Mulţumirile mele

Aşadar, îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă eu şi ai mei, familie, prieteni, cunoscuţi. Odată cu trecerea anilor, mi-am dat seama că e cel mai important lucru care ţine şi de noi într-o oarecarea măsură, dar cel mai mult de moştenirea genetică şi de circumstanţe. Ne-a ferit Dumnezeu anul acesta de accidente, de întâmplări nefericite, de situaţii din care să nu mai putem ieşi, am răzbit de fiecare dată chiar şi atunci când credeam că nu există nicio ieşire. Iată-ne sănătoşi în ultima zi din 2012!

Graţie prietenului cu care m-am ales anul acesta am aflat de situaţia dramatică a copiilor din Coşbuc rămaşi fără mamă şi fără o casă decentă în care să poată locui. Un reportaj făcut la faţa locului, câteva fotografii, au sensibilizat oameni din toată lumea care au trimis bani şi ajutoare. Nici nu ştiţi câte mailuri şi telefoane am primit, câtă lume mi-a scris. Iată că familia Ganea încheie anul într-o căsuţă nouă şi datorită prietenului meu, cel care a crezut că e momentul să mă implic şi să scriu despre ei şi povestea lor dramatică. Îi mulţumesc pentru această oportunitate care mi-a adus multă bucurie sufletească. I-aş pomeni cu drag şi numele dacă nu m-aş teme să nu-l supăr. Îi place discreţia. Le sunt recunoascătoare doamnei Raluca Crişan care a trimis pachete cu daruri pentru copii tocmai din Elveţia, Fundaţiei Post Privatizare din Bucureşti care a bătut toată ţara în frunte cu directorul ei Peter Bartha ca să vină la Coşbuc şi să le aducă acestor copii şi tatălui lor daruri. Mă bucur că i-am cunoscut pe toţi şi că mi-am îmbogăţit zestrea de prieteni.

Profesional vorbind am avut un an bun în care am purtat şi mici cruciade (generatoare de adrenalină), anul acesta cu de acum celebra APIA. Le sunt recunoscătoare celor care au avut încredere în mine oferindu-mi informaţii, dar şi celor care m-au hulit în comentarii, dovedind, astfel, că acolo e un adevărat muşuroi care trebuie scormonit din când în când. Eu nu am făcut altceva decât să ridic puţin vălul ca toată lumea să poată privi la ce se întâmplă sub el. Bine ar fi ca lucrurile să se schimbe în viitorul apropiat.

În ce priveşte acest portal, îi mulţumesc lui Dumnezeu că am fost sănătoşi şi am putut scrie zi de zi şi uneori chiar noaptea fără să simţim povara acestui lucru, ci plăcerea de a munci, că am câştigat încrederea a tot mai mulţi cititori, că avem colaboratori serioşi care au ales să se promoveze şi în Timp Online susţinând astfel munca noastră. Să le dea Dumnezeu prosperitate şi în anul care vine! Îi mulţumesc în mod special celei care are grijă să fim cu plăţile la zi, celui care are grijă ca totul să funcţioneze din punct de vedere tehnic. Sunt prietenii mei dragi şi le respect dorinţa de a rămâne şi ei în umbră, departe de reflectoare.

Le sunt recunoscătoare şi instituţiilor statului care ne informează la timp prin purtătorii lor de cuvânt, Prefectură (Mihaela Dobra), Consiliul Judeţean (Bogdan Ivan), Primărie (Mihai Ruşti), ISU (Marius Rus), Poliţie (Antonela Gorgan şi Crina Sîrb), Ambulanţă (cu toţi domnii şi doamnele amabile de la dispecerat), Spitalul Judeţean (Gabriela Remeş), Jandarmerie (Georgeta Căşvan), Tribunalul Bistriţa-Năsăud (Dana Ceuca), Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (procuror Angela Sîngeorzan), Penitenciarul Bistriţa (Laura Opriş), Centrului Judeţean pentru Cultură (pr. Ioan Pintea), etc., primarilor din tot judeţul, politicienilor de la toate partidele care ne dau multă „marfă”, organizaţiilor nonguvernamentale care nu uită să ne invite la evenimentele pe care le organizează, oamenilor cu idei frumoase care generează, astfel, ştiri sau subiecte de reportaje. Tuturor le sunt extrem de recunoscătoare pentru buna colaborare pe care am avut-o anul acesta.

În timp ce scriu toate aceste nume, îmi dau seama că aş putea continua mult şi bine, dar mă voi opri aici cu zâmbetul pe buze. Am avut un an extraordinar, Slavă Domnului pentru el. Îl închei cu bucurie, mai bogată în experienţe şi prieteni. Ce mi-aş putea dori mai mult?

Cristiana Sabău