Bărci cu motoare termice pe lac, gunoaie şi garduri la datorie. Aşa e la „marea de la munte” (FOTO)

Staţiunea de interes local Colibiţa, în care autorităţile pretind de cinci ani că iau „taurul de coarne”, este exact aşa cum ni s-a spus că nu va fi: pe lac plutesc bărci cu motoare termice, gunoaiele sunt purtate de vânt sau zac în mormane la marginea drumului judeţean, dovadă că nici măcar elementara problemă a salubrizării nu a fost rezolvată.

Imediat după ce a preluat şefia Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Radu Moldovan a declarat, printre altele, că va reinstaura legea la Colibiţa, deşi nu ţine de fişa postului de preşedinte al CJ. Printre alte promisiuni pompoase, şeful CJ spunea: „În următoarea perioadă scurtă de timp va fi formată o comisie mixtă formată din reprezentanţii tuturor instituţiilor responsabile care se vor duce acolo şi vor reinstaura legea: toate gardurile care ajung până în lac şi nu sunt pe proprietăţi vor fi retrase, toţi cei care deversează reziduuri în lac vor fi sancţionaţi, vor fi verificaţi toţi cei care deţin proprietăţi acolo şi nu au toate utilităţile şi aici mă refer în mod special la fosele septice. Vă asigur că, într-o perioadă rezonabilă de timp, va fi făcută ordine în Colibiţa. Cei care se plimbă pe lac cu bărci cu motor nu se vor mai plimba şi vom reinstaura legea în Colibiţa. De asemenea, vom verifica toate pensiunile care cazează la negru fără să plătească vreo taxă la Primăria Bistriţa Bârgăului. Ne preocupă ce se întâmplă la Colibiţa chiar dacă asta nu face parte din fişa postului preşedintelui CJ”.

Se întâmpla în 2014. De atunci au trecut trei ani, iar cuvântul „rezonabil” s-a perimat, chit că s-au făcut comisii peste comisii. Rezultatul? Nul! Bărcile cu motor termic se plimbă liniştite pe luciul de apă din care sunt alimentate localităţi întregi. Că doar e „marea de la munte”.

Aceeaşi poezie o spune, de câteva zile, şi Sistemul de Gospodărire al Apelor. Instituţia care s-a dovedit incapabilă timp de aproape trei decenii să gestioneze corect lacul de acumulare, care a permis tuturor să intre cu gardurile până în zona de protecţie, îşi încoardă acum muşchii şi ne promite că va face şi va drege ce nu a făcut şi ce nu a dres până acum. Cine să o mai creadă?

Între timp, aşa-zişii turişti care vin să vadă marea de la munte, fie pentru tot week-endul la cabană, fie pentru o zi, în vizită, îşi lasă amprenta. Gunoaiele pe care le aruncă în lac sunt împinse de vânt spre maluri. Cei care pleacă duminica spre casă după ce s-au „relaxat”, aruncă, în schimb, gunoiul la baza muntelui, la marginea pădurii, într-un dispreţ total faţă de natură.

În aceste condiţii în care autorităţile îşi arată neputinţa, iar nesimţirea e tot mai mare, se aşteaptă cineva ca vreun turist străin să plece cu vreo impresie bună de la Colibiţa sau să revină? În fapt, Colibiţa e staţiune doar pe hârtie. În realitate e un loc în care regulile fie nu există, fie sunt încălcate.