Asta-i pofta ce-am poftit!

Nu mă opreşte nimeni să vă relatez ce am văzut. O mulţime de oameni s-a repezit spre câteva containere în care angajaţii magazinului au pus portocale. O altă mulţime s-a repezit la mormanul de găleţi şi a început operaţiunea de umplere a acestora. Aşa cum am scris şi în ştire, nimeni nu a cântărit fructele, premianţi fiind, de departe, cei care au reuşit să umple cel mai bine spaţiile goale dintre portocale. Şi credeţi-mă că nu a fost deloc uşor. Îţi trebuia niscaiva îndemânare să potriveşti portocală lângă portocală, să faci o piramidă şi să dai impresia finală că atâtea au încăput. Doar nu erai să plăteşti o găleată în care să pui o singură portocală! Doamne fereşte de aşa prostie! 

Dacă aş fi văzut o mare de săraci luptând pentru fructe mai că aş fi avut puţină compasiune şi înţelegere. Vă garantez însă că 90% dintre cei care năvăliseră pe containere erau domni şi doamne, frumos îmbrăcaţi, cu carduri în portofele care s-au chinuit mult şi bine să ţină fructele pe bandă, la casele de marcat, ca nu cumva cineva să le atragă atenţia că au pus mai multe decât trebuia.

Eu nu spun că nu e bine să profiţi de o ofertă. În capitalismul sălbatic în care trăim şi noi e chiar o prostie să nu profiţi. Plătim destule produse la suprapreţ.  Nu zice nimeni că nu ai voie să umpli găleata aşa cum scrie clar în ofertă. Eu altceva observ şi nu mă pot abţine să nu comentez: dorinţa noastră de a lua mereu ceva în plus, de a fi mai deştepţi şi mai şmecheri decât ofertantul, de a-l păcăli cumva, măcar preţ de o portocală.

Operaţiunea „să umplem găleţile până la refuz” vine după operaţiunea „să cumpărăm toată carnea din magazin, toţi cozonacii, toată berea şi tot vinul”, să mâncăm şi să bem de Crăciun şi Revelion că doar odată în an sunt sărbătorile astea. Nu contează că nu ne-am plătit ratele la bancă, întreţinerea la bloc, că luăm bani cu împrumut, să murim, dar să murim sătui.

Evident că, după sărbătorile în care s-a mâncat mai mult noaptea la ore complet anormale pentru organismul uman, multor oameni li s-a făcut o greaţă teribilă de cârnaţi, sarmale şi alte prăjeli. Mormanul de cumpărături  transformat în diverse preparate sofisticate a ajuns la coşul de gunoi în timp ce lumea a dat alţi bani pentru medicamente. Lăcomia costă întotdeauna mai mult decât bani, de regulă se contabilizează şi în sănătate pierdută.

Privindu-i pe cei care umpleau găleţi cu portocale, mi-am dat seama că unii o făceau de dragul preţului, alţii al fructelor, alţii de dragul găleţilor gratuite şi, în final, toţi din cauza lăcomiei. Au luat mai mult decât trebuia, aşa încât nu au făcut altceva decât să confirme spusa: ce au unii în plus le lipseşte altora.

Aşteptăm cu interes deschiderea noului Lidl, ocazie cu care vom vedea, probabil, o altă faţă a lăcomiei. Oamenii se vor bate pentru tigăi, pentru mături sau pentru maşini de găurit de care, evident, au mai puţină nevoie decât îşi dau seama. Lăcomia le spune că, dacă e la ofertă, atunci trebuie să-şi ia cel puţin două.

Cristiana Sabău