Adrian Titieni: ”Acum Bistrița nu are strălucire. Să creăm o viziune comună”. Declarațiile candidatului PNL

(FOTO-VIDEO) Candidatul PNL la Primăria Bistrița, rectorul UNATC până în 1 martie și actorul Adrian Titieni, a fost prezentat oficial de conducerea partidului într-o conferință de presă. În aceeași zi, lungmetrajul „Ilegitim”, în regia lui Adrian Sitaru, în care Adrian Titieni joacă rolul unui tată medic, a câştigat Premiul CICAE – „Confédération Internationale des Cinémas d’Art et d’Essai” (Confederaţia Internaţională a Cinematografelor de Artă) la ediţia din acest an a Festivalului de Film de la Berlin.

Iată ce a declarat Adrian Titieni:

”Cred că suntem cu toții unici și irepetabili, asta o dovedește amprenta digitală, irisul ocular, amprenta genetică, cu alte cuvinte suntem diferiți și în același timp există ceva comun care ne dă condiția asta de ființă umană trăitoare pe Terra. Cu ce aș putea veni diferit ca abordare și concept pornește de la realitatea locului. Întotdeauna cred că e bine să faci exercițiul, indiferent de momentul în care te afli, de a înțelege circumstanța și ce funcție, rol sau scop ai. Și spun că vine de la realitatea de facto și trebuie să ne întrebăm unde suntem. Eu realizez că suntem într-un oraș cu o istorie de 800 de ani, o cetate în care lumea a viețuit și a lăsat în urmă tradiții, istorie, plusvaloare. Nu știu dacă ceea ce aș intenționa împreună cu o echipă, pentru că aș dori să repunem în drepturile lui firești acest oraș, orașul nostru. Dincolo de faptul că respiră istorie, că are conținuturi, în acest moment nu cred că are strălucire. Resursa umană care populează acest oraș ar trebui să regăsească un cadru de viețuire a mileniului 3 2016.

De ce am plecat eu din Bistrița? Am plecat pentru că orizontul meu de așteptăre profesional și de viețuire n-ar fi putut fi împlinit de către acest oraș. Am plecat într-o vreme când lucrurile erau structurate altfel, altele erau valorile noastre, acum suntem într-un moment în care mobilitatea valorilor are altă încărcătură, oamenii există într-un cu totul alt ritm și cred că Bistrița trebuie să ofere un cadru pentru tinerii ei și nu numai, pentru oamenii care își trăiesc viața aici, comparabil și compatibil cu ce se întâmplă în România dacă nu în Europa. Cu puțin efort, orașul poate deveni compatibil cu așteptările oricărui tânăr care speră la o viață mai bună.

Părinții mei au locuit aici, acum nu mai sunt, am venit la Bistrița cam de trei ori pe an, de Paște, de Crăciun și în vacanța de vară pentru că ai mei copii erau îndrăgostiți de Bistrița. Mie îmi place locul, îmi plac oamenii, îmi place ritmul de viață, ritm pe care nu îl poți regăsi în Capitală și care într-un fel sau altul te repune în condiția inițială, una în sens pozitiv. Am avut buletin de Bistrița, mama mea a decedat, am moștenit casa și domiciliul meu va fi Bistrița.

Există resursă umană înalt calificată care, din păcate, nu vine aproape de Bistrița fiindcă nu are cadru. Există în alte spații urbane și culturale, precum Cluj, Sibiu, Tg. Mureș, Brașov, București. Avem foarte mulți oameni care provin din lumea culturii, artei, educației și din spectrul tuturor specializarilor care își fac profesia în alte părți. Este imperios necesar să fie creat un cadru, să-i aducem acasă pe cei care vor. Cu ajutorul tuturor celor care cunosc simptomele lui ”de ce nu există viață culturală în Bistrița”. Trebuie creată efervescență, în sensul bun al cuvântului, a spiritelor, a frumosului.

Când mi s-a propus acest proiect? Era înainte de sărbătorile de iarnă, atunci a fost o propunere vagă în fața căreia m-am șocat fiindcă n-am așteptat niciodată un asemenea răspuns de la viață, care lucrează prin oameni. La modul concret, acum vreo souă săptămâni, când filmam la Vatra Dornei. Dacă am mai avut astfel de propuneri, să devin primar? Never in my life! Am semnat adeziunea în PNL acum patru zile. Viața îți oferă și surprize plăcute și le mulțumesc celor care mi-au propus, condiția este cât se poate de onorantă și cât se poate de copleșitoare, pur și simplu îți oprește gândurile.

Nu cred că poate fi vorba despre o renunțare la ceva și schimbare de paradigmă, nu o văd ca administrație deși este administrație, un primar trebuie să fie 24 de ore din 24 în slujba cetățeanului. Cred că proiectul primărie vine într-un soi de complementaritate, într-un fel de simbioză. Actorii lucrează cu omenescul, cu tot spectrul trăilor și acțiunilor. Dacă ne îndreptăm către literatura shakespeariană, vedem că e plin de crime dar și de mari iubiri imposibile. Acest conținut al omenescului mă pune în situația de a fi familiarizat și cu ceea se numește administrație. N-aș vrea să fie administreație, aș vrea să creăm o viziune comună. Nu în exclusivitate a echipei, ci a cetățenilor, pe care să o punem la îndeplinire.

Să vă spun o poveste simplă. Trei oameni munceau, toți spărgeau piatră. Un cetățean se apropie și vorbește cu primul. Ce faci? Sparg piatră, e greu, îmi dau cu ciocanul peste degete, transpir, sunt înfometat și însetat, nu îmi ajung banii. Se apropie de al doilea. Ce faci? Sparg piatră, e greu, îmi dau cu ciocanul peste degete, transpir, sunt înfometat și însetat, dar totuși am bani să duc familiei. Al treilea, la fel, dar senin, zâmbea. Ce faci? Fac o catedrală!

Nu sunt iresponsabil sau inconștient. Oamenii care susțin această candidatură nu cred că ar fi iresponsabili și inconștienți ca să accepte că domnul Titieni se duce la București, la catedra sa și din când în când vine la Bistrița. Este un proiect care schimbă viața, redefinește prioritățile, fără îndoială că va fi primordial, acea relație cu catedra cred că e benefică, orice fel de localitate trebuie să țină și legătura cu centrul. În legătură cu teatrul, ar fi o absurditate să mai joc în spectacolele de la București, fără îndoială că nu le voi mai juca. În schimb, voi fi foarte selectiv, în măsura în care va exista o ofertă foarte importantă de film, cu rolurile de film. O să stau la Bistrița și din când în când o să merg la București. Nu, nu doresc să candidez la parlamentare în acest moment. Nu mă interesează parlamentarele în clipa asta. După ce închidem proiectul Primărie, o să mă gândesc.

Vreau să candidez în ideea în care viața orașului în care m-am născut, am trăit pubertatea, adolescența și puțin din maturitate să fie repus în drepturile sale. Acesta este scopul meu. Până la această vârstă, 53 împlinesc pe 6 iunie, nu am fost încartitiruit politic. Viața mi-a dat șansa să nu fac parte nici din PCR, nici dintr-o altă formațiune. La 53 de ani am decis că intru în rândurile PNL, asumându-mi această condiție în ideea de a încerca să facem o altfel de politică. Mă gândesc la o dimensiune pacifistă a politicii, una care conține mai mult fapte decât ideologii. Politica asta ar trebui să coaguleze forțe, să aducă în jurul ei oameni conștienți că dezvoltarea orașului, bunăstarea oamenilor e un lucru care interesează toate formațiunile policitce. Nu trebuie să ne antagozizăm de la paternități, cine a făcut strada, cine a renovat clădirea, cine a creat locuri de muncă. Toate acestea sunt făcute pentru oameni”.