Cultură

Şcoli în clădiri de patrimoniu. CN „Liviu Rebreanu” plânge, CN „Andrei Mureşanu” râde

În 18 aprilie sunt celebrate la nivel mondial monumentele. Ziua are ca scop atragerea interesului publicului pentru protejarea patrimoniului arhitectural. Anul acesta, în atenţie este patrimoniul educaţiei. La Bistriţa, un ochi plânge, altul râde. Vorbim aici despre cele mai prestigioase colegii din oraş care funcţionează în clădiri de patrimoniu, „Liviu Rebreanu” şi „Andrei Mureşanu”.

 Un ochi plânge

Clădirea în care funcţionează Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” este veche de peste o sută de ani. Istoria ne spune că, la începutul secolului XX, vechiul local al Gimnaziului Evanghelic din centrul oraşului nu a mai corespuns ca spaţiu cerinţelor de atunci, ceea ce a dus la ideea construirii unei noi clădiri. Acest local a fost vândut statului, de către Parohia Evanghelică, la 7 octombrie 1900, cu suma de 120.000 de coroane. După mai multe variante, s-a hotărât cumpărarea unui teren pentru noua construcţie, pe fosta stradă a Măcelarilor (azi Bulevardul Republicii). Acest teren, în întregimea lui, a avut forma unui dreptunghi, cu un front la stradă de 192 m, înspre vechiul târg de vite de 209 m şi lungimea de 230 m. Directorul de atunci al gimnaziului, Georg Fischer, a apelat la donaţii pentru începerea construcţiei, în primul rând de la elevi şi profesori. În 1901 suma adunată a fost de 44.237 coroane. Dorinţa de emancipare prin educaţie şcolară a fost atât de mare în zonă, încât implicarea la construcţia noului gimnaziu a cuprins şi alte etnii decât cea germană.

Directorul de acum la CNLR, Constantin Rus, e decis să înceapă reabilitarea clădirii cu orice preţ.

„În 2007, după preluarea în comodat a clădirii şi a întregului campus de la Parohia Evanghelică, am intrat pe o finanţare guvernamentală pe acele proiecte cu campusurile şcolare. A început finanţarea, s-a făcut licitaţia pentru proiectare, s-a făcut după aceea licitaţie pentru trecere la construirea întregului campus, dar din 2009 nu s-a mai dat niciun ban. Eu am semnat contractul în iunie 2009, dar în acel an am primit 5000 de lei, o sumă infimă. Am reuşit să facem totuşi o clădire pentru ciclul primar prin eforturile CL, aceasta costând în jur de 45 de miliarde de lei”, a spus Constantin Rus.

L-am întrebat pe directorul CNLR ce se va întâmpla cu clădirea mare care este monument istoric şi poate că una dintre cele mai frumoase din oraşul nostru. „Este preocuparea mea totală în această perioadă, dar şi a administraţiei locale. Ce s-a făcut concret? Clădirea aceasta a fost scoasă din proiectul vechi al campusului şcolar, am spus noi decupată, pentru a putea fi înscrisă eventual pe fonduri europene pe deschiderea 2014-2020 şi/sau pe fonduri guvernamentale. Eu l-am informat inclusiv pe ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, care a fost recent la Bistriţa şi a vizitat clădirea, că acest imobil-monument trebuie să fie reabilitat într-un timp cât se poate de scurt pentru că au început să se producă fisuri la acoperiş, la tavanele de la etajul al doilea, aşa încât ea trebuie rezolvată pentru există pericolul să se dărâme. În al doilea rând, cred că trebuie să răspundem cu aceeaşi generozitate celor care ne-au dat-o pe 99 de ani punând două condiţii aceea de a exista secţie germană cât va exista clădirea, lucru rezolvat, şi să se reabiliteze în cel mai scurt timp. Domnul primar Ovidiu Creţu a fost întrebat de premierul Victor Ponta care ar fi cea mai mare investiţie care ar trebui făcută pentru Bistriţa şi am fost de faţă când a spus: clădirea CNLR. Se credea că Biserica Evanghelică, dar domnul primar a explicat foarte bine, şi mă bucur că a preluat această problemă extrem de importantă pentru şcoală şi pentru Bistriţa, că Biserica trebuie făcută, dar nu e atât de important în câţi ani, în timp ce această clădire trebuie terminată în maximum doi ani pentru a nu întrerupe prea mult cursurile. Eu cred că toţi cei care trebuie să se gândească la această clădire, creuzetul cultural al Bistriţei, o vor face. Cred că, de Ziua Patrimoniului, e bine să fie readusă în discuţie fiindcă aceastăp clădire trebuie reabilitată în cel mai scurt timp posibil”, a declarat Constantin Rus.

Un ochi râde

Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” este în schimb o dovadă că patrimoniul poate fi salvat. Şcoala funcţionează în vechea locaţie a Şcolii Civile Regale de Stat pentru Fete, aflată pe strada Fleischeralle/Aleea Măcelarilor (azi Bulevardul Republicii), un adevărat „Palat al muzelor”, în care funcţionau patru clase maghiare de gimnaziu pentru fete, dovada vie a multiculturalităţii oraşului Bistriţa. Aici vor învăţa, în proporţii aproximativ egale, eleve de naţionalitate română, germană, maghiară şi israelită. În aceeaşi clădire va funcţiona şi o şcoală primară de stat cu predare în limba maghiară.

L-am întrebat pe Grigore Nicolae, directorul adjunct al Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu”, cum s-a reuşit reabilitarea şi conservarea clădirii de patrimoniu.

„E rodul muncii de generaţii. Meritul pentru reabilitare este al fostei conduceri. Doamna inspector general Camelia Tabără, într-o relaţie bună cu Primăria, a reuşit atragerea a două milioane de euro bani europeni pentru aceasă lucrare. Cred că suntem singurii din ţară care am finalizat cu 6 luni înainte de termen proiectul. Erau prevăzuţi doi ani. Firma a venit cu câte 200 de muncitori ca să terminăm repede”, a declarat Grigore Nicolae.

Directorul adjunct ne-a explicat că, în ciuda reabilitării, s-au păstrat multe elemente arhitecturale.

„Clădirea a fost construită în urmă cu o sută de ani de maghiari. A fost construită cu materiale foarte bune care au rezistat. Avem vitraliile, jardinierele. S-a mai păstrat şi pardoseala. Se curăţă o dată pe an cu maşini speciale şi cam atât. Elevii de acum nu ştiu dacă sunt conştienţi de transformare, dar cu siguranţă, absolvenţii au fost cu adevărat impresionaţi când au revenit. Pe mine m-au impresionat cei care au terminat şi au spus că e impresionant ce s-a făcut. Dacă nu se făcea reabilitarea, eram în pericol. Erau zone în care nu mai făceam ore ca să nu fie profesorii şi elevii în pericol”, a declarat Grigore Nicolae.

El a spus că şansa acestor clădiri de a fi reabilitate sunt banii europeni întrucât termenele sunt respectate pentru că altfel nu se pot încasa banii.

Potrivit directorului Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Bistriţa-Năsăud, Alexandru Uiuiu, tot în clădiri de patrimoniu funcţionează Şcopala Generală „Mihai Eminescu Năsăud” şi Colegiul Naţional „George Coşbuc”.

Cristiana Sabău

cladirea mare Constantin Rus CNLR Andrei Muresanu Grigore Nicolae CNAM CNAM monument 4 CNAM monument 1 CNAM monument 2 CNAM monument 3

3 comentarii

  • Cladirea Gimnaziului Evanghelic ( azi Colegiul „Liviu Rebreanu”) a fost construită după planurile arhitectului vienez Paul Brang, in timpul lui Georg Fischer – al 99-lea director al Gimnaziului. Acesta a preluat conducerea Gimnaziului sasesc în anul 1882 şi l-a condus până în 1914. Mai întâi au fost achiziţionate terenurile de pe Aleea Măcelarilor (azi bulevardul Republicii). Finanţarea a fost asigurată prin vânzarea vechilor clădiri (situlte in centru langa Biserica Evanghelica). Suma era departe de a fi suficientă, aşa că Georg Fischer a iniţiat o amplă acţiune de donaţii la care au participat toate instituţiile săseşti din oraş. Cele mai generoase donaţii: băncile Credit und Vorschussverein şi Bistritzer Distrikts Sparkassa AG. Pe 1 aprilie 1908 s-au demarat lucrările – care au costat, în final, 496.959 coroane, fără a fi incluse aici cheltuielile pentru canalizare şi instalaţia electrică, iar clădirea a fost dată în folosinţă la începutul lunii septembrie 1910. Astfel de curand scoala a aniversat un secol de existenta. In acest timp, pe parcela de dimensiuni generoase au fost construite terenuri si sali de sport si spatii de relaxare. Un merit deosebit la amenajarea acestei incinte revine regretatului profesor de biologie Livius Gubesch, cel care impreuna cu generatii de elevi a pus bazele Parcului Dendrologic. Din pacate cei din ziua de astazi mai mult strica decat construiesc. Bunaoara, in loc sa modernizeze terenurile de sport, au ales varianta sa le desfinteze amplasand tocmai acolo un corp de scoala, care altereaza caracterul de spatialitate al incintei si creaza o senzatie de inghesuiala. Si pentru ca prostia sa fie totala, au inghesuit in fata cladirii, ascuns dupa gard bustul lui Liviu Rebreanu, pe care l-au mutat din Piata Unirii. In schimb au lasat cladirea centenara aproape in paragina.

  • Ce cauta bustul lui Rebreanu in fata cladirii fostului Gimnaziu Evanghelic, cand i locul lui ar trebui sa stea ctitorul acestui edificiu fostul director Georg Fischer? Rebreanu ar trebui sa stea in inima orasului Bistrita. Chiar daca acum liceul poarta numele, marelui scriitor, acesta este atat de bine cunoscut incat nu mai este nevoie de alte reprezentari. Prin urmare bustul lui Rebreanu trebuia sa ramana in Piata Unirii acolo unde a fost dezvelit si nu mutat in curtea liceului.

  • In urma cu peste 10 ani au exista banii necesari reabilitarii cladirii principale de la CNLR, dar banii respectivi s-au dus catre Liceul Sportiv, din cauza litigiilor legate de dreptul de proprietate asupra cladirii si terenului de la CNLR.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.