La PDL, alegerile locale din luna iunie au scos din joc anumite personaje care se vedeau ani mulţi şi buni în funcţie. Liviu Rusu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, cercetat de DNA într-un dosar de corupţie, a fost obligat să facă un pas înapoi. PDL nu l-a mai susţinut pentru un nou mandat ceea ce avea să-l supere foarte mult din moment ce a ameninţat, în toamnă cu o candidatură independentă, apoi s-a răzgândit de mai multe ori. În final, s-a autosuspendat din partid ca să anunţe, de curând, că vrea să se întoarcă şi să se apuce din nou de treabă în politică. Cine să-l mai înţeleagă şi pe omul acesta?
Secundul său timp de patru ani, Luca Iancu, a trecut şi el în umbră din cauza vizitei la DNA. Nu a mai fost invitat să stea la masă cu Ioan Oltean, nu s-au mai făcut glumiţe pe seama excursiilor lui în China, dar nici nu a mai fost lăsat să-şi treacă numele pe lista de candidaţi. Ca să nu rămână fără job plătit de stat, s-a refugiat o vreme la cabinetul ex-ministrului Botiş şi a reapărut în campania pentru parlamentare.
În locul lui Liviu Rusu, PDL nu a găsit niciun competitor „urban” lăsând pe seama lui Vasile Borş, la vremea aceea primar la Maieru, responsabilitatea câştigătorii alegerilor. Le-a pierdut aşa cum se ştie. Ca şi cum Liviu Rusu ar suferi de o boală contagioasă, de ea s-a molipsit şi Borş care, până în toamnă, a oscilat între a candida sau a nu candida la Senat în tandem cu Ioan Oltean. Dacă trecea peste marile lui orgolii, azi era senator, dar nu a trecut, aşa că e un viceprimar de comună care mai cântă din când în când câte o pricească la căminul cultural.
La Bistriţa, cu un mare nod în gât, partidul l-a susţinut pe veteranul Vasile Moldovan care, surprinzător, i-a suflat în ceafă bine actualului edil.
Totuşi, per ansamblu, PDL a câştigat mai mulţi primari decât PSD şi PNL luate separat, ceea ce se cheamă că, în iunie, încă se ţinea bine. „Partidul primarilor” s-a dovedit a fi, în noiembrie, „partidul primarilor trădători” care au jucat cel puţin la două capete lăsându-l pe Ioan Oltean să aştepte, cu emoţii, redistribuirea. Că Oltean nu a mai ieşit triumfător din cauza lor sau din alte cauze, e greu de spus, cert este că a intrat până la urmă în Parlament trăgându-l după sine pe norocosul anului, Cristian Florian, ex-prefectul cu cel mai uşor mandat şi parlamentarul cel mai vizibil, cel puţin la televizor, încă de la şedinţa de constituire a Senatului. Aşa baftă mai rar! În ce priveşte restul candidaţilor, niciunul nu a luat în serios lupta, aşa că nu e de mirare că au pierdut-o. Era pierdută înainte să înceapă.
Pentru USL, anul 2012 a fost cu adevărat „anul victoriei”. Uniunea a câştigat toate cele patru primării de oraşe şi preşedinţia Consiliului Judeţean şi pe bună dreptate. Cu mult timp înainte, aşa cum e firesc de altfel, Radu Moldovan şi-a anunţat intenţia de a candida, a bătut judeţul de la un capăt la altul zi-lumină şi a obţinut o victorie muncită, ajutat din umbră de un PDL măcinat de scandaluri de corupţie şi fără niciun candidat credibil. Odată devenit preşedinte, a schimbat stilul de lucru al instituţiei, dar încă mai aşteptăm să vedem proiecte mari cu ţinte precise. Anul 2012 poate fi considerat pentru preşedintele CJ unul „de acomodare cu funcţia”, de împrietenire cu cetăţenii judeţului (pe alocuri exagerată dacă ne uităm la multitudinea de bannere şi felicitări), dar, de la anul trebuie accelerate motoarele şi făcuţi paşi spre atragere de fonduri, investiţii, buna gospodărire a judeţului. Vom considera că suntem felicitaţi şi răsfelicitaţi de preşedinte dacă avem un judeţ mai curat, mai bine gospodărit, cu drumuri mai bune, cu vizitatori mai mulţi. Sunt semne că se poate.
La Bistriţa, primarul Ovidiu Creţu a câştigat al doilea mandat, dar la limită, dovadă că sunt mulţi oameni care aşteaptă mai mult de la edil şi pe care nu i-a convins în primii patru ani în care a condus oraşul. După alegeri, printre contestatari au fost şi liberalii, care şi-au impus punctul de vedere ferm atunci când s-a pus problema premierii halterofilului Răzvan Martin. În campania pentru parlamentare, arătându-şi susţinerea pentru Dorin Dobra, e posibil ca primarul să fi ajuns la pace cu PNL.
Anul 2012, i-a adus în schimb lui Ovidiu Creţu un conflict major în PSD din cauza candidaturii Doinei Pană în Colegiul 1 Bistriţa şi demisia din funcţiile politice. Este foarte posibil ca acesta să fie ultimul său mandat ca primar PSD, iar dacă va mai dori vreodată să candideze să fie obligat să opteze pentru postura de independent.
Pentru liberali, anul 2012 a fost unul excelent din moment ce au putut influenţa hotărâtor o decizie în CL, din moment ce au trei parlamentari dintre cei cinci câţi are USL, prefectul judeţului şi numeroşi şefi de instituţii. Tot ce le mai trebuie e un preşedinte.
Partidul Poporului Dan Diaconescu a fost măcinat de conflicte interne. Chiar şi aşa, a reuşit să obţină două funcţii de consilieri judeţeni şi două de consilieri locali, ultimele într-un tărăboi greu de descris în cuvinte. Decis să candideze din partea oricui, numai să candideze, Lucian Adrian Ungur a tulburat apele la locale şi a făcut cătuşele să zornăie la parlamentare. Dacă a pierdut cineva în cascadă, el a fost acela, în război cu toată lumea şi adeptul zicalei „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”.
Partidul Ecologist Român a obţinut mai mult decât se aştepta, doi reprezentanţi în Consiliul Local. Alexandru Toniuc ar merita premiul de „politicianul generos al anului” fiindcă şi-a donat lună de lună indemnizaţia de ales local şi pentru că a reuşit până acum să tragă numeroase semnale de alarmă legat de gospodărirea oraşului, prezenţa sa fiind benefică într-un legislativ local.
UDMR are un singur reprezentant în Consiliul Local. Nici nu a scăzut, nici nu a crescut. Consilierul Antal Attila nu este însă la fel de vocal ca şi dr. Illyes Istvan, care a dat dovadă de un simţ civic extraordinar.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu