Deși România se numără printre primii cultivatori de mere şi prune din UE, nu reuşeşte să satisfacă în sezonul de iarnă necesarul de fructe pentru consumatori, astfel încât sunt aduse, în special, mere din Polonia sau Olanda, importurile anuale totale de fructe trecând de jumătate de milion de euro.
”Părerea mea este că pomicultura este într-o evoluţie foarte bună, pozitivă, iar cu banii europeni este într-un progres constant. În câțiva ani, va trebui să te străduiești să găsești mere poloneze în magazinele noastre cu condiția să meargă mai repede și mai bine Măsura 4.1.a, reconversia în pomicultură, dar se pare că nici aici nu sunt bani și pronosticul meu poate se schimbă, dar dacă se finanţează constant, cum a început în urmă cu 2-3 ani, când am înființat și eu o livadă superintensivă printr-un proiect, eu cred că vor fi fructe multe româneşti pe piaţa din hipermarketuri chiar. Este foarte uşor să implementezi un proiect din fonduri europene, iar cererea este foarte mare. Eu am pretenția că știu, am făcut 5 proiecte, iar cel pentru reconversie a fost de departe cel mai ușor de implementat”, a spus Aurel Onigaş, administratorul Pombis, în cadrul ZF Agropower.
Pombis are livezi tinere, moderne, în sistem intensiv, pe o suprafaţă de 120 de hectare în judeţul Bistriţa-Năsăud, dintre care 70 de hectare de meri, 40 de hectare de pruni şi 10 de hectare cireşi. În total, compania are o suprafaţă cultivată de aproximativ 300 de hectare. De asemenea, are şi o fabrică sucuri, Alma.
În 2016, se consumau în România 62 de kg de fructe/locuitori, iar țina este să se ajungă la 85 de kg/locuitor.
Investiţiile susţinute din fonduri europene, ar putea înclina balanţa în favoarea României, a fost una dintre concluziei ediţiei din 19 aprilie a emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania.
D-l Onigas este superoptimist . Este foarte greu de produs fructe .Este aproape imposibil sa produci fructe bio in conditiile schimbarilor climatice . Iar daca le-ai produs este iarasi greu sa le vinzi sau sa le valorifici. Cand vorbesti de zeci sau sute de hectare e una si e alta cand ai pomi in gradina proprie si trebuie (in anumiti ani , cu supraproductie cum a fost anul 2020) sa te rogi de oameni straini sa vina sa-si culeaga si cand nu pot sa te creada ca merele (de exemplu) sunt gratis. Iar cand totusi reusesti sa te faci inteles ai surpriza sa gasesti crengi rupte si pomi schingiuiti , ca vezi Doamne se mai intampla. As fi vrut ca d-l T. Onigas sa ne spuna cam cate stropiri (anuale) face in comparatie cu polonezii si daca beneficiaza de subventii (din partea statului roman) , la fel cum beneficiaza polonezii si olandezii. Poate o face data viitoare , daca datele nu sunt secrete (si daca va mai fi , o data viitoare).
Întradevăr ,agricultura e grea , Leo . Dacă ar fi ușoară , ar fi concurență mai mare ca la fabricile de militieni si jandarmi!
Din propria experiență îți spun ca un singur om poate face toate lucrarile necesare intr-o livada de 3 ha( bineinteles avand utilajele necesare și exceptand culesul, unde are nevoie de cateva ajutoare) .Adunate toate zilele lucrate efectiv intr-un an de acel om , nu depasesc 2 luni- 2 luni jumate . Castigul in pomicultura vine târziu ,dupa 6-7 ani de munca și e condiționat de mulți factori .Avantajul livezilor mici în comparatie cu cele mari , e că poti face mai puține stropiri , in sensul că livada fiind mica ,aplici stropirea la momentul optim si nu faci repetare.
Ce cultivi,unde, unde vinzi,la ce preț ,ce procesezi ? Sunt intrebari la care fiecare trebuie sa gaseasca raspunsuri inainte de infiițarea livezii . Nu exista rezolvari general valabile !
Sfatul meu , dacă aveti pamânt ,timp ,bani și multă răbdare ,merită să va apucati de treaba ,fie și numai pentru relaxarea din mijlocul naturii !
Dacă vreti să va imbogațiți , jucați la Loto , că aveti mai multe șanse !
Gica draga, lasă-l acolo unde e, ca e bine! Cu noi ăștia, care suntem aici, e problema! Un pic de minte… Cu respect, MNP
Despre fructe să nu ne facem griji ,doar există în județ câteva depozite mari !!!?
Pentru lapte să fim îngrijorați ,pentru că la nivel de Bistrița Năsăud se importă zilnic de peste 50.000 (cinci zeci de mii ) de euro.