Autocarele spre Spania, pline. De ce continuă să plece bistriţenii să muncească pământul altora

După o lună petrecută acasă, bistriţenii care muncesc în străinătate şi-au făcut bagajele fiindcă încep, din nou, munca. Autocarele firmelor de transport internaţional sunt pline în special cu cei care lucrează în agricultură şi construcţii, oameni modeşti plătiţi cu câte 1000 de euro lunar, dar care nu s-ar întoarce în ruptul capului în România pentru că, spun ei, acasă nu poţi trăi cu 1500 de lei în condiţiile în care toate sunt mai scumpe decât în străinătate.

Înainte să urce în autocare, am stat de vorbă cu câţiva dintre ei pe care i-au întrebat cum le merge şi de ce se tot întorc. Iată câteva răspunsuri pe care le-am primit.

„Locuim în Spania de 18 ani. Cu traiul de aici nu se poate. Am venit în vacanţă, am stat o lună de zile, am lucrat pe lângă casă, am făcut ce aveam de făcut şi plecăm că începem munca. Dacă se mai reglementează ceva, venim acasă de tot, altfel stăm acolo. Locuim în Almeria şi suntem peste 7000 de români. Mulţi s-au întors cu gândul să rămână acasă, dar s-au întors iar în Spania din cauza salariilor de aici. Şi noi ne-am interesat, am vrut să căutăm ceva de lucru. Peste tot pun afişe că angajează, iar când te duci la ei sunt banii de nimic, nu poţi trăi cu ei. Dacă ai o familie, nu poţi trăi cu 1500 de lei. Preţurile sunt mai mari aici decât în Spania; şi motorina, şi produsele alimentare, tot. Nu mai zic de construcţii. Noi suntem plătiţi în euro, luăm în jur la 1100, 1200 de euro şi ne descurcăm acolo. Eu lucrez la un depozit de legume. Acum începe sezonul. Trimitem legume în toată Europa”, a spus Liviu Beudean.

„Noi am plecat fiindcă nu sunt în condiţii în ţara noastră. Munceşti, salariile sunt foarte mici. Acolo, cel puţin, munceşti, dar cât de cât pot să trăieşti demn. Poţi plăti o chirie, apă, lumină, nu faci avere, dar cât de cât trăieşti decent. Acolo, dacă ai studii, ţi-s recunoscute. Aici unde să munceşti cu facultate, într-un bar, pe 200 de euro?”, a spus o femeie din Bistriţa.

„Eu am plecat pentru că aici nu am avut unde să muncesc. În Spania lucrez la flori şi sunt plătită cu peste 1000 de euro lunar şi sunt mulţumită. Aici cât aş putea câştiga, 300? Deocamdată nu vreau să vin înapoi”, a spus altă femeie”, a afirmat o femeie din Poienile de sub Munte, Maramureş.

„De 11 ani sunt plecată la Spania. Lucrez în solar, la roşii. Eu sunt mulţumită de cum sunt plătită, faţă de România. Toţi plecăm din cauza banilor. Poate că au mai crescut salariile şi-n România, dar nu de ajuns ca să ţii copii în şcoală, liceu, facultate, chirii, să le cumperi mâncare, haine, apartamente. Noi, de la ţară, nu avem cum să plătim toate astea cu ce câştigăm aici”, a spus altă femeie tot din Bistriţa.

„Salariile în România sunt prea mici. Cu 1500 de lei sau cu 2000 de lei nu te ajungi. Eu stau în străinătate de un an şi ceva, lucrez în construcţii şi câştig peste o mie de euro lunar. Eu cred că-s plătit bine pentru munca mea. La un moment dat vreau să mă întorc”, a spus un băiat de 20 de ani.

Silvia Şulea, managerul unei firme de transport internaţional din Bistriţa, a spus că în fiecare săptămână din vară pleacă spre Spania între 100 şi 150 de persoane numai cu autocarele firmei pe care o conduce. Acum călătoresc cei stabiliţi în străinătate, iar din septembrie merg cei care lucrează sezonieri la struguri.

Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că anul trecut au plecat din ţară 220.000 de români, cei mai mulţi cu vârste între 20 și 50 de ani, oameni în putere care se duc să lucreze. Școlile și grădinițele au pierdut 30.000 de copii, iar unul din cinci români emigranți pleacă din țară imediat după ce a terminat facultatea. În tot acest timp, numărul celor rămași între granițe a ajuns la 19 milioane și jumătate. De la an la an scade cu peste 100.000 – pentru că cei care mor sunt mai mulți decât cei care se nasc în România. Azi, la fiecare 100 de copii sub 15 ani, statul are în statistici peste 116 vârstnici.