Sute de rațe sălbatice într-un singur loc. Atâtea a reușit să vadă profesorul Toader Dorel Bâzga de la Cercul de Agrobiologie al Clubului Copiilor Sângeorz-Băi care s-a implicat în proiectul numit Numărătoarea de Iarnă a Speciilor Acvatice.
An de an, în perioada 10-20 ianuarie, angajați Societății Ornitologice Române (SOR), biologi sau voluntari care se pricep la păsări, participă cu entuziasm la această acțiune internațională organizată de Wetlands International, iar în România de către SOR și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus.
Deși sunt vizate speciile acvatice, obsevatorii notează toate speciile de păsări observate pe traseul parcurs. Locurile de observare sunt: țărmul Mării Negre, Delta Dunăriii, lacuri, iazuri, bălți și râuri din întreaga țară.
”Am reprezentat o parte din județul Bistrița-Năsăud acoperind patru locații în data de 14.01.2022, reușind să observ 33 specii și 1150 exemplare. Am avut parte de două observații interesante: 420 de rațe la un loc și 2 struzi de vii. Vremea a fost deplorabilă: ceață, zăpadă, ape înghețate. Oricum, mi-a făcut plăcere să mă implic. Ca bonus, am văzut 5 căprioare și două vulpi, una venind până la câțiva pași. Aaa…și să nu uit: o vrabie de casă la raionul cu pâine din Kaufland”, a scris pe Facebook profesorul Toader Dorel Bâzga
Toate rațele fac parte din familia de păsări Anatidae, care include și lebedele și gâștele. Aceste păsări sunt prezente peste tot în lume, cu excepția continentului Antarctica. Unele specii de rațe, cum sunt rațele sălbatice, pot fi găsite aproape peste tot pe glob, în tip ce alte specii pot fi văzute doar în câteva colțuri ale lumii.
Toate rațele au penaj impermeabil, ca rezultat al structurii complexe a penelor și a unui strat cu aspect de ceară care se întinde pe fiecare pană în parte. Penele rațelor sunt atât de rezistente la apă încât chiar dacă se scufundă sub apă, stratul de pene cel mai apropiat de piele rămâne uscat. Glanda uropigiană de la baza cozii secretă o substanță grasă, cu aspect de ceară, care acoperă penele și le conferă rezistența la apă. Această glandă este prezentă și la alte păsări.
Rațele sunt precoce. Acest lucru înseamnă că rățuștele sunt acoperite cu puf și sunt capabile să meargă și să iasă din cuibar la câteva ore după ecloziune. În special în cazul rațelor sălbatice, mama își va conduce puii chiar și la 1 kilometru distanță după ce a clocit pentru a găsi o sursă potrivită de apă pentru adăpare și scăldat. De îndată ce puful puilor de rață este uscat după clocire, aceștia pot înota.
Rațele au început să fie crescute ca păsări domestice în urmă cu mai bine 500 de ani și toate rațele domestice provin din rațele sălbatice, sau din specia Muscovy. Rațele sălbatice, în special, sunt ușor de integrat cu alte specii de rață și de multe ori se împerechează cu masculi din alte specii în fermele locale sau gospodării. În total sunt peste 40 de specii de rațe domestice. Specia Pekin este cel mai des întâlnită în ferme și curțile crescătorilor, în special pentru ouă și carne.
Unde erau?