu trebuie sa reinventezi totul ci doar sa fii destept si sa copiezi pe cine trebuie. Asta nu e plagiat ci se numeste utilizarea standardelor din industrie.