”În concluzie, mergem la referendum.În 2007 am fost suspendat cu 322 de voturi, iar vineri cu numai 256. Probabil, dacă aş avea un al treilea mandat, nu ar reuşi suspendarea. Dar să vedem dacă-l termin şi pe acesta. Al doilea lucru care mi se pare important a fi spus, în afară de faptul că mergem la referendum, este legat de faptul că în conformitate cu Articolul 146, litera e) din Constituţia României, am depus cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională cu Parlamentul României. Aş vrea să fiu foarte clar. Nu ţin de scaun, dar ca şi în 2007, când am atacat hotărârea de suspendare şi acum am obligaţia ca preşedinte în funcţie să epuizez toate soluţiile constituţionale pentru descrierea, dacă vreţi, a unui abuz de exact acelaşi tip ca cel din 2007. Ca atare, nu vreau să mi se reproşeze că nu am epuizat resursele constituţionale în disputa cu o majoritate politică care în mod abuziv a suspendat preşedintele. Cu certitudine concluzia rămâne aceeaşi, mergem la referendum. Dar am obligaţia ca şef al statului să probez şi faptul că am utilizat toate instrumentele ca o suspendare abuzivă să nu se producă.
Marele argument al suspendacilor este legat de faptul că nu mai am popularitate. Acest lucru nu justifică suspendarea preşedintelui, care are mandat fix de cinci ani, în urma unor alegeri câştigate. Sunt puţini preşedinţi care îşi menţin procentul de 51% susţinere, simpatie în electorat. Mai mult, dacă îţi asumi alături de guvern şi de majoritatea parlamentară a momentului şi trecerea cu ţara prin criză, este greu să rămâi la 51%. De aceea această abordare este complet falsă. Mandatul preşedintelui este pentru cinci ani. Aduceţi-vă aminte ce procentaj mai avea George Bush înainte de alegeri şi nu s-a apucat nimeni să-l suspende sau să-l revoce cu un an sau doi înainte. De aceea am considerat ca am obligaţia ca şef al statului să probez că ştiu să utilizez toate instrumentele constituţionale pentru apărarea funcţiei, nu pentru apărarea scaunului lui Traian Băsescu.
Aş face o observaţie care este şi miezul acestei suspendări, acestei acţiuni la Curtea Constituţională, conflictul juridic. El izvorăşte din natura Articolului 95 din Constituţia României, articol care spune foarte clar: «În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţă comună». Fapte grave. Nu există nicio acuzaţie legată de fapte, ci doar de declaraţii în toate acuzaţiile formulate de USL şi susţinute de UNPR şi UDMR. Deci, Constituţia spune foarte clar, «fapte grave». Această formulare este de natură să asigure stabilitate funcţiei prezidenţiale dacă preşedintele nu săvârşeşte fapte grave care înseamnă abuzuri, ca spre exemplu emiterea unor decrete în domenii care nu sunt permise a fi reglementate prin decrete. Refuzul de a promulga legi asupra cărora preşedintele nu s-a manifestat că ar trebui trimise la CCR sau returnate la Parlament. Sau, ai dreptul să întorci o lege o dată la Parlament. Dacă aş trimite-o şi a doua oară aş încălca în mod flagrant Constituţia României. Nu există asemenea fapte de abuz în mandatele mele. Iar declaraţiile, toate aşa cum ele au fost analizate de CCR în timpul acesta foarte scurt care i s-a acordat, nu relevă niciuna fapte grave în înţelesul CCR. La niciuna din declaraţiile reclamate de către USL, Curtea Constituţională nu a constatat că s-ar constitui în faptă gravă de încălcare a Constituţiei. Acesta este fundamentul conflictului juridic pe care l-am semnalat Curţii Constituţionale.
Vreau să fiu foarte clar: nu am dubii că mergem la referendum, dar eu, ca şef al statului, aveam obligaţia să utilizez toate instrumentele pentru protejarea funcţiei, care nu este a mea, eu sunt vremelnic în această funcţie, dar ideea de preşedinte al României care poate fi suspendat ori de câte ori are în Parlament o majoritate ostilă este un element profund de instabilitate al statului român, pe termen lung. Probabil, marea eroare s-a făcut în 2007, când s-a acceptat o asemenea abordare, că un şef de stat dacă nu are majoritate în Parlament trebuie să fie sau poate să fie suspendat.
În declaraţiile care s-au făcut în Parlament nu am găsit, de asemenea, nicio acuzaţie pentru fapte ale Preşedintelui, ci doar false imputări, false reproşuri, care dacă ar fi luate în consideraţie de un Preşedinte, ar face din Preşedinte un preşedinte mut, care nu se implică, doar beneficiază de avantajele funcţiei de Preşedinte, nu-şi asumă nimic, nu are observaţii, nu face absolut nimic. Preşedintele ales nu poate fi mut. Preşedintele ales are obligaţia, în accepţiunea mea, să-şi asume şi momentele dificile, iar noi am avut în 2010 un moment în care nu mai puteam finanţa deficitul bugetar şi atunci nu poţi să-i ceri unuia care este desemnat de tine şi nu are votul direct al poporului să-şi asume singur responsabilitatea comunicării către populaţie că suntem într-o situaţie dificilă şi trebuie să ne asumăm nişte măsuri grele. Repet, ştiu reproşurile din 2010, ca urmare a declaraţiei din 6 mai, legată de măsurile dificile ce urmau, dar nimeni altcineva nu avea legitimitatea să le spună românilor că suntem într-o situaţie extrem de grea, că nu putem împrumuta bani de pe piaţă şi că avem obligaţia să ne restrângem urgent cheltuielile din bugetul de stat. Ştiu acel moment, l-am regretat tot timpul, l-am făcut cu inima strânsă, dar nu puteam să mă fac că nu ştiu ce urmează să se întâmple; ar fi fost un act de laşitate, iar eu nu sunt Preşedintele României ca să fiu laş.
O să intru în campania de referendum. Sper ca hotărârea Guvernului legată de organizarea referendumului, modul cum se va organiza, să fie una corectă. Sper ca buletinele de vot să nu se tipărească de-a lungul şi de-a latul patriei, de tot soiul de SRL-uri. Sper ca Monitorul Oficial să fie desemnat să tipărească buletinele înseriate. Şi, altfel, cu adevărul şi cu Constituţia mergem la referendum, un referendum care va avea o campanie, am înţeles că se va desfăşura pe data de 29, care îmi va prilejui momente de explicare a ceea ce s-a întâmplat în mandatul meu, dar în care voi fi la fel de cinstit, ca şi în campania trecută, să le spun românilor că dacă voi reveni în funcţia de Preşedinte, va fi în continuare imposibil ca impostorii şi hoţii din politică să negocieze cu mine liniştea şi libertatea lor, va fi imposibil să nu privesc la modul cum funcţionează instituţiile statului şi să mă manifest. Vreau să cred că românii nu-şi doresc liniştea din timpului Guvernului Iliescu, când s-au construit venele puternice ale sistemului de corupţie transpartinic şi cu o perfectă legătură între politic şi parte din comunitatea de afaceri, cea care ştie să se îmbogăţească numai pe spinarea statului. Dacă exigenţele românilor vor fi legate de linişte, eu nu le pot garanta decât că voi continua să fiu o nucă tare pentru aceia care cred că România poate merge înainte cu o justiţie subjugată şi cu politic care protejează hoţii.
Vreau să mai spun încă o dată că mi-a fost extrem de greu în perioada de criză, că mi-a fost greu şi să fiu partener şi să asum, alături de Guvern şi de majoritatea parlamentară, măsurile dificile, dar în egală măsură, am conştiinţa împăcată că am reuşit să trec împreună cu Guvernul şi majoritatea parlamentară, am reuşit să trecem ţara dincolo de momentul de risc maxim; lucru pentru care le mulţumesc încă o dată românilor care au suportat acele măsuri şi îi asigur că nu aveam altă soluţie şi că nici nu am făcut-o cu plăcere.
Aş face o ultimă observaţie, pentru că am urmărit şi eu declaraţiile primului-ministru Victor Ponta. Acest om minte cu o seninătate incredibilă. El explica cum s-a aflat el la Bruxelles pe data de 28 şi, constatând că nu a venit Preşedintele, mi-a cerut un mandat, după ce începuse Consiliul. Vreau să vă spun că eu nu am plecat dintr-un singur motiv: din ordinul primului-ministru Victor Ponta, Ministerul de Externe a refuzat să transmită nominalizarea Preşedintelui şi a delegaţiei sale pentru Consiliul European. Deci, practic, eu nu eram recunoscut de Guvernul României ca fiind cel care putea reprezenta ţara. Nu aveam cum să ajung acolo să generăm o poveste urâtă pentru România. Şi aşa au fost destule semnale în presă legate de această dispută. Deci, cred că Ponta nu o să poată fi un politician, pentru că are impresia că în politică se poate minţi cu seninătate, ştiind bine că minţi. Poţi să vorbeşti prostii când nu ştii şi ai informaţie proastă. Dar când ştii perfect ce ai făcut, că ai blocat accesul Preşedintelui la exercitarea unui atribut constituţional şi acum vii şi spui că noroc că eram pe trotuar pe acolo şi, aflând că nu a venit delegaţia, am zis să salvez România. Bun, asta este, uitaţi-vă de zece ori când primiţi informaţii de la Victor Ponta. Între timp poate vă spune şi cum a fost master la Catania, la asta mă refeream eu cu Dottore”, a spus Băsescu.
La rândul său, preşedintele interimar Crin Antonescu a declarat că îşi va exercita mandatul de interimat la Cotroceni, explicând că o va face cu „responsabilitate şi discreţie”.
„Pe perioada mandatului interimar, voi proceda ca orice om normal, fac deosebirea şi o voi face toată perioada între un preşedinte ales şi unul interimar”, a mai spus Antonescu.
El a menţionat că, potrivit Constituţiei, preşedintele Senatului îndeplineşte atribuţiile preşedintelui României fără a fi, cu toată greutatea cuvântului, preşedintele României.
„Sunt conştient de acest lucru şi voi căuta, o spun de acum, să limitez la minimum chiar folosirea prerogativelor prevăzute în Constituţie pentru intermar, pentru, din punctul meu de vedere, până la 29 iulie, până când poporul român nu îşi va spune cuvântul, nu avem o situaţie definitivă”, a mai arătat Antonescu.
El a mai spus că locul unde se va exercita această îndatorire publică nu are importanţă, dar că va fi Cotroceniul, pentru că nu se poate altfel.
Preşedintele interimar a mai spus că nu are niciun fel de nerăbdare să dea buzna la Cotroceni.
„Voi face cu responsabilitate şi discreţie tot ce trebuie făcut, până în 29 iulie, pe perioada mandatului de interimat”, a mai declarat Crin Antonescu.
Foto: Presidency.ro
Daca tot are timp , dupa „Levantul” de Cartarescu, B.T.ar putea citi ” Spargatorul de nuci si regele soarecilor” de Hoffmann! Este un basm minunat!
Un fel de punct de vedere, pe cat de realist pe atat de dureros.
Nu credeam c-am sa mai ajung (inca odata) sa aleg cu atata durere in suflet si in creier.
Dar as avea mari mustrari de constiinta daca n-as alege, inca odata, acelasi rau, doar pentru ca reversul e de o alta factura, e dincolo de bine si de rau: ingrijorator si inspaimnatator.
Nu-l aleg pe Basescu asa cu sange rece, convins ca fac bine ceea ce fac, nu-l aleg pe basescu deloc, as vrea sa-i fie clar asta (hahaha:))); dar aleg cu convingerea ca mafia lui copy paste duhneste si mai tare a sfidare, a nesimtire, a porci grasi. Si e pe cale sa scoata din beci impotriva noastra, o fantoma monstruoasa a trecutului nostru inca si mai trist, inca si mai dureros