Ziua de 2 februarie e una a premonițiilor, similară cu Ziua Cârtiței în SUA. Se crede că, dacă astăzi vulpea poate traversa pe gheață, vine primăvara. Dacă nu este gheață pe râu și nu poate trece, ne așteaptă încă o perioadă rece.
Se mai spune că, dacă astăzi e soare, ursul iese din bârlog, își vede umbra și se sperie, ceea ce prevestește încă șase săptămâni de iarnă. Dacă cerul este înnorat, ursul rămâne afară, semn că frigul se va domoli și primăvara se apropie.
Tot acum, la început de februarie și până în data de 9, sunt Zilele Babei. Legenda spune că Dochia era o femeie în vârstă, încăpățânată, care urcă muntele îmbrăcată cu mai multe cojoace, iar pe măsură ce urcă și vremea se încălzește, le dezbracă pe rând. Cele 9 cojoace ale Dochiei corespund adesea cu zilele cele mai friguroase sau cu alternanța temperaturilor, arătând cum natura „se dezbracă” treptat de iarnă.
Legenda Dochiei este, de fapt, o metaforă a vremii schimbătoare din această perioadă și are legătură cu faptul că oamenii observau vremea din aceste zile pentru a anticipa sfârșitul iernii și venirea primăverii, precum și pentru a planifica activitățile agricole. Astfel, fiecare Babă din calendarul popular ”își are ziua sa”, iar vremea din acea zi este considerată un indicator pentru luna februarie sau pentru primăvară.
Specialiștii în folclor explică faptul că această tradiție este un exemplu de înțelepciune populară, bazată pe observația atentă a naturii și pe transmiterea cunoștințelor între generații.
Deși astăzi meteorologia modernă poate oferi prognoze exacte, Zilele Babei rămân un prilej de nostalgie și de legătura cu tradițiile românești, fiind celebrate cu umor și curiozitate de toate vârstele.
În pădurile din jurul Bistriței, deja au scos nasul din zăpadă ghioceii, semn că primăvara este aproape.
Adaugă comentariu