Când și-a dat seama că nu are bagajul, Adina Rațiu susține că a apelat telefonic mai multe persoane atât din țară, cât și din Italia, în speranța că va putea rezolva problema. În bagaj avea lucruri personale, multe de firmă, pe care le-a evaluat la 1800 de euro.
Într-un memoriu pe care l-a transmis deputatului PDL Ioan Nelu Botiș pentru ca acesta să-l redirecționeze companiei Tarom, Adina Rațiu arată că în tot acest timp, mai multe persoane cu care a călătorit în calitate de membru al unei delegații au fost obligate să aștepte timp de trei ore în aeroport pentru ca dânsa să-și rezolve problemele. În plus, masa de prânz a fost anulată pentru toți participanții întrucât aceștia nu au mai ajuns la ora programată acolo unde erau așteptați.
Adina Rațiu este supărată că nimeni din partea companiei nu i-a cerut măcar scuze pentru incident, motivația angajaților fiind aceea că serviciile de transport bagaje au fost externalizate de companie. Răspunsul a nemulțumit-o atât de mult pe Adina Rațiu încât e decisă să acționeze compania în instanță.
Ea spune că, supărată că nu are la dânsa lucrurile personale, pe tot parcursul șederii sale în Italia nu s-a putut concentra și nici munci, deși acesta a fost scopul călătoriei
1800 euro garderoba dintr-un geamantan !!!! Oauuuuuuuuuu!!! Ma intreb la ce valoare se ridica cea din sifonierele de acasa. Au pierdut si pranzul………..
Nu stiu cine a insistat pentru difuzarea acestei veeeeechi pseudostiri ( ma intriga specificatia: ” lucruri de firma ” ), insa doamna respectiva avea un psihic mai mult decat labil ( luand pe Eva ca etalon de masura maxim ) daca, din cauza acelor probleme, nu s-a ( mai ) putut concentra si nici munci ( presupunand ca acesta a fost scopul initial si real al calatoriei :O) ).
In asemenea conjuncturi, dificile pentru natiune, se recomandau discretele pastile de putut.
Scumpe dar cu efect.
De regula, la drum lung, iti pui in sacosa un sandwich romanesc, neaos, verde care iti va tine de foame si pe timp de razboi.
Si ca sa nu te agiti de de grija nimanui.
Iar daca a fost singura din delegatie careia i-au fost ratacite bagajele…
Constat ca nu-si merita functia – ori e cumva chiar tardiv pentru astfel de evaluari publice ?
P.S. Solidaritatea participantilor imi aduce aminte de tristul si umilul sacrificiu ” Toti pentru unul si unul pentru toti „.
Situatia descrisa ar fi de plans daca n-ar fi chiar de ras.