La noi, la Bistriţa, totul e repetitiv

Primarul şi Consiliul Local sunt aleşi de cetăţeni, prin vot, nu ca să paseze responsabilitatea unui grup de copii şi amatori, ci ca să şi-o asume. În materie de formaţii invitate la Zilele Bistriţei, primarul şi-a asumat-o până anul acesta şi cam toată lumea l-a criticat la pachet cu Leonard Muha, cel care aveam să aflu că era sunat în ultimul minut şi obligat să scoată trupe din piatră seacă în condiţiile în care cam toată lumea avea vara aranjată. Măcar dacă era lăsat în pace să se descurce, dar mereu apărea câte un savant de la Centrul Cultural Municipal şi îi băga pe gât câte o mascaradă de formaţie. Aşa s-a întâmplat anul trecut cu bizarii de la „Daggu Project”, cică, din Berlin. Anul acesta, primarul s-a gândit că e cazul să schimbe foaia. De ce să-l înjure lumea pe el când poate înjura un juriu? Aşa că a găsit 23 de persoane care nu au avut altceva mai bun de făcut decât să-şi asume singure responsabilitatea cheltuirii banilor publici fără să aibă vreo obligaţie în acest sens.

Încă de duminică, de la concursul de gulaş, când m-a invitat primarul Ovidiu Creţu să fac parte din juriul pe care îl prezida el, am răspuns cu un NU răspicat, precum cel pe care l-am învăţat când eram elevă când militam ca pionieri împotriva “cursei înarmării”. E aproape un soi de inconştienţă să începi să jurizezi, ca amator, mâncarea. Ţine de gustul fiecăruia. Pot avea în faţă cea mai bună mâncare din lume, dacă nu-mi place, nu mă ating de ea. La fel şi cu muzica. Poate zice cine ce vrea. Dacă nu-mi place un anumit gen, nu am cum să-l ascult. La fel, nu văd ce ce trebuie să le impun eu gusturile mele altora mai ales că nu sunt specialist. E motivul pentru care nu aş fi acceptat să intru într-un astfel de juriu nici dacă m-ar fi obligat cineva şi, în naivitatea mea, am sperat că sunt şi alţii care gândesc la fel. De ce să fie nevoie de un juriu câtă vreme se putea face pe site-ul Primăriei un sondaj de opinie exact la fel ca şi el care se face pentru alegerea celor mai frumoase grădini cu flori? Orice om interesat putea intra să voteze. Dacă e nevoie, subliniez cu trei linii cuvântul “interesat”. Primăria Bistriţa, primarul însuşi, ar fi avut cel mai bun argument în faţa oricărui nemulţumit: “domnule, ai votat? Nu! Atunci, ne pare rău, majoritatea a decis, aşa e în democraţie. Păstrează criticile pentru tine!”.  

Dacă s-ar fi întâmplat aşa, nici eu nu aş fi scris acest text chiar dacă nu mi-ar fi convenit decizia majorităţii, dar cum nu s-a întâmplat, daţi-mi voie să spun că mi se pare complet aiurea ca o trupă care a cântat, anul trecut, de două ori la Bistriţa să mai cânte încă o dată şi anul acesta. Nu analizez eu aici calitatea prestaţiei artistice, nici nu vă spun dacă îmi place sau nu-mi place fiindcă nu are nicio importanţă. Vorbim despre faptul că Hara a cântat deja de două ori în 2012 şi noi, ca orăşeni, am fi meritat măcar un an în care să ascultăm pe altcineva. Sunt de-a dreptul uimită că juriul de 23 de persoane (despre care nu am idee ce criterii au folosit atunci când au optat pentru această variantă în afară de gusturile lor personale) nu s-a gândit la acest aspect. Sunt în egală măsură uimită şi revoltată. Dacă a contat în luarea deciziei faptul că Hara aduce lasere, să mă ierte Dumnezeu. A adus şi anul trecut. Le-am văzut şi pe alea. Chiar nu merităm ceva nou?

Pe de altă parte, am înţeles că, deşi proiectul de alocare a banilor către Asociaţia “Ghiţă Mureşan” a căzut la prima strigare, va fi reintrodus pe ordinea de zi a unei şedinţe extraordinare a Consiliului Local. “La noi, la Bistriţa” (ca să parafrazăm versurile cântecului “La noi, la Liviu”) nu contează că nu ne iese din prima. Repetăm până ne iese. Sper că, după ce Alin Seserman a spus tare şi răspicat că-l doare în cot de PDL, colegii lui de partid să-i arate aceeaşi stimă. Mizez pe lecţia pe care PDL încă mai poate să i-o dea. În privinţa Zilelor Bistriţei, sincer, nu mai mizez demult pe nimic.

Cristiana Sabău