Timp de gândire

Derapajele sfârşitului de an şcolar

Sfârşitul anului şcolar bate la uşă, dar nu înainte ca toată suflarea şcolară să traverseze glorios o etapă festivistă, de la ceremonii de absolvire a grădiniţei, la cele de încheiere a clasei a IV-a, a gimnaziului, liceului, banchete sau majorate, cu tot arsenalul de rigoare: albume, rochii, pantofi, hoarde de părinţi care filmează, bunici care fotografiază, filme postate pe youtube, cărţi lansate.

Zilele trecute am asistat la lansarea unei cărţi scrisă de copiii unei clase a III-a de la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”. Nu ştiu cât de bine sau cât de rău e să ai ca amintire din copilărie o carte în care ai scris şi tu trei versuri. Dacă eram părintele unui copil din clasa respectivă, mă opuneam demersului (ideea uneia dintre învăţătoare din câte am înţeles, probabil candidată la vreo gradaţie de merit) fiindcă eu cred că, prin editarea acestei cărţi pe banii părinţilor, copiilor li s-a transmis ideea că oricine poate scrie o carte pe care să o şi publice dacă are bani şi că, implicit, cărţile nu merită citite din moment ce şi alţii le-au scris la fel, într-un mod aproape banal.

Bistriţa este un oraş în care se lansează zeci, sute de cărţi publicate pe banii autorilor sau ai autorităţilor. Nu le cumpără nimeni fiindcă, dacă ar fi atât de interesante precum pretind autorii lor, nu ar trebui ei înşişi să cheltuiască sume mari ca să le dea la tipar, ar sta editurile la coadă ca să le publice şi să plătească ele drepturile de autor. Să-l luăm ca exemplu pe Dan Brown, autorul celebrului roman „Codul lui Da Vinci”. Câte edituri credeţi că au luptat pentru ca să publice ele cea mai nouă apariţie a sa „Infernul”? Dacă eram părintele unui copil din clasa a III-a de la CNAM, i-aş fi spus învăţătoarei că sunt de acord să-mi susţin copilul să scrie o carte atunci când vor sta editurile la coadă să o publice. Acesta ar fi pentru mine semnul că a scris ceva important, nu banalităţi tipărite pe bani grei doar pentru că o învăţătoare are un moft şi nevoia de a-şi trece în dreptul numelui său încă o realizare.

În copilărie, am scris şi eu tot felul de texte ca toată lumea, le am probabil prin caietele din podul casei părinteşti. Probabil că am fost foarte dornică să scriu cărţi, dar bine că nu m-a susţinut nimeni fiindcă, după ani, aş fi simţit probabil că m-am făcut de ruşine. Abia după ce am intrat la Facultatea de Litere am ştiut că nu voi publica o carte dacă nu am ceva important de spus şi niciun mesaj memorabil de transmis. Au trecut ani de atunci şi, în continuare, cred că nu sunt în măsură să scriu nicio carte fiindcă nu am în mine zbaterea aceea lăuntrică, pentru că nu simt că aş avea ceva important de spus şi pentru că nu vreau să fiu ridicolă. În continuare, nu citesc decât acele cărţi pe care mi le cumpăr şi faţă de care am un orizont de aşteptare. Pe acelea le preţuiesc, le recitesc, mă doare sufletul când le împrumut cuiva şi uită să mi lea înapoi. Pe celelalte, pe care le-am primit de-a lungul anilor fără să le cer, le păstrez neatinse, iar mai nou refuz chiar să le mai primesc întrucât nu sunt pasionată să-mi tapetez casa cu volume.

Revenind însă la festivismul de sfârşit de an şcolar, pot să vă spun că nu îmi amintesc detalii de la nicio festivitate dintre toate pe care le-am bifat. Am diverse fotografii de la absolvirea şcolii generale, a liceului şi facultăţii. Mă uit la ele şi nu-mi mai amintesc mare lucru, nici dacă ai mei au fost în primul rând sau în ultimul, nici dacă nu au fost deloc, nici cum se numeeau colegii. Probabil că, la momentul respectiv, am trăit emoţiile aferente evenimentului ca orice copil, dar am sărbătorit absolvirea clasei a VIII-a cu suc şi prăjitură făcute de mamele noastre, majoratul cu sandvişuri în sala de clasă, absolvirea facultăţii la o cafea în pub. Nu am lansat cărţi, nu ne-am cumpărat rochii de mii de lei, nici pantofi scumpi. Toate festivităţile erau înainte de examene şi parcă era mai important că aveam de dat treapta întâi, Bacalaureatul, examenul de licenţă şi să ne terminăm la timp tezele pe care trebuia să le susţinem în faţa profesorilor noştri. Din fericire, lumea nu era atât de obsedată de lucruri care, vezi Doamne, trebuie făcute când termină copilul un ciclu şcolar şi fără de care văd că nu se mai poate. Am cunoscut recent adulţi care nu-şi plăteau întreţinerea la bloc fiindcă aveau o fată care termina liceul şi „trebuia” să-şi cumpere rochie de banchet. Ei nu-şi puneau nicio secundă problema dacă fata lor va lua Bac-ul. Era important să aibă rochie şi pantofi nu ştiu de care şi să nu îi lipsească albumul foto pe care dăduseră o sumă comparabilă cu întreţinerea pe o lună de la bloc. Îngrozitor! Încotro se îndreaptă oare lumea în care trăim?

În opinia mea, principalii vinovaţi de ce se întâmplă în zilele noastre cu tânăra generaţie sunt pe de-o parte profesorii aflaţi într-o goană teribilă după distincţii, grade, gradaţii, pe scurt după bani, iar pe de altă parte părinţii care nu pun piciorul în prag pentru a stopa „moda” festivismelor de orice fel pe care o încurajează mai nou şcoala românească în detrimentul modestiei şi bunului simţ.

Părinţii ar trebui să le reamintească profesorilor că treaba lor nu este să publice cărţi şi să facă banchete, ci sunt plătiţi de noi toţi să-şi parcurgă materia, să se asigure că elevii o ştiu atât de bine încât sunt capabili să promoveze examenele (altfel nu văd de ce mai sunt absolvenţi şi nu repetă clasa). Totodată, aceiaşi părinţi ar trebui să-i încurajeze pe copii să se concentreze în primii ani din viaţă pe studiu, citind cărţile scrise de alţii, pe ceea ce numim „lecturile obligatorii” şi nu pe propriile scrieri care nu au cum fi de valoare la vârste atât de fragede.

Cristiana Sabău

37 comentarii

  • Nu inteleg de ce va supara atat de mult aparitia unei carti… Si doctorii isi publica anumite carti de memorialistica pe banii lor, deci o clasa de ce nu ar face-o? Faptul ca d-na inv. va obtine 1 punct in plus la dosarul de gradatie nu cred ca ar trebui sa lezeze pe nimeni, mai ales ca dansa, ca multi altii, isi face treaba la catedra. Sau va deranjeaza faptul ca scrierea unei carti nu mai apartine „elitelor”? Asa cum nu „oricine” scria carti acum 30 de ani, nu „oricine” devenea jurnalist, deci vedeti, se poate vorbi negativ despre oricine si orice.
    O zi fara stres!

    • Faceţi comparaţie între copii de clasa a III-a şi doctori? Mi-e cât se poate de clar că nu are sens să vă mai răspund la alte întrebări.

    • Nu am comparat elevi de cls a III-a cu doctori, am dorit sa demonstrez ca oricine poate scrie niste carti citite doar de un colectiv restrans… Apoi, tot ziarul dvs. a publicat un articol in care prezenta activitatea respectiva. Hotarati-va, o prezentati ca fiind ceva interesant de mentionat, sau ca ceva ce trebuie evitat? Nu e cazul sa imi mai raspundezi la intrebari, fie ele si retorice. Aerul de autosuficienta de care dati dovada atunci cand ar trebui sa fiti cel putin obiectiva si sa intelegeti contextul aparitiei cartii si relevanta ei pt. niste copii talentati (chiar daca nu la nivel de Cartarescu) ma face sa-mi doresc sa trec din ce in ce mai rar pe aici. Vorba cuiva destept, „paguba in ciuperci”! O zi fara stres!

    • carte in clasa a 3-a ?? pe banii parintilor ?? ca sa beneficieze de pe urma ei profesorul ?? vi se pare normal ??? mie nu .

  • corect dna Cristiana , foarte corect. si culmea ca pe linga tot felul de taxe [in cadrul claselor] , fondul clasei, bani ptr. tot felul de chestii……etc…etc., mai apare si aceasta taxa suplimentara , e urit din partea lor . nu stiu ce sa spun …..! din sept. copilul meu merge in clasa 0 , am fost anuntat si informat de diversi parinti de unele taxe din scoli ,[si la gradinita am dat destule] . dar m-am hotarit ca sa nu dau nici un ban in scoala , sa vad ce se intimpla .scoala este obligatorie si gratuita, asa scrie in lege. fiindca [si cu asta inchei] , aceste taxe sint taxe pe prostia noastra.

  • Doamna Lia nu a surprins esenta articolului.Pe linga cele spuse de Cristiana Sabau vreau sa adaug si eu ceva: nu vi se par ridicoli absolventii de liceu care organizeaza festivitati cu tinute de final de facultate, (robe etc.), asta in conditiile in care jumatate dintre ei nu-si vor lua bacalaureatul?

    • Extrem de ridicol, doamnă. În ce priveşte moda robelor, o detest şi la facultate mai ales că unii nu au trecut decât pe la casierie să-şi plătească taxele, iar alţii au 50 de ani. Chiar mă gândeam, sâmbătă, la festivitatea de absolvire a unei universităţi private exact la acest aspect de care pomeniţi. Toată adunarea aceea nu avea nimic festiv începând cu sala şi terminând cu prestaţia „cadrelor didactice”, cred că eram singura care ştia de pe rost Gaudeamus, imn pe care l-am fredonat cu emoţie aducându-mi aminte de studenţie. De la cei de pe scenă nu am auzit niciun mesaj cu tentă academică. Au împărţit nişte foi cărora le ziceau diplome sau atestate. Penibil.

    • dna. Sabau, metoda cu robele este si in gradinita . va pot demonstra acest lucru cu pozele care s-au facut in clasa fiului meu . e super ridicol. eu am refuzat sa-l dau sa-i faca poze asa. ar fi fost la fel ca un papitoi. totusi am cerut o poza cu colegii lui [ca s-o aiba amintire ]sa vada ce colegi a avut. si totusi nu am scapat . la serbarea de sf. de an [martea trecuta] i-a pus totusi aceea caciula[sau cum i-o spune] . nu am mai avut ce face .

  • Se pierde esenta scolii, se demonetizeaza imaginea ei devenind tot mai mult un loc de intalnire a modelor, „modelelor”, si fitzelor un loc unde orice pare posibil daca ai bani. Scoala nu mai este o cetate a stiintei si educatiei, „profii” nu merita pic de respect pentru ca in general sunt niste tipi fara bani, fara masini luxoase si telefoane ultimul ragnet. Rezultatele se vad !

    • Eşti de tot hazul ,Dane.De aceea nu înveţi tu ,probabil, ai o problemă cu proful care nu are telefon ultimul „răgnet „şi maşină luxoasă.

  • Potrivit actualei legi a educatiei, pritocita in mandatul fostului ministru Funeriu, se introduce pentru fiecare elev un portofoliu personal, un fel de dosar cuprinzand toate realizarile levului respectiv din anii de scoala (diplome, voluntariat, texte publicate prin reviste, volume etc).
    Portofoliul respectiv urmeaza sa detina o pondere importanta in admiterea respectivului elev la liceu, de aceea si straduintele parintilor/profesorilor de a fi cat mai consistent.
    Cadrele didactice pe care le criticati nu fac decat sa actioneze in baza acestei legi, de aceea critica adusa lor nu este indreptatita.

  • Se remarca din articol si din comentariile unora un anumit conservatorism si anchilozare psihica. In primul rand, cadrele didactice se afla intre apucaturi de lemn si birocratia ce le obliga sa faca celebra serbare ca altfel ar zice profanul ca se face nimic. Apoi costumasele alea de absolvire, e moda de pe dincolo, un fel de uniforma absolvirii, dar unii aceptati mai greu asta. D-na cu articolul prezinta o usoara animozitate la adresa invatamantului, pe unele locuri aveti dreptate, probabil stiti din experienta. Iar moda cu lansari de carti, costume de serbare tot parintii sunt de vina, alearga la primul zvacnet de orgoliu la scoala care ii jumuleste mai tare ca „acolo se face carte”! Alegeti calitate si nu cantitate.

    • Cu tot respectul, eu locuiesc in Germania, adica „dincolo”…si aici nu exista asa prostie de „obicei” cu costumase de absolvire la nivel de gradinita, scoala primara etc.
      Si da, am copil, deci stiu ce spun…cat despre serbari de doi lei cu cadouri pompoase ca in Romania, nici nu se pune problema aici. Chiar daca se mai organizeaza serbari, cadourile pentru educatori, profesori nu sunt permise, dimpotriva, elevii sunt cei care participa in ateliere de creatie la manufacturarea unor cadouri artizanale pentru parintii lor. Si ma ingrozesc citind despre ce se intampla mai nou in invatamantul romanesc, despre pretentiile unora si mai ales despre derapajul parintilor care incurajeaza ifosele acestea si care uita ca scoala trebuie sa ofere educatie progeniturilor lor nu festivitati cu robe, albume profesionale de poze (pe care le v-a umple praful undeva intr-un colt de apartament) si banchete stil nunta.
      Iar vacante prelungite de 3 luni (pe motiv de stres si presiune psihica, sau ca pretext ca „asa este sistemul de invatamant din Ro”) mai exista probabil doar in Romania…aici, fetita mea are exact 4 saptamani de vacanta peste an…si anume 3 saptamani vara si o saptamana iarna…si foarte curios insa profesorii si educatorii nu „urla” de durere sub presiunea psihica…o sa imi spuneti ca au salarii care ii motiveaza…ei bine, sunt chiar prost platiti, ar putea castiga mai bine daca ar lucra intr-o fabrica, insa majoritatea sunt dedicati meseriei lor si se vede.

  • Nemultumiri la tot pasul. Ne plangem toata ziua, fara sa facem nimic. Un articol pe care, sincer, l-am citit cu o oarecare suspiciune, simt ca avem de-a face cu un om trist, mohorat, prea preocupat de etalarea unui eu frustrat. Pentru copiii respectivi, cartea cred ca a fost o mandrie si-o bucurie pe care numai la mintea si varsta respectiva o poti percepe. E bucuria si zambetul unui țânc! Unde-i problema? Și-apoi legat de banchetiștii sau banchetistele care numai rochii au in cap, n-am ce comenta. Sunt adolescenții reduși, crescuți prost și nealtoiți de mama ori de tata! Într-un final, dragă doamnă, trăiți-vă maturitatea și lăsați copilașii de clasa a III-a să fie mândri că descoperă taina scrisului…..! Și încă ceva…îmi pare atât de rău că n-ați avut niciun fior la nicio festivitate…păcat! Numai bine!

    • Îmi pare rău că, după mai bine de două decenii de la Revoluţie, când, iată, copiii de clasa a III-a scriu cărţi, adulţii tot nu au curajul să-şi asume nimic. O societate tristă, a anonimilor. Nu uitaţi că dumneavoastră vă permiteţi să faceţi aprecieri la adresa mea din spatele unui nume oarecare, dar nu-i nimic. Are rost să discutăm despre lucruri asumate, bine făcute, despre responsabilitate, principii şi idei? Nu cred. Nu vă răspund nici la întrebări fiindcă răspunsesem deja în textul pe care cred că nu l-aţi citit sau poate că nu l-aţi înţeles.

    • Are rost, dar nu în tonul omului frustrat, complexat și trist, revoltat pe sistem! Părăsiți-l. Există altfel de țări, altfel de spații, nu-i musai să ne îngrămădim cu toții într-o țară unde oamenii-s proști, nu înteleg…etc etc. Și credeți-mă că înțeleg ce scrieți, deși n-ar trebui, dacă m-aș respecta! Nu atac pe nimeni, nu jignesc, dar m-am saturat de gânduri negative, reacții adverse la tot ce se întâmplă aici. N-aveți decât să vă mai nașteți o dată, de preferat pe la nemți ori australieni, să nu mai fiți revoltată 24 din 24. Copii, puneți-vă pe scris, lăsați oamenii mari să plângă-n pumni de invidie!:))))))

    • Doamnă, perseveraţi în a susţine nişte păreri pe care nu ştiu cum să le cataloghez. Mi-e teamă că aveţi nişte nostalgii după sistemul comunist în care toată presa era în fund de admiraţie la orice aberaţie. Trăim într-o ţară în care, slavă Domnului, putem fi şi exaltaţi şi revoltaţi fără să-i cerem voie „tovarăşei învăţătoare”. Pe de altă parte, mă bucur sincer că mă vedeţi mai potrivită ca locuitor al Germaniei şi Australiei. Înseamnă că sunt un om normal. Vă mulţumesc pentru compliment, deşi sunt sigură că nu aţi vrut să mi-l faceţi. În ce priveşte invidia la care vă referiţi, nici dacă m-ar tortura cineva n-aş plânge dintr-un astfel de motiv. E o glumă foarte bună, credeţi-mă.

    • Doamna Cristiana Sabau ,
      eu cred, ca are rost să discutăm despre lucruri bine făcute, despre responsabilitate, deoarece articolul initial din data de 18.06.a.c. , daca era bine facut si cu responsabilitate , articol care sa relateze in esenta , evenimentul care a avut loc , si nu sa fiti partinitoare doar cu cineva anume (stiti la cine ma refer) nu va inteleg ce vreti sa spuneti in cel de-al doilea articol referitor la acelasi eveniment , va contraziceti singura.
      Fiecare parinte a participat la eveniment pentru copilul lui , sa fie partas la bucuria acestuia , fiecare copil incercand sa descopere taina scrisului , in felul lui , dar nu aveti dreptul sa le furati aceasta bucurie si sa spuneti in cel de -al doilea articol cine are sau nu , voie sa publice carti.Sunteti si critic literar ? lasati persoanele avizate in acest sens sa-si exprime punctul de vedere . Cat despre doamnele invatatoare , numai cuvinte de lauda fiindca le insufla acest lucru .
      Cu bine!

  • Daca ati scrie asa si despre gunoaiele ce fac preturi si salarii in tara asta, ce scot factura la electrica si gaz ce bine ar fi, poate s-ar mai reduce nr, de prosti de pe metru patrat. Maine urmeaza despre medici un articol ca doara categoriile astea o mai ramas de tavalit prin noroaie. Mno, sa speram ca n-om face carte cu femeia de serviciu in viitor, la felul cum tratati dascalii. Incercati sa cautati si lucrurile bune ca se gasesc doara ca vi-i rusine ca o ajuns respectul diamant la cel ce-l are.

    • Asta cam aşa e.E scumpă tare mintea la cel ce o are.Eu nu cred că profesoara, învăţătoarea sau alt cadru didactic stabileşte preţul tinutelor, la ce vă mai răciţi gura de pomană!

  • Nicio nostalgie, țin să vă anunț că nu le-am trăit!!!Și dumneavoastră sunteți o anonimă pentru mine, scuzați-mi remarca!:)))Nu sunteți plecată deja? După ce vă mai chinuiți printre românii ăștia de 2 lei???

    • Cred că vă uitaţi mai degrabă în oglindă unde o vedeţi pe „Ianna”, o fricoasă pitită printre taste. Ea a anonima, stimată doamnă, o fiinţă care ar vrea să poată striga în gura mare tot ce o revoltă, aşa cum o face subsemnata, dar nu are curaj nici măcar să se semneze. Oare cine e frustrată dintre noi două?

  • Eu nu mă plâng de nimic. M-am săturat doar de indivizii pe care-i sâcâie orice mișcă-n jurul lor. Așa e poporul român, și dumneavoastră îmi confirmați, oricât de occidentală v-ați crede….aruncăm cu mocirlă-n orice, ne credem Dumnezei pe pământ, avem impresia că suntem cei mai căpoși. Ei, uite că nu-i deloc așa! De ce v-ar interesa cine sunt? Sunt doar un om care se bucură de soarele de-afară, de zâmbetele din jurul meu, de experiențele care mă fac om! Numai bine, și îmi pare tare rău că nu pot zice de ce ați avea nevoie, tare cred că aș deveni indecentă și deșteptăciuinea dumneavoastră și-a publicului ipocrit de deștept ar da cu gloanțe, și tare n-aș vrea să mor încă….E o vorba, pur românească! Ne-………..!O zi faină și mai puțin înnorată!:)))))

    • Pe mine chiar nu mă interesează cine sunteţi. Nu uitaţi că nu v-am bătut la uşă ca să vă bag pe gât acest text. Aţi ales singură să-l citiţi, să comentaţi, să mă puneţi la punct, să mă etichetaţi (eu nu am spus că mă cred cumva, dumneavoastră m-aţi trimis în Germania şi Australia) concomitent cu truda să-mi aratăţi că nu vă pasă. Un om căruia nu-i pasă nu citeşte ce nu-l interesează, nu scrie comentarii. Toată şarada asta cu „eu mă bucur de viaţă”, nu ca tine care nu te bucuri revoltată fiind mă amuză. În realitate, nu e deloc aşa. Superioritatea pe care încercaţi să o afişaţi e de fapt un complex de inferioritate pe care aţi vrea să-l ascundeţi. Vreţi să vă mărturisesc ceva? Eu, una, mă simt extrem de bine să scriu tot ce-mi trece prin cap şi mă preocupă. Nu am şefi care să mă oprească, nu mă tem să scriu şi să semnez. Sunt un spirit liber. Nu are rost să mă compătimiţi că vă pierdeţi vremea.

  • Dom’le, cred ca s-au inmultit egoistii si alte specii sub normal de se irita pana si la poeziile copiilor sau serbarile lor. Zau asa, carticica aia e scoasa din fondurile lor probabil, in niciun caz nu v-au scuturat buzunarele doamna ca factura la lumina, sa platiti cartea! Toalele absolventilor e problema lor iar toca si roba la cel mititel e chiar simpatica, cel mic va tine minte momentul! N-am vazut presa sa faca lobby pentru vreun act didactic fara sa ceara bani ca tot ce e frumos irita neuronul gloatei. Ia apropo, vedeti ca preturile au sarit si n-ati zis nimic ca doar furati si voi la global, ipocritilor!

    • Dacă a cerut cineva bani să mediatizeze „vreun act didactic”, vreun „mare” jurnalist local, vă rog să-i daţi numele ca să ştim şi noi. Să nu mai vorbim aşa cu apropouri ca în partidul comunist ca să se autosesizeze unii. Să spunem lucrurilor pe nume. Aşa ne-au învăţat profesorii noştri la şcoală, dar şi părinţii. Şi noi nu am scris cărţi, ne scuzaţi.

  • Atunci de aia sunteti suparata, ca nu ati scris si nu v-a publicat. Va asteptam cu un articol despre factura la lumina, ca e bai mare….daca o ajuns sa va deranjeze poezia unui copil si nu furtul populatiei la preturi inseamna ca e in moarte cerebrala umanul romanesc. S-aveti o seara linistita!

  • Stimata Doamna Cristiana Sabau!

    Evenimentul pe care il criticati cu atata vehementa este unul si acelasi cu cel in care Doamna Doris Moldovan era o mamica fericita pentru ca fiica ei, Alexandra, e scriitoare! Articolul este aici: http://www.timponline.ro/doris-moldovan-o-mamica-fericita-fiica-ei-alexandra-e-scriitoare/
    Deci, familia Doamnei Doris Moldovan si restul lumii, Alexandra si restul lumii… un articol scris de un spirit liber… foarte interesant! Nici nu ati lasat posibilitatea postarii de comentarii, „restul” participantilor la eveniment fiind de fapt plebea…
    Da stimata doamna Cristiana Sabau, ne bucuram si noi la fel de mult de realizarile copiilor nostri ca prima doamna a municipiului Bistrita si va asigur ca in acea clasa sunt copii la fel de buni ca Alexandra, dar au ghinionul sa poarte alt nume…
    In rest, traiasca presa independenta si sufletele libere…

    • N-aţi înţeles, dar vă explic. În articolul pe care l-aţi citat eu am redat o stare de fapt, aici mi-am exprimat opinia. Eu cred că un copil de clasa a III-a nu ar trebui să scrie o carte nici singur, nici cu alţii fiindcă nu a ars toate etapele (nu ştie nici măcar suficiente cuvinte ca să îmbrace orice stare într-o formă plastică) pentru ca să transmită ceva important, un mesaj demn de veşnicie sau de nemurire cum zicea una dintre doamnele învăţătoare.
      Cred că, după patru ani în care am învăţat psihologie, pedagogie şi metodica predării, după zece ani în care am predat la catedră ca profesor, vorbesc în cunoştinţă de cauză în legătură cu acest subiect. Niciunul dintre profesorii cu care am învăţat toate materiile enunţate nu ne-a spus să-i îndrumăm pe elevi să publice cărţi pe banii părinţilor, ci ne-au învăţat să-i evaluăm corect aşa încât notele de la examene să nu difere mult de cele pe care le trecem noi în cataloage.

    • da, dar tot d-voastra ati personalizat acea familie in acel articol, ati dat de inteles ca acel copil este minunat, acea mama este cea mai … dintre toate mamele – poate chiar este, si e foarte bine, (desi cred ca d-na Doris vrea sa fie o mama normala, ca toate celelalte, nu cred ca doreste sa apara in presa, cu orice pret, de ex. si cand merge la dentist cu fata) ca apoi sa veniti cu alt articol in care sa spuneti ca lansarea unei carti in clasa a III -a este o prostie. Trebuie sa va horatati, este o prostie in general sau la unii da la altii ba. Parerea mea este ca parintii, profesorii tind sa exagereze un pic totul, vor robe la copii, albume cu poze la final de gradinita, de clasa a IV-a, de a VIII-a, eu una nu sunt pentru asa ceva. Nu pot spune ca e super ca copilul meu in clasa a II -a si-a lansat o carte dar cei de a III-a au facut o prostie.

    • Ati spus lucrurilor pe nume , iar pentru aceasta toata stima !

    • Mamicile fericite ale celorlalti „scriitori” au spus lucrurilor pe nume , va felicit !

  • Am ajuns din intamplare la aceste discutii, nu cunosc intregul fond al problemei, asa ca, deocamdata, ma pastrez intr-un semianonimat. S-ar putea sa abordez aceasta tema si in presa scrisa. Vom vedea. Ma surprinde insa opinia doamnei Cristiana Sabau. Ca ziasrista trebuie sa reflecte obioectiv realitatea si nimic mai mult. Nu trebuie sa furnizeze opinii, ci informatii. In povestea cu fetita Alexandra a fost subiectiva, incercand s-o flateze de fapt pe mamica acesteia. O greseala facuta, se pare, pe cheltuiala proprie… Cat priveste cartile scrise de copii, lucruile se nuanteaza si se complica. Exista, desigur, carti facute de invatatoare de dragul… punctelor, al gradatiilor de merit etc. Asemenea carti trebuie infierate, criticate, cu argumente. Din articolul despre cartea elevilor din clasa a III-a, mi se pare, nu mi-am dat seama daca respectiva carte este buna sau proasta. Dar scrierea de texte prin activitati creative este o experienta scumpa scolii occidentale si benefica pentru formarea fiecarui copil. Evaluarea prin asemenea activitati a cunostintelor copiilor intregeste evaluarea prin examene, care e cel putin imperfecta. Nu toti profesroii de psihologie, pedagogie sau metodica stiu acest lucru atunci cand ii formeaza pe studenti. Chiar si pe studentii de la filologie. Sunt multe de spus pe aceasta tema. O seara buna!

  • D-le Gigel, aveti perfecta dreptate, insa d-na Cristiana Sabau nu rateaza nici o ocazie sa o flateze pe doamna cu pricina, cand au loc astfel de evenimente,deci nu este ceva accidental.

  • scrieti un articol despre faptul ca nu li se deconteaza abonamentele de calatorie elevilor navetisti .cine e de vina ? tot parintii si profesorii? buba e la politicienii pe care-i ridicati in slavi d-na ex-profesoara

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.