Ne-am săturat până peste cap de oameni care ne spun în campanii electorale ce vor face şi ce vor drege, iar când ajung în Parlament se comportă ca nişte „soldaţi disciplinaţi ai partidului” a căror singură preocupare este să se adune la moţiuni şi să dea jos câte un guvern sau să stea pe holuri şi să dea declaraţii televiziunilor. Sinceră să fiu habar nu am de ce mai jucăm în această piesă extrem de stupidă în care politicienii ne mint, noi ştim asta, dar, în acelaşi timp, ne prefacem că îi credem şi, culmea, îi mai şi votăm.
După 20 de ani, ne-am convins că partidele sunt nişte găşti cu interese comune care nu fac altceva decât să şi le urmărească şi să profite la maxim de pe urma noastră, a marii mase de contribuabili care plăteşte dările la stat, acel stat pe care stau călare politrucii ca nişte vampiri ce sug ultima picătură de sânge. Nu suntem de acord cu ce fac, dar, precum ciobanul din „Mioriţa”, ne resemnăm, trăsătură de neam. Oamenii corecţi, profesioniştii pe care i-am vota măcar teoretic sunt totodată cei care au conştiinţă şi ea îi împiedică să devină instrumente de manevră ale celor care nu au. Stau în banca lor şi nu candidează. Cei care o fac, dacă reuşesc să ajungă în Parlament, sunt, de fapt, nişte voci singulare pe care nu le bagă în seamă maşinăria de vot. Ingrată situaţie.
Nu mă întrebaţi care este soluţia fiindcă, în acest moment, nu am nicio idee. Asupra altui subiect aş vrea să ne îndreptăm acum atenţia: aşa-zişii independenţi, oamenii care intră în cursa electorală nu pentru că ar vrea să facă ceva pentru poporul care îi alege, ci pentru a plăti poliţe foştilor sau actualilor colegi de partid. Nobilă intenţie, nu-i aşa? Într-o astfel de situaţie se află şi fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, Liviu Rusu. Dânsul s-a autosuspendat din PDL, nici măcar nu a demisionat (era prea mare acest act de curaj, nu credeţi?), urmarea unor conflicte cu Ioan Oltean. Că au început odată cu povestea DNA, că sunt mai vechi sau mai noi are mai puţină importanţă. Cert este că Liviu Rusu vrea să se răzbune pe Ioan Oltean şi pe PDL candidând „independent”, eventual chiar contra liderului. Numai când mă gândesc la semnificaţia acestui cuvânt, „independent”, şi la felul în care este ea compromisă în acest context simt că mă ia durerea de cap. Biata limbă română! Politicienilor ar trebui să li se interzică printr-o lege să îl mai folosească. Mai degrabă ar putea spune că un om candidează ca „răzbunător”, ca „exclus” decât ca „independent”.
Le-aş interzice tuturor celor care şi-au băgat mâna până la umăr în borcanul cu miere al politicii să mai rostească măcar odată cuvântul „independent”. Nu, domnilor, nu sunteţi independenţi. Căraţi cu voi dependenţa de beneficiile politice, setea de răzbunare, istorii ale unor vremuri pe care nu le-am uitat, cu poze de grup în care elementul central erau cătuşele. Să nu îndrăzniţi să folosiţi cuvântul „independent”!
Revenind însă la „independentul” Liviu Rusu. Acest om are mari probleme după părerea mea. A vrut mereu să fie în locul lui Ioan Oltean fără să înţeleagă că nu are cum. Cei doi au început să facă politică în aceleaşi vremuri, poate la o diferenţă de câţiva ani. Uitaţi-vă unde a ajuns unul şi unde a ajuns altul. Câţi l-au urmat pe Ioan Oltean? Câţi merg în spatele lui Liviu Rusu? Acest om nu şi-a dat seama oare niciodată că nu are veleităţi de lider? Că nu are charismă? E un personaj introvertit, iar acest lucru nu e de niciun folos în spaţiul public. Să vrei să fii ceea ce nu eşti îţi aduce o veşnică suferinţă, o apăsare, te face nefericit. Până la vârsta aceasta, Liviu Rusu ar fi trebuit să aleagă să fie Liviu Rusu, nu Ioan Oltean.
Mulţi dintre cei care au stat la aceeaşi masă cu Ioan Oltean de-a lungul celor două decenii ar fi vrut să îi ia locul, dar şi-au dat seama că e imposibil acest lucru. Omul acesta este un conducător. Va muri, dar nu se va preda. Să candidezi ca „independent” împotriva lui Ioan Oltean după ce ai stat la aceeaşi masă cu el mi se pare nu un act de curaj, ci o ipocrizie. Sper că Liviu Rusu va avea înţelepciunea să nu o facă.
Cristiana Sabău
Toti avem dreptul la opinii. Asta face dezbaterile mai interesante. Dar inainte de a ne lega de ceea ce inseamna ïndependent”, sa discutam despre semantica lui öbiectiv”- trasatura a jurnalistului sine qua non. Dupa un articol anterior laudativ si bine argumentat la adresa lui Ioan Oltean, asistam la opinii subiective pe marginea unui personal pe care, evident, nu il aveti la inima. Nu este suficient si nici obiectiv din partea dvs. Astept un articol, mult mai convingator decat acesta, pe tema „nepregatitilor” sau „wannabe-urilor”din partid. Probabil ca si pe acestia ii veti lauda pt veleitatile lor de a imita comportamentul lui Oltean, pe pricipiul maimuta vede-maimuta face! Succes si obiectivitate!
Abia astept ziua alegerilor sa-i vad pe acesti in dependenti de partid si de voturile noastre INFRINTI si cu un GUST AMAR platind pentru tot ce au facut RAU IN ROMANIA .As dori sa castige doar ROMANII adevarati care lupta pentru binele ROMANIEI si al comunitatii din care provin si care atunci cand sunt fortati sa faca compromisuri sa aiba taria sa dezvaluie asta intregii tari ,sa nu ia decizii gresite care sunt in dezavantajul nostru ,dupa care sa fim fortati sa platim tot noi(gresim impreuna platim impreuna,gresiti voi ,platiti voi) uitand total de binele lor personal si innavutire.CRED CU TARIE ca acea zi e foarte aproape.
o va face. binenţeles ca o va face. marea problema, este cu cine nu crede asta !!!! de ce ??? v-aşi explica , dar nu asta e subiectul articolului .