Timp de gândire

Ce-ar fi să furăm cu toţii mai puţin sau deloc?

Am auzit de foarte multe ori, în presă, teoria potrivit căreia unii copiază de la alţii texte, poze, ce le vine la mână, pentru că nu au putut merge la diverse evenimente sau pentru că nu au putut face fotografii bune cu aparatele lor, pe scurt pentru că nu au avut şi le-a plăcut mai mult ce au alţii. Şi mie îmi plac BMW-urile noi şi negre, dar asta nu înseamnă că, dimineaţa, de acasă, urc în altă maşină decât a mea, chiar dacă nu e nici neagră, nici BMW.

Sinceră să fiu m-am săturat până peste cap de hoţiile din presa locală care funcţionează în felul următor: eu fac nişte fotografii pe care le postez fie la ştiri, fie pe Facebook, unii le iau folosind copy-paste, le postează pe blogurile lor sau pe paginile lor de Facebook, după care alte ziare le copiază şi le utilizează ca şi cum le aparţin. Spre ruşinea lor, nu menţionează sursa nici primii, nici ultimii. Dacă au găsit fotografia pe net, e ca şi cum cum au găsit un portofel cu bani pe stradă. De ce să-l mai restituie? Pot cheltui tot. Prea puţini ştiu că, în România, chiar dacă nu e aplicată des, există o lege prin care eşti pedepsit dacă ţi-ai însuşit bunul altuia chiar şi atunci când l-ai găsit. Dacă e valabilă regula în cazul unui biet portofel cu trei lei sau a unui telefon pierdut, de ce nu ar fi valabilă şi în cazul unei fotografii bune pe care o faci după ce ai făcut investiţii serioase în tehnică, începând cu aparatul, continuând cu obiectivele şi aşa mai departe. Nu cumva o fotografie făcută cu toate aceste investiţii e proprietatea ta? Nu cumva cine o ia fără să îţi ceară voie e un hoţ?

Da, ştiu, există programe prin care ne putem trece numele pe poze, programe prin care putem interzice copierea unor texte de pe site. Sunt nenumărate mijloace tehnice de a ne apăra de hoţi. Dar ruşinea, oare ea unde mai e? Nu ar trebui ca ea să fie primul paznic care ne împiedică să luăm ce e al altuia? Întreb acest lucru fiindcă nu vorbim de hoţii de buzunare care bat străzile din copilărie, lăsaţi în voia sorţii de părinţii lor, fără educaţie, fără valori. Vorbim de altă categorie de hoţi care dă lecţii de moralitate pe la televizoare şi prin ziare, care împarte lumea în buni şi în răi, care se erijează în câine de pază al democraţiei. Pentru această categorie, a aşa-zişilor jurnalişti, în realitate hoţi de poze, ar trebui să existe aceleaşi reguli de funcţionare ca şi pentru societate în general? Dacă furi, ar trebui să fii pedepsit, dacă nu de legi (pentru că politicienii au avut mare grijă să nu facă legi pentru presă şi să lase o adevărată jungă în mass-media) măcar de opinia publică. Oamenii merită să afle că unii muncesc şi alţii fură.

Ştiu că, din nou, se va considera că am scos sabia în luptă cu toată lumea, dar îmi asum acest risc. Pot dovedi că sunt autorul a numeroase fotografii pe care le copiază cu nesimţire cel puţin două ziare online locale sub diferite pretexte. Unii se folosesc de faptul că, pe vremuri, am lucrat sporadic folosind tehnica mea şi pentru publicaţiile respective, deşi nu deţin niciun act prin care să arate că am cedat dreptul de folosire a fotografiilor pentru ziarul respectiv, alţii nu au nevoie de niciun alt pretext decât acela că vor „marfă” de calitate ca să poată vinde (a se citi să aibă cât mai mulţi cititori, să se laude cu trafic mare şi să păcălească agenţii economici să-şi facă reclamă la ei), ambele scuze pentru furt.

Da, întotdeauna există scuze pentru furt. Săracii fură pentru că le e foame, drogaţii pentru că sunt dependenţi, fiecare are o scuză. Dar să-mi spună şi mie cineva, restul ce ar trebui să facem? Să stăm pe margine şi să ne uităm la cum se îndoapă alţii hulpavi şi eventual să le dăm like la finalul materialelor ilustrate cu pozele noastre, fericiţi că se laudă cu ce au furat de la noi? Ce îi împiedică pe alţii să-şi cumpere aparate mai bune ca ale noastre, să plătească fotografi capabili, să fie mai rapizi şi mai buni decât noi? Ce îi împiedică să meargă la eveniment, să stea în soare, în ploaie, să trudească pentru fiecare fotografie pe care o postează pe site-urile lor? Lenea, neştiinţa, neputinţa? Ce îi împiedică pe politicieni să-şi angajeze echipe de campanie, să le plătească şi să se folosească apoi de munca lor? Ştiu, e foarte comod să stai acasă, în fotoliu, să deschizi un site cu fotografii clare, să copiezi şi să muţi orice la tine. E foarte uşor să furi, dar e atât de ruşinos şi de penibil încât mi-e greu să termin această frază de ruşinea celor care fură.

Veţi spune că sunt diverse căi să lupţi împotriva hoţilor, să-i reclami la Poliţie, să îi dai în judecată, să te păzeşti mai bine. Toate necesită mult timp şi multă energie consumată într-o ţară în care dreptatea umblă cu capul spart.

În loc să fac toate acestea, le atrag atenţia politicienilor care iau poze de pe Timp Online şi le postează pe blogurile sau conturile lor de Facebook, fără acordul nostru şi fără să menţioneze sursa, că tot hoţi se numesc şi ei, iar lucrătorilor din presă, că jurnalişti nu le pot spune, care iau poze furate de politicieni de la noi, că sunt hoţii hoţilor. Şi le mai spun doar atât şi unora, şi altora: să vă fie ruşine!

Cristiana Sabău

23 comentarii

  • sinteţi cam exigenta . adica vreţi ca in Romania sa se fure mai puţin sau chiar deloc ??????? in Romania ????? chiar deloc ????? in Romania ????? . am ris sanatos de dimineaţa cind am citit articolul . va mulţumesc ,mi -aţi facut frumoasa ziua. ……………..in Romania ?????? ha,ha in veci -vecilor n-o sa vedeţi asta . de ce ?? ptr . . ca e Romania. scurt. va doresc o zi buna !!!!!

  • Alo, şefa! Nu te tura aşa de tare şi nu mai da mătăluţă cu caracterizarea în stânga şi în dreapta! Ai la dispoziţie posibilitatea s- o protejezi( la foto mă refer). Tehnic se face într-un minut în photoshop sau photoscape. Atunci, nici politicianul care ţi-a furat fotografia, nici cel care i- a luat- o de pe facebook, nu se vor putea lăuda cu imagini uşor vandabile. Că doar pui acolo sursa, nu ?
    Şi nu ştiu cum se face , dar anticipez o polemică între noi pe tema asta.
    PS: Dacă fotografia pe care am copiat- o din profilul lui Ioan Ţintean şi am ataşat- o materialului publicat îţi aparţine, asta nu am cum să ştiu. Dar a fost cea mai bună ,aşa ca m-am folosit de ea.
    PPS: Multi s- or fi folosit de fotografiile tale, mulţi de texte şi o să continue aşa pentru că, vrei- nu vrei, aduni şi alte păreri. Eu, de exemplu, citesc şi opinia ta, atunci când tratez un subiect.

    • Domnule Lucian Moldovan, nu ştiu ce meserie ai şi nici nu mă interesează. Ai postat un comentariu care iniţial a ajuns în spam, dovadă că scrii aberaţii nesemnate percepute ca atare inclusiv de programele noastre antispam. Dacă te consideri jurnalist, ai o mare problemă personală. Te minţi şi crezi toate minciunile pe care ţi le spui singur.
      Singurul adevăr despre tine e că eşti hoţ din moment ce ai luat fotografii de pe acest site fără acordul meu.
      La multitudinea de PS, PPS, nu am ce să-ţi răspund din moment ce nu ai înţeles nimic.

    • Am s- o iau de coadă la cap:
      1. Multitudine presupune, potrivit dictionarului „mai multi/e” Un PS si un PPS nu reprezinta multitudini.
      2. Hotia se probeaza, indiferent ca ai vreme sa citesti sau nu PS-ul. Nu-ti permit, indiferent cat de mult te-ai stradui, sa dai cu rahat in stanga si in dreapta. Atentie, nu-s un tinerel care debuteaza in jurnalism, asa cum de fapt, ai fost si dumneata candva. Daca in 20 de ani ai ramas la acest nivel…Orgoliile pastreaza-le pentru conferinte de presa sau cafenele politice, sau alte conjuncturi. Repet, nu-ti permit sa te adresezi de pe atare pozitie si cu un astfel de ton. Poti fi mai cizelata, eventual, nu rudimentara.
      3.Nu sunt jurnalist, sunt economist de profesie. Pe care am si practicat-o cativa ani. Am inceput meseria asta in 1999, in radio. Apoi tv si presa scrisa.
      4. Cat priveste problema mea personala, pot sa spun ca asta nu-i singura, insa daca judeci dupa numarul de accesari de pe site-ul fondat de mine si reteaua de facebook, probabil ca tot ma citesc zilnic cativa oameni.
      5. Daca tot nu ai ce face si simti nevoia sa te razboiesti cu toata lumea, poti sa o faci cu mine. Ma refer la confruntarea de idei.
      6. Si lasa-i pe cei mai tineri in pace, vor si ei sa se afirme, asa cum ai facut si dumneata.

    • „”””” Răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău
      E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău „””””

  • eeeeeee……domnule, asta cu Bmw-ul a fost pusa asa la deruta. nu sti povestea cu vulpea si strugurii ????? da , aia acri , care prima data erau dulci.

    • Nu, nu a fost la derută. Chiar îmi plac BMW-urile negre şi noi. Dacă ar fi să am în faţă toată gama de maşini din lume, mi-aş alege un BMW negru, strălucitor. Dar cum această perspectivă nu va exista vreodată, circul cu maşinuţa mea chiar dacă nu e nici neagră, nici BMW. Nu vă faceţi griji dacă vă uitaţi cheile în ale voastre. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, a fost şofer profesionist şi m-a învăţat să nu conduc niciodată maşinile altora.

    • da…..am fost calator si doar acum va pot raspunde…… am inteles din dialogul cu lucian moldovan unde vreti sa ajungeti……dar totusi…. DACA UNII „FURA ” MAI PUTIN DE PE NETTT…. crezi ca VOR DEVENII MAI DESTEPTI?????? (pentru mine cuvintele insiruite nu este nici maxima si nici incifrare)

  • Pozele dvs sunt foarte tari, multumim pentru ele, cat despre deontologia profesionala la unii lasa de dorit, asa cum scrieti!
    Cine citeste zilnic presa online de la noi si-a facut deja o idee!
    In alta ordine de idei, incercati sa luati de la ei ……numai sa aveti ce……….

  • Va inteleg supararea si nu stiu cat voi reusi sa va consolez cu expresia” Traim in Romania si asta ne ….obliga sa fim altfel decat cei care sunt….incalificabili din multe puncte de vedere -indeosebi ai celor „7 ani de acasa”. Nu pot decat sa va sfatuiesc sa va protejati munca si sa va spun ca un OM care crede in valorile adevarate si care nu se va preta NICIODATA la cele savarsite de „copiatorii” dvs., va este alaturi. Capul sus si mult succes in continuare!!! Feriti-va de energiile negative adunate si cultivate de cei ce fac obiectul supararii Dvs. Daca tot va doriti atat de mult un BMW negru, sunt convins ca intr-o buna zi o sa il aveti!

    • Nu e un lucru fără de care nu pot trăi. Spun doar că, dintre toate maşinile fabricate vreodată, dacă ar fi să aleg, aş alege un BMW negru. În rest, nu visez la ce nu îmi permit.

  • Eu, ca un simpla cititoare, nu inteleg de unde inversunarea asta a asa-zisilor jurnalisti…de ce se musca reciproc, de ce fiecare si-a facut un ziar online in care sa dovedeasca ca este mai cu mot si ce anume il face sa creada ca este ” mai jurnalist ” decat ceilalti? Cred ca important este sa scrieti despre realitatea din tara asta, fiecare dupa cum poate, mai cu talent, mai fara si sa lasati cititorii sa aprecieze (cu subiectivism, bineinteles) care este mai bun…Si de cele mai multe ori inclinatiile native sunt mai importante decat o mie de scoli, cred ca se stie …
    Doamna jurnalista, fotografia nu conteaza decat intr-o foarte mica proportie, important este ce scrie in articol…o poza reusita nu salveaza un articol in care practic nu spui nimic…

    • Doamnă, problemele pe care nu le înţelegem nu înseamnă că nu există Pe de altă parte, îmi pare rău că nu cunoaşteţi expresia: „o fotografie face cât o mie de cuvinte”. E valabilă, să ştiţi!

    • Cu tot ca va apreciez foarte mult ce comentati altadata, aici sa pare gresiti foarte mult.
      Furatul de poze in alta parte este furaciune adevarata si este si pedepsit aspru.
      Doar intro tara unde furatul face parte de 50% din economia tari, acollo poti spune, ca de a fura o poza in comparatie este un nimic.
      O pot intelege foarte bine pe CS, nu inteleg deloc cum alti parca pot scuza furaciunea respectiva sau oroce alta forma de furt intelectual.
      Nu inteleg cum intro tara ajungi prim ministrul prin furt de voturi si doctoratelor.
      Pe de alta parte, ar fi simplu pentru cei care doresc sa foloseasca pozele, macar sa intrebe sau macar sa spune sursa.

    • parerea mea ca daca „furi” de pe nettt o poza nu e furt intelectual………..e furt intelectual daca furi si….pixeliii!!!!!

    • M-aţi înţeles greşit. „Poate la analfabeţi” era aprecierea mea la afirmaţia d-nei Sabău că „o fotografie face cât o mie de cuvinte”. Asta-i diferenţa dintre un jurnalist şi un fotoreporter, că jurnalistul scobeşte în sensul din spatele imaginilor.

      În rest mi se pare inutilă discuţia. Să-i iei omului fotografia şi să ţi-o însuşeşti e furt intelectual. Pe de altă parte eşti pe internet, omule, iar internetul e o junglă, nu te plimba ca pe promenadă, ia-ţi o puşcă, fă-ţi un plan B, marchează-ţi fotografiile, nu te aştepta la fineţuri de salon!

    • Planul B e în capul oricărui om care nu s-a tâmpit cu zenbudismul şi forţa gândirii pozitive. „Ce se întâmplă dacă ceva merge rău?” e planul B al oricărei acţiuni corect gândite. În cazul în speţă, „ce se întâmplă dacă cineva vrea să-mi fure fotografiile de pe net”.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.